869 matches
-
Fii tîlmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu, și du pricinile înaintea lui Dumnezeu. 20. Învață-i poruncile și legile; și arată-le calea, pe care trebuie s-o urmeze și ce trebuie să facă." 21. Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmași ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece. 22. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
spre o emfizemă clasică. Erau acum oroprietari și greutățile bănești erau compensate de schimbările fericite pe care acest eveniment le adusese în caracterul lui Rim. Lina avea acum remușcări că se plânsese cândva de el. Sta 146 subt noul regim, temătoare ca de o minune si cu un fel de jenă, efectul nou al mulțumirii. Prezența Siei era pentru Lina un motiv permanent de stupoare și satisfacție. Bunăvoința lui Rim pentru vărul Lică era un fenomen, ce răspînclea în toate simțurile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
culminant al spectacolului! Și care băiat o să te ajute? — Rafael. — Aha! Rafaelito? Sigur că da! Rafaelito care-și serbează ziua numelui. Foarte bine! Foarte bine! Partenera lui Își Întinse brațele În direcția lui Rafaelito, care privea toată scena nedumerit și temător. LÎngă el, Martin zîmbea mai sceptic ca niciodată. — Să te vedem acum, hai, du-te și-l Înghionti cu cotul. Sărbătoritul se ridică, se opri o clipă, apoi Înaintă neîncrezător spre masă; În viața lui nu-l urîse atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
copil de șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu amicii lui, imita tot jargonul, stătea în barcă și-și blestema ghinionul ca un prezentator robotizat al unei emisiuni TV despre pescuit, făcând tot ceea ce trebuia cu o intensitate temătoare, uniformă, înnebunit să demonstreze că era încă întreg, pe dinăuntrul ambalajului. Un timp continuase să-și dea seama că accidentul îi făcuse praf pe amândoi și că toată grija altruistă pe care ar fi putut s-o ofere nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
partidele capelmaistrul va fi Traian Băsescu. Pe cine vor politicienii în locul lui Daniel Morar Am urmărit cu atenție evoluția doamnei Monica Șerbănescu în fața CSM pentru a vedea calitatea umană a candidaturii. O doamnă timorată, lipsită de siguranța opiniilor, evaluându-și temător șansele, lipsită de fermitatea impasibilă a unui procuror șef. La ora actuală clasa politică resimte DNA ca pe un atentat la propriile privilegii. Eforturile celor care luptă împotriva activității procurorilor au în vedere tocmai realizarea unei uriașe presiuni politice și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
impresiilor. Prin tot palatul se luptau oameni într-o panică crescândă împotriva forței deosebite care-i lovea. Când panica aceasta va fi amorsată, aceasta va crește până la isterie. Și din secundă în secundă creștea. Stimulii țâșneau fulgerător dintr-un talamus temător, accelerând inima, respirația, întinzând mușchii, excitând glandele - și fiecare organ supraexcitat trimițând înapoi un nou stimul talamusului. Foarte repede, ciclul se accelera și se intensifica. Și totuși, era de ajuns să se oprească o clipă, să se gândească: "Stimulul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se păru că-i vocea mamei care-i cîntă, apoi recunoscu zgomotul cascadei. Cerul se înseninase și răsărise o lună uluitoare. Deși nu era plină, lumina îndeajuns cheiul canalului de peste drum, poarta și cărarea cu cenușă. Se îndreptă vesel și temător spre poartă și urcă poteca auzind cum sunetul acela de alinare crește pînă ajunge la intensitatea ca de tunet a apei dinn cascadă. Mai multe stele tremurătoare se reflectau în apa întunecată de desubt. Imediat ce părăsi podul, lui Thaw i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
impresiilor. Prin tot palatul se luptau oameni într-o panică crescândă împotriva forței deosebite care-i lovea. Când panica aceasta va fi amorsată, aceasta va crește până la isterie. Și din secundă în secundă creștea. Stimulii țâșneau fulgerător dintr-un talamus temător, accelerând inima, respirația, întinzând mușchii, excitând glandele - și fiecare organ supraexcitat trimițând înapoi un nou stimul talamusului. Foarte repede, ciclul se accelera și se intensifica. Și totuși, era de ajuns să se oprească o clipă, să se gândească: "Stimulul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cum dincolo de speranță nu fusese nimic. Intraseră pe sub o boltă gătită cu buchete mari de verdeață și ieșiseră într-un ținut desfrunzit. Isabelle și Mémé crescuseră și plecaseră de sub aripa tatălui. Serafina, femeia în casă, ajunsese o bătrână posacă și temătoare. Credea în continuare că, prin pupilele de foc ale mâței Eleonor, o privea din când în când diavolul. De când i se umbriseră ochii, Omar presimțea înainte cu câteva ore furtunile, ploaia, zăpada și, câteodată, culcat în lan, auzea cum secara
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
duse mâna la armă și pe urmă la frunte și salută: Lasă, altă dată, păreți oameni la locul lor. Dă-i drumu’ înainte, zise către Omid. Iar ție, să-ți nască un băiat sănătos! Se uită în oglindă și deveni temătoare: dacă nu-i mai plăcea? Fiindcă voia bărbaților e mai schimbătoare ca vântul, o învățase bunică-sa. Când erau de-o seamă, mama maică-sii îi pețise consortului a doua nevastă, pe care o pusese, ca pe un picur de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-l chemăm pe Dumnezeu cu numele de Tată. Faptul că prin „Tată” se înțelege Dumnezeu, o arată cuvintele „care ești în ceruri”, pe care Matei le adaugă drept explicație. Deseori, evreii au parafrazat numele lui Dumnezeu cu un respect temător. Prin Tatăl din cer se înțelege, prin urmare, Tatăl care este Dumnezeu și nu un tată omenesc. Deci, în invocația acestei rugăciuni, profesăm - plini de un adânc respect și de adorație - credința noastră în Dumnezeu. Putem s-o facem, pentru că
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Guttman i-a tradus niște tăblițe de lut antice, păstrând una pentru el. — Și spuneți că nici una nu părea să aibă vreo semnificație specială? Nu. Toate erau banale: liste de cumpărături, exerciții pentru școală. Nimic altceva? Din nou acea expresie temătoare. Era una. Scrisoarea unei mame către fiul ei. — Și a luat-o profesorul Guttman? — Nu. — Dar a vrut-o? —A încercat să mă convingă să i-o dau, dar în cele din urmă a renunțat. M-a lăsat să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ce s-a-ntâmplat, Irene fetițo? orăcăi cu mult sentiment vocea de bariton a doamnei Battaglia. — Ignatius. Ce-a mai făcut, dragă? Spune-i lu’ Santa! — Stai o clipă. Vreau să văd dacă-i tot în cadă. Doamna Reilly ascultă temătoare vuietul ca de talazuri care se auzea din baie. Cu o pufnitură ca de balenă, un val răzbătu în hol pe sub ușa jupuită a camerei de baie. E-n regulă. E tot acolo. Nu pot să te mint, Santa. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
devreme acasă. Stai liniștită, Irene. Abia ai ajuns aici. — Să-ți spun drept, Santa, nu cred că vrau să-l întâlnesc pe omu’ ăla bătrân. — De, acu’ e prea târziu. — Ce naiba o să fac eu cu bătrânu’ ăla? întrebă doamna Reilly, temătoare. — Nu te mai frământa atâta, Irene. Mă faci și pe mine nervoasă. Îmi pare rău că te-am chemat la mine. Santa trase pentru o clipă paharul de la buzele doamnei Reilly. Ascultă ce-ți spun. Suferi tare de artrită. Popicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a ajunge la modificarea creierului asigurându-se că acele gânduri nu vor mai avea loc niciodată, indiferent dacă sunt declanșatoare de anxietate. (Desigur, anxietatea reală care justifică folosirea unor astfel de medicamente ar putea fi astfel percepută de regimurile opresive, temătoare în fața ideii că acele gânduri despre libertate ar putea în cele din urmă conduce la acțiune.) Dacă toate acestea sună înfricoșător, înseamnă că ați înțeles implicațiile introducerii medicamentelor care ar putea fi folosite pentru a limita, controla și elimina oponenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cuplul la parter, lângă standul gondolei. Mergeau braț la braț, bărbatul ducând sticla de vin în îndoitura brațului, în poziție verticală. Era un mod incomod de a o ține, iar cei doi formau o pereche ciudată - fata frumoasă și individul temător și stângaci. Mergeau în lungul canalului, abia aruncând câte o privire magazinelor pe lângă care treceau. — Se duc la o întâlnire, spuse Vasco. — Îi văd, zise Dolly. Vasco se uită pe strada aglomerată și o văzu pe Dolly la capătul îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Îngheță. Cunoștea sunetul unei carabine cu dublă acțiune. Niciodată nu intri într-o cameră, când auzi acel sunet. Așteptă. — Te simți norocos, șmechere? Ce zici? Era o voce răgușită, care părea cunoscută. Rămase în pragul ușii toaletei femeilor, furios și temător, până când începu să se simtă foarte stupid și foarte expus. — Ah, la naiba cu toate, zise el, se răsuci și porni spre mașina lui. Oricum, nu-i păsa de puștiul ăla maimuță. Din spatele lui, o voce zise: — Vai, vai. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
față, deși nu era ceea ce voia ea. A trebuit să mai ia vreo câteva linguri până să-și dea seama de greșeală. — De ce mănânc manti!? a exclamat Armanoush. — Nu știu, scumpo, a exclamat mătușa Varsenig la rândul ei, uitându-se temătoare la ea de parcă ar fi fost o creatură necunoscută. L-am pus acolo În eventualitatea În care voiai să-l Încerci. Se pare că voiai. Acum lui Armanoush Îi venea să plângă. A cerut voie să se ridice de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu aceeși față veselă. — Doriți un Bloody Mary? A luat băutura groasă, stacojie și s-a lăsat pe spate, cu fruntea Încruntată, cu ochii căprui Încețoșați. Abia atunci a observat că Rose se holba la el, cercetându-i atentă și temătoare mișcările. S-a Întunecat la față când a Întrebat: — Ce s-a Întâmplat, dragă? Pari nervos. E din cauză că ai să-ți revezi familia? Fiindcă discutaseră deja prea mult despre călătoria asta, acum nu mai era cine știe ce de spus. Rose știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
resemnez, să mă detașez și să mă îndepărtez... și apoi s-o iau de la început: să simt și să îndrăznesc, să mă manifest și să mă îndrăgostesc, să încerc și să reușesc... Iar ea e liniștită, timidă, retrasă, plictisită, obosită, temătoare, introvertită, pînă la urmă aparent rece, absentă și cu efect de nedumerire asupra mea. Aș vrea să învețe de la mine... Adevărul e că iubirea schimbă totul! “Așa e structura mea”, mi-a spus ea parcă justificîndu-se pentru răceala și lipsa
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
care, mărind suspansul, își făcu de lucru cu o cheieță, chicotind înfundat. Când în sfârșit desfăcuse capacul, Zoia împinse cutia înspre tânăra sa prietenă. Uimită de culorile calde ale bancnotelor și nevenindu-i să creadă, Lilia se apropie de masă temătoare ca și cum acestea ar putea să o ardă. ă Unde? întrebă ea. ă Parcul Petrovski. ă Ai cui sunt? ă Ai noștri! strigă Zoia. ă Nu, nu. Trebuie să îmi spui totul, Zoia. Trebuie să îmi spui exact unde ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
încruntă el a supărare. ă Chiar așa. ă Îl primiți sau nu? ă Simt, aproape, că este de datoria mea să-l primesc. Te rog, Alexander Grigorevici, poftește-l înăuntru pe prietenul dumitale. Tânărul își făcu apariția cu un pas temător. Cu măsnușile și căciula în mână avea mai degrabă aerul unui petent. Zamiotov îi făcu vânt până în fața biroului lui Porfiri. ă Poți să pleci acum, îi spuse Porfiri lui Zamiotov care stătea în așteptare. Funcționarul privi concedierea sa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dădu la o parte perdeaua de la fereastră, Nu-l văd în cușcă, spuse, Umblă pe afară, îndeplinindu-și obligațiile de paznic al casei, supraveghind împrejurimile, Dacă n-o fi fugit, Orice se poate întâmpla în viață, dar nu cred. Neliniștit, temător, Cipriano Algor deschise brusc ușa și aproape se împiedică de câine. Găsit stătea întins pe preș, în fața pragului, cu botul întors spre intrare. Se ridică văzându-și stăpânul și așteptă. E aici, anunță olarul, Văd, spuse Marta dinăuntru. Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tăcerile, bieții de ei, nu sunt altceva decât tăcere, nimeni nu ignoră că, de multe ori, chiar și cele care au părut elocvente au dat prilejul, cu consecințe dintre cele mai serioase și uneori fatale, unor interpretări greșite. Suntem prea temători, prea lași ca să ne aruncăm într-o aventură din astea, se gândi Marta, contemplându-și tatăl care părea adormit, suntem prea prinși în plasa așa-numitelor convenții sociale, în pânza de păianjen a ceea ce se cuvine sau nu, dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ralph zâmbi și păru că vrea să se ridice. Poate că voia să meargă la o plimbare. Jack sări să-l ajute, simțind în acel moment un miros puternic, acru, de urină stătută. — Îmi pare rău, Jack. Ralph îl privi temător, ca și cum el s-ar fi putut înfuria. Asta fu prea mult pentru Jack. Ralph era singura persoană pe care o considerase cu adevărat un model în viața lui și nu putu să îndure suferința și stânjeneala pe care le vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]