77,928 matches
-
îi plăcea atît de mult pictorului Bérard. — Firește, firește..., răspundea bijutierul de la celălalt capăt al firului. Cred că Mrs. Stevens se referă la colierul Renaissance, decorat cu figurine de femei-centauri. Doamne sfinte, da, desigur că i-l vom păstra.“ Punînd telefonul la loc în furcă, bijutierul nu putea să nu-și spună: „Hm... Versailles... Trebuie să fie dineul la ducele de Windsor... Ia să vedem, în ce zi este acest dineu?... Pe 16, da, vineri. Dar, în cazul ăsta, secretara probabil
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
atît de tare că nu va putea asista din cauza familiei Windsor! Soții Fernandez nu vor pierde prilejul de a vorbi de ultimele dumneavoastră extravaganțe, astfel că va fi întocmai ca și cînd v-ați fi dus! Cine a răspuns la telefon la Cartier? Brunetul cel scund cu accent spaniol? Cred că da. Era foarte amabil. A repetat de două ori: „Spuneți doamnei că îi stau complet la dispoziție.“ — „Complet la dispoziție“... Da, cu siguranță e vorba de brunetul cel scund. I-
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
cu acest rebel, „un comunist, desigur“, se gîndi ea. Însă vidul cumplit pe care-l anunța sfîrșitul după-amiezii o lega fără speranță de această întîlnire: după ora la coafor, absolut nimic! Privi pe furiș și cu un aer de reproș telefonul, cînd iată că acesta începu să țîrîie timid, fiind pe dată oprit, sunet care făcu să apese dureros peste inima deja goală a Barbarei toată liniștea de moarte a acelei dimineți. Simți că-i piere curajul și își întoarse dezgustată
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
să țîrîie timid, fiind pe dată oprit, sunet care făcu să apese dureros peste inima deja goală a Barbarei toată liniștea de moarte a acelei dimineți. Simți că-i piere curajul și își întoarse dezgustată privirea de la locul unde zăcea telefonul, ca o langustă albă adormită și nemișcată, agățată stupid în furculiță, incapabilă să-i vină în ajutor. Cît este de odihnitoare, spuse Barbara, o dimineață întreagă fără telefoane. Cine vrei să telefoneze? Toată lumea e la țară, zise Veronica. De ce, e
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
-i piere curajul și își întoarse dezgustată privirea de la locul unde zăcea telefonul, ca o langustă albă adormită și nemișcată, agățată stupid în furculiță, incapabilă să-i vină în ajutor. Cît este de odihnitoare, spuse Barbara, o dimineață întreagă fără telefoane. Cine vrei să telefoneze? Toată lumea e la țară, zise Veronica. De ce, e vacanță? întrebă cu voce slabă maică-sa. — Semivacanță. Mai sînt deschise cîteva magazine, dar oamenii au plecat... Ia te uită, se dă un film cu Fred Astaire... Veronica
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
de fier a securității. Ne-am mai regăsit cu unii dintre ei prin Canada, America, Australia, Israel, Italia, Germania , Olanda, Danemarca, Suedia sau Franța. Ne-am povestit, am comunicat și scris pe internet, ne am felicitat de sărbători, vorbim la telefon, dar liantul solid al relației noastre a fost Închegat acolo, pe strada unde am jucat șotron și ne-am Îmbrâncit care să pasăm mingea mai repede și mai departe. Casele știute de noi nu mai sunt, au fost Înlocuite cu
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
casă temătoare în care ți se usucă limba natală aidoma unui șirag de fructe puse la uscat un oracol te mîngîie pe furiș aidoma unui curent din geamul deschis uscînd cugetările ude cum niște rufe apa vorbește de zor la telefon ne-ncălzim cu ajutorul vocilor. Rețetă Se-nfășoară distanța cu grija cu care mînuiești infinitul se-ndeasă ploaia-n rucsac șanțurile se proptesc unul de altul cum parii parfumul trandafirului se reduce la forma inițială... Amarul Tîrg Ce gust de rachiu au
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
fi cunoscut. Așa că nu a fost chiar o Întâmplare faptul că la revenirea mea În Țară, după un exil de 20 de ani, În 1990, tot din legăturile mele cu acel colț de lume mi-a provenit și numărul de telefon al primului om al Bisericii Ortodoxe Române cu care am luat contact. Locuiam la hotelul Continental și i-am dat telefon lui Bartolomeu Anania spunându-i că aș vrea să-l Întâlnesc și rugândul să-mi spună unde l-aș
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
de ani, În 1990, tot din legăturile mele cu acel colț de lume mi-a provenit și numărul de telefon al primului om al Bisericii Ortodoxe Române cu care am luat contact. Locuiam la hotelul Continental și i-am dat telefon lui Bartolomeu Anania spunându-i că aș vrea să-l Întâlnesc și rugândul să-mi spună unde l-aș putea găsi că să mă duc eu la dânsul. Cu spontaneitate lui originară mi-a răspuns: „Vin eu la dumneavoastră”. De cum
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
o oră și jumătate În grădina restaurantului «Continental». Spiritele s-au calmat, oaspetele ne-a recomandat să fim realiști și ne-a făgăduit sprijinul” (Bartolomeu Anania, Memorii, p. 685). Întors la München mă bucuram acum de posibilitatea unor comunicări la telefon cu Valeriu Anania, adieri benefice pentru osmoza mea spirituală cu Țara, care pornise să se Înnoiască prin regăsire. Căci la capătul firului se găsea acest călugăr scriitor, printre altele modern printr-o inedită capacitate de a percepe eternitatea, interlocutor polivalent
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
neresentimentar adversar, prin inocenta forță a sincerității. Și, peste tot, o spontaneitate, poate ușor periculoasă, dar seducătoare. Oricum, acea spontaneitate a Încântat-o și pe secretara mea de la Europa Liberă, Alice, odată când am rugat-o să-l cheme la telefon și să-l Întrebe dacă putem realiza convorbirea radiodifuzată pe care ne-o propusesem. Bartolomeu Anania se găsea la Mânăstirea Văratec. Alice nu-l cunoscuse niciodată și vorbea pentru prima oară cu el la telefon, iar el nu știa nimic
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
-o să-l cheme la telefon și să-l Întrebe dacă putem realiza convorbirea radiodifuzată pe care ne-o propusesem. Bartolomeu Anania se găsea la Mânăstirea Văratec. Alice nu-l cunoscuse niciodată și vorbea pentru prima oară cu el la telefon, iar el nu știa nimic despre fervorile ei romanești, dar i-a răspuns ca unui vechi prieten: „Va trebui s-o amânăm, căci tocmai a venit o mașină să mă ia să mă ducă să mă Împac cu ai de la
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
oare cine mă poartă-n trup pe mine cimitir fără oseminte de-o bună bucată de vreme nu îmi mai vine să strig nu mi-e foame nu mi-e sete nu mai am datorii la vecini prieteni compania de telefoane electricitate cablu bibliotecă n-am mai primit amenzi nu mi-e nici frig nici vreo boală mortală nu am sunt și vreo doi-trei care mereu ar vrea să mă aibă în preajmă dar din lemnul crucilor crește iederă mătăsoasă mângâioasă
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
frig... Câtă vreme Câtă vreme mai păstrăm în noi vechi icoane, țara de sămânță, mai sperăm că-n ceasul de apoi vom zâmbi pe-o cruce de săpânță. Amintiri Amintiri cu picioare strâmbe ne-ndepărtăm de ele gospodari tăcuți, așteptând telefoanele mute. Și nu mai știm cine am fost, ce am mâncat și ce vom găsi în dulapul cu vreme. Tu erai singură și nu te-am știut noapte căzută în așternutul curat. Mi-am scris cu vorbe viața, cu tăceri
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
coapte prea tare; gustul acru dat de alterarea produselor (fermentate). Analiza senzorială pentru : zacusca de vinete Ambalaj - sticlă, curat, fără defecte de fabricație vizibile eticheta nu e lipită corespunzător înscrieri pe etichetă - denumirea produsului denumirea brand-ului; producător - adresa, număr telefon; conținutul produsului - vinete, ardei, ceapă, ulei, sare, suc de roșii; produs pasteurizat; informații privind depozitarea, temperatura max. 20˚C; umiditate 80%; masă netă 300g; dată expirării; nu e trecută dată fabricației; 36 prezintă însemnul produsului reciclabil; recipientul închis ermetic; capacul
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
furnică duce-n spate o aripă de flutur. Aproape că simțim cum aripa-i face curent, Atât este de fină nemișcarea lucrurilor mari. - Să scrii că mi-ar plăcea să trăiesc mult. Strâns, foarte strâns înghesuiți amândoi în cabina de telefon Așteptăm să sune cineva. Chircit la picioarele noastre Câinele așteaptă și el. Telefonul sună, Răspund, Iar când încep să vorbesc Bărbatul de lângă mine își ferește privirea și-și lipește obrazul de geam. Oamenii pe care-i iubesc Se tem de
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
-i face curent, Atât este de fină nemișcarea lucrurilor mari. - Să scrii că mi-ar plăcea să trăiesc mult. Strâns, foarte strâns înghesuiți amândoi în cabina de telefon Așteptăm să sune cineva. Chircit la picioarele noastre Câinele așteaptă și el. Telefonul sună, Răspund, Iar când încep să vorbesc Bărbatul de lângă mine își ferește privirea și-și lipește obrazul de geam. Oamenii pe care-i iubesc Se tem de mine. Cabina de telefon E pentru noi un costum uriaș de reclamă, E
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
cineva. Chircit la picioarele noastre Câinele așteaptă și el. Telefonul sună, Răspund, Iar când încep să vorbesc Bărbatul de lângă mine își ferește privirea și-și lipește obrazul de geam. Oamenii pe care-i iubesc Se tem de mine. Cabina de telefon E pentru noi un costum uriaș de reclamă, E un animal caraghios care știe o poezie, Care vinde, Care, greoi, abia se mișcă Și-i stânjenește pe trecători. Dar de data asta Nu doar ochii se văd dinăuntru, Ci se
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
urmă. Și în timp ce corpul ei spectaculos ridicat în văzduh, se îndrepta spre asfaltul de praf, cele 8 sunete se depărtau zvelte și vesele pe deasupra mașinilor, încolăcind tandru cablurile de pe marginea străzii, fire de Internet, de televiziune, de electricitate ori de telefoane, drumuri nevăzute, sufocate de mii de călători, fiecare cu un țel al său tot atât de precis ca și al celor 8 sunete înlănțuite și spumoase ca niște spoturi de lumină entuziasmate de libertatea lor. a ajuns la timp în librărie și-
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
de cărți, citind cotoarele fără alegere: Istoria Egiptului antic, Păcatele omului modern, A trăi pentru a-ți povesti viața, dicționare, ghiduri, literatură, cotoare albe, roșii, portocalii; iar când văzuse că ea nu vine, îi dăduse un beep, apoi o sunase. Telefonul ei stătea dosit la piciorul scărilor rulante și abia când sunase a doua oară, Saridon îi zări carcasa neagră și din două mișcări strecură obiectul în buzunarul pantalonilor lui largi, ca niște șalvari, și-o și luă imediat la picior
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
închisoare. Deveniserăm amândoi persona non grata pentru ambasada stalinistă. Cu toate că știam că era prea târziu să ajung la înmormântarea mamei la București, m-am întors singură la Stockholm să încerc să obțin imposibila viză. Pentru mine porțile erau închise și telefonul suna ocupat tot timpul. Zilele următoare au fost zile "fără piele" - zilele lui Saturn. Gigantica planetă Saturn l-a întâlnit pe dușmanul său - Pluto, cea mai periferică planetă, mișcându-se în același plan cu alte planete. Asta îmi amintea de
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
la care ne gândim rar. Dis-de-dimineață a avut loc o spargere la editura noastră - geamurile mari s-au făcut țăndări, lucruri și hârtii importante au dispărut. Un haos pur. Am sunat din nou în Elveția îngrijorată de viața soțului meu. Telefonul suna în gol. Pe la ora zece au sosit scrisorile anonime - se vedea că erau trimise de același expeditor. Amenințările brutale cu jigniri tipice pentru argoul țării în care am văzut lumina zilei. Sufăr de insomnie și mama e în gândurile
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
de pagini!). Ultima lucrase la Radio România vreo trei decenii, abia ieșise la pensie, și venise să facă niște înregistrări ale manifestărilor eminesciene ce aveau să fie cuprinse în trei CD-uri. Nu am apucat să ne vorbim mult, dar telefoanele Paris-București aveau să ne apropie, în lunile următoare. Puținul dialog din nordul Moldovei lucra, paradoxal, în interesul nostru. Ultima refuza ideea că noi ne cunoscusem abia acolo, ea ne îmbogățea cu un fragment de trecut: pe când ea era încă elevă
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
pe mine, a plecat la o mătușă de-a lui, unde se află... Tot în comună la mine, mai la deal puțin... Și eu am fugit și am stat la o soră de-a mea... Mă suna tot timpul la telefon, și-mi spunea că să mă întorc la el, că nu va mai da în mine, și... Dar să nu-l mai înșel... Deci, el era pe concepția că eu îl înșel cu cineva... Deci, eu nu l-am înșelat
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
zice: Să știi că-mi place la tine... Deci, cum am zis, o fost rămas în continuare la mine, și-o adus și hainele... După cât timp... eu nu am știut că-i căsătorit el, nu am știut... Tot vorbea la telefon... îmi zicea că vorbea cu o soră de-a lui la telefon... Iar altcineva îmi zicea că el îi singur, și nu are surori, nu are frați... Dintr-un moment dat, am zis, zic: Pot să știu și eu cu
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]