1,169 matches
-
scrisului, cărții și actului de cultură, pentru că el ,, este printre puținii umaniști ai zilelor noastre care are idei personale”(Melania Cuc) Prin vocație AL. FLORIN ȚENE este și un ,, scriitor complex și neliniștit” (Constantin Cubleșan), dar și ,, un poet al teluricului și logosului esențializat” (Mircea Popa) , care are o carte de vizită dar și o operă impresionantă. Este membru al Uniunii Ziariștilor din România, membru corespondent al Academiei Americano Română(A.R.A.) din anul 2011,membru al Asociației Scriitorilor Români din
70 DE FLORI PENTRU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346395_a_347724]
-
de multe ori în joc forțe de intensități greu, dar nu imposibil, de stăvilit, vreodată. Bătălia cu necunoscutul este pentru om cea mai dificilă și mai lipsită de date certe bătălie pe care o poate desfășura acesta pe parcursul existenței sale telurice. Depinde numai de el însuși dacă o va câștiga sau, dimpotrivă, dacă o va pierde. Numai omul însuși va decide însă de unul singur ceea ce va urma ... Iată cum arta de a ridica edificii a omului trebuie împletită fără doar
SEISMUL, CLIŞEUL TRAGIC AL UNEI REALITĂŢI CRUDE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348347_a_349676]
-
înțelesul și îl maschează sub forme pe care numai un inițiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualității, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârșitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înțeles al existenței, o altfel de formă de reprezentare a obiectelor și a
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
însă înțeles și plin de forme: Materia ce sfântă e, / dar numai sunet în ureche (Lucian Blaga, Răsărit magic). Pictura de după anul 1907, culminând cu 1914, a părăsirii albastrului nefericit, a definitivării artistului, ca formatician expresiv al formei detașate de teluric, într-o concepție apropiată entităților celeste, mărește aspectul senzual al culorii, curiozității, posibilizând imaginația spre forme dorite pipăibil și încercabile. Privirea alunecă treptat pe fiecare linie, contemplând Femeie pe fotoliu, o leagă de alte linii, creează un contur și îi
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
înțelesul și îl maschează sub forme pe care numai un inițiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualității, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârșitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înțeles al existenței, o altfel de formă de reprezentare a obiectelor și a
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
1941. Artistul s-a dăruit artei pentru că arta i-a oferit eliberarea interiorului, a creat ca un înzestrat emoții și le-a imaginat în linii și culori, după cum mintea lui le vedea și simțea, aducându-le din înalt spre privirile telurice unde viața lui avea deja un sens. Referință Bibliografică: PICASSO ȘI INTIMITATEA LUMII PUDICE / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 431, Anul II, 06 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
umbriți / își caută-n freamătul timpului, / amintirile / Tremurul de ieri, / rămas aninat de-un colțișor / al sufletului trist, / unde mugurii abia plesniți / acoperă goliciunea / tristei primăveri / desenate-n contur de șotron / dă acum anotimpului / nesfârșitul ecou / al eternității scufundate / în teluricul „iubesc” (Un gând spre nicăieri). De la epitetizările de început, cu iz de pastel și elegie, nu rareori impregnate de locuri comune de genul: freamătul frunzelor, verdele codrului, tristețea norilor, fereastra sufletului meu, freamătul codrului, strunele dorului, pe-a timpului aripă
DESCĂTUŞĂRI: FĂRÂME DE AZIMĂ (VERSURI VECHI ŞI NOI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345064_a_346393]
-
gnomice. Cititorul este invitat să șerpuiască printre poeme brodate pe pânza ontologicului, care dau glas celor mai abisale gânduri, îmbrăcate cu metafore insolite, pline de inedit și originalitate. La ’’pelerinul perpetuu pe la porțile tale’’, jos, în viața și-n lumea telurică, ființa s-a aflat mereu sub semnul lui prea târziu. Domină chemarea labirintului, al rătăcirii și, mai ales, al risipirii, asta poate și pentru că alternativa spațiului teluric este departele, numit Țara Vulturilor Albaștri, pe drumul de sihaștri, pe care se
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
originalitate. La ’’pelerinul perpetuu pe la porțile tale’’, jos, în viața și-n lumea telurică, ființa s-a aflat mereu sub semnul lui prea târziu. Domină chemarea labirintului, al rătăcirii și, mai ales, al risipirii, asta poate și pentru că alternativa spațiului teluric este departele, numit Țara Vulturilor Albaștri, pe drumul de sihaștri, pe care se poate reface cuplul năruit jos, în acel labirint teluric de care aminteam. Și-n acest volum, ca și în PIANISSIMO (2012) întâlnim aceiași actori de-o seară
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
prea târziu. Domină chemarea labirintului, al rătăcirii și, mai ales, al risipirii, asta poate și pentru că alternativa spațiului teluric este departele, numit Țara Vulturilor Albaștri, pe drumul de sihaștri, pe care se poate reface cuplul năruit jos, în acel labirint teluric de care aminteam. Și-n acest volum, ca și în PIANISSIMO (2012) întâlnim aceiași actori de-o seară într-un spectacol care s-a sfârșit pentru a nu mai fi reluat niciodată, aici și acum, protagoniști și a volumelor anterioare
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
hartă spirituală în care se simte acasă, el caută neîncetat sensurile primordiale ale creației și ale existenței. Aș spune că nota definitorie a creației sale este ’’transbordarea’’ limitelor de tot felul, transgresarea genurilor, speciilor și noțiunilor, a frontierelor senzoriale și telurice. În întreaga sa creație sunt de găsit inventare ale porților de acces către alte dimensiuni, pentru că poezia sa este iluminare pură, trăită într-o stare de luciditate maximă a conștiinței poetice (printre altele, coperțile volumelor sunt foarte sugestive pentru magia
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
-mi că surâsul ei învirginează clipa unui fiu rătăcit prin azurul sidefat al neantului beat de infinitul finitului zarea cu plopii ei se apropie de ochii mei și ascult pașii străvechi care-au trecut pe sub umbra lor ca niște umbre telurice trecute în baladele speranței atunci îmi număr bucuriile și tristețile le îngrop și le păzesc de moarte încuidu-le nu mă surprinde vidul din mine și nu mă părăsesc mimii care încă îmi mai dau ocol adesea mă doare apropierea de
VREAU SĂ SCRIU... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345252_a_346581]
-
rând pe rând zilele și nopțile-i predestinate în acordurile armoniei perfecte a unui timp care fugea cu orice chip de stafia ponosită a morții... Un permanent spectacol magnific al trecerii umane cu gândul la o continuare firească a existenței telurice chiar și acolo, pe tărâmul necunoscut de dincolo de aici... Egipt, Cairo, 17 ianuarie 1933 - Franța, Paris, Rue d'Orchampt, numărul 11bis, 3 mai 1987 ... Venită din interiorul uriașei civilizații egiptene pasionate cu deosebire de scris, arhitectură și culoare, Yolanda Gigliotti
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
de 2 spre 3 mai a anului 1987 acoperind pentru totdeauna cu o cortină grea și catifelată, de un negru intens, toată strălucirea ilustrei interprete pariziene. Discul solar al Nilului își înceta, astfel, definitiv, la ceasul acelor târzii momente nocturne, telurica lui cale plină, deopotrivă, de glorie și de spini. O ieșire din scenă cu iz oarecum faustian, calculată însă, a unei zeități a cântecului francez care veghează acum în tăcere, de la înălțimea albei și impunătoarei sale statui montmartriene, timpul fizic
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
către Geea - Mater - Pământul, pentru a renaște din mirabila lui sămânță. Veșnicia născută la sat - declarată și statuată ca atare de marele filosof - apare și în poemele lui Lazăr Lădariu, doar că dinamica gândului ardelenesc „dus până la capăt” transcende condiția telurică a obârșiei, către înalta comunicare cu Divinitatea. Citind „Apele trec, pietrele veșnic rămân”, ca icoane de abur ni se perindă prin amintire chipurile țăranilor îndemnați la revoltă de Radu Gyr ori cel al fratelui Mihai, din Idicelul nașterii, cu care
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
nu un scriitor.(Amos Oz) Într-un sens sau altul istoria s-a născut în timp, de atunci de când timpul avea o vârstă foarte fragedă iar veacul încă nu se împlinise, iar omul căuta să se identifice întru venirea sa telurică. S-au scris industrial pagini despre istorie și se vor scrie fluvii nesfârșite însă istoria omului, ca dat al existenței lui, va rămâne de-a pururea subiect deschis cercetărilor îndrăznețe și interpretărilor romanțate ale literaților. A scrie despre un fapt
LANSAREA ROMANULUI ISTORIC MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345504_a_346833]
-
învățături îmbrăcate în parabole, pentru a fi protejate de ochii iscoditori ai sacerdotului iudaic și ai autorităților imperiale de atunci, care urmăreau cu atenție evoluția doctrinei hristice ce revoluționa gândirea teologică, morală și spirituală a vremii, dar și în legătură cu viața telurică a sufletelor noastre și nostalgia lor față de adevărata casă, de Împărăția cea veșnică a Cerurilor, unde sunt așteptate, cu multă dragoste, de Marele Creator, Domn și Stăpân, al Cerului și al Pământului. Cele două lucrări sunt prezentate cu multă generozitate
STELIAN GOMBOŞ „CÂTEVA SPICUIRI, SUGESTII ŞI RECOMANDĂRI…” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376813_a_378142]
-
2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului A muzelor celeste, convexe revărsări Idilice izvoare, regrete-ngemănând... O lume hialină cu visuri și cântări, Pe scara cea din Betel profetul așteptând. O lume-n altă lume, ecvestră, spiralată... Un vis latent teluric în cuget măcinat, O muzică sihastră e lumea de-altădată Iar îngerul romantic e un poet damnat. Coboară lin, dramatic, menadele în pantă, Se-aude-n depărtare tortura lui Orfeu. Eroul Quasimodo e al durerii zeu... Cocoașa de blestem și-n suflet
ARS ROMANTICA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376915_a_378244]
-
fără o țintă-anume Doar prinsă-n bucuria haloului discret Și culegând mireasma trăirilor postume Descopăr, fascinată, al timpului secret. Cărările ascunse, doar mie mi se-arată Căci, hoinărind prin stele, pe mine m-am găsit Și îmi privesc în față telurica mea soartă Râzând, știind că-n stele va fi al meu sfârșit. Referință Bibliografică: GENEZĂ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1473, Anul V, 12 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile
GENEZĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377071_a_378400]
-
trăda niciodată culoarea de azur a poeziei”. Cărțile sale pe care le am în față, toate trei, merită fiecare minut câștigat prin lectura lor și fiecare bănuț pe care-l cheltuim pentru ele. Sunt o îmbinare de esență, între poeticul teluric și metapoeticul astral, fie care idee, fie ca proiecte de sculpturi verbale, lucru valabil mai ales în ”Echinox sau Solstițiu”, unde primează poezia iubirii, dominată de hermeneutica obsedantei ”călătorii”. Mici bijuterii lirice coroborate cu un umor subtil, cu imagini originale
SPIRITULUI ÎN CARE VĂ POFTEŞTE CRISTINA EMANUELA DASCĂLU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376492_a_377821]
-
fost creați tot mai însetați, ca să sorbim din Izvorul Cunoașterii. În goana noastră pe acest pământ și tumultul care ne-nconjoară, Sufletul nostru tânjește după Pacea, Bucuria și Dragostea Divină. Fără de aceste lucruri, în măduva noastră, n-ar ființa decât teluricul. EU ȘI EL Te-am judecat, Te-am răstignit, Și spini pe frunte Ți-am înfipt. Te-am bătut, scuipat, înfrânt, O cruce grea Ți-am dat urcând, Și răni adânci de bice. Oțet și fiere eu Ți-am dat
SPINI (VERSURI) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/376558_a_377887]
-
în toamneUn abur fin ca pasul unei doamneCe fluturi mari în suflet se deșteaptă... V. MISTIFICĂ-ȚI VIAȚA, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017. Mistifică-ți viața nu-ți cere prea multe În pasul teluric un strop de tăcere Genunchi spre-nchinare și sufletul miere Cu tălpi fără carte și tălpile culte Aleargă pe câmpul cu mâinile-ntinse De-atâta sfidare a ternelor oase Copii în refugii cu gânduri prinoase Privesc printre garduri cu voci neatinse
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
pe-o frunză-nnorată În lingura clipei o ploaie-nnodată Privește oglinda prin stropi de rubine Mistifică-ți viața și templele minții Să-nalțe coloane să-nchine toți sfinții ... Citește mai mult Mistifică-ți viața nu-ți cere prea multeîn pasul teluric un strop de tăcereGenunchi spre-nchinare și sufletul miereCu tălpi fără carte și tălpile culteAleargă pe câmpul cu mâinile-ntinseDe-atâta sfidare a ternelor oaseCopii în refugii cu gânduri prinoasePrivesc printre garduri cu voci neatinseSalubră tăcerea pe strada-nvechităîși cere schimbare în frâiele firiiCuțitul
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
treapta întâi într-o zonă misterioasă dintre conștient și subconștient, în lăuntricitate, acolo unde (p. 464) poetul își înțelege ființa și o definește la hotarul de nepătruns dintre viață și moarte, dar și ca traseu lumesc al Spiritului detașabil de teluric, de materialitate: „Nici nu mai știu: sunt chip, sunt arhetip?/ Când trupul meu se-apleacă peste unde,/ Cel din adânc tresare și se-ascunde - / Și totuși, fără caznă, mă regăsesc oriunde” (p. 465). Treapta a II-a - Visul celtic (Visul
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
ca o spirală-n vid, ca un crochiu./ Crochiuri suntem. Singuri, înotând/ într-un ocean de beznă, larg și blând,/ într-un ocean matern, primordial.../ Întoarce-te spre mine, ești un val” (p. 466). Tot aici, cealaltă parte a decorului teluric, Cetatea păduroasă, e reținută ca amprentă emblematică pentru lirica poetului: „În codrii fără capăt, verdea zare/ A frunzelor, a ierburilor, lin/ M-acoperă, de vis și vreme plin,/ Într-un vârtej de umbre mișcătoare./ Copitele, pe drumul de pământ,/ Se-
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]