1,515 matches
-
de la o viziune colonială a naturii - asemenea unui inamic care trebuie jefuit și Înrobit, la o nouă viziune, pentru care natura este o comunitate care trebuie Îngrijită. Dreptul de a exploata, utiliza și poseda natura sub formă de proprietate este temperat de obligația de a administra natura și de a o trata cu demnitate și respect. Valoarea utilitară a naturii este Înlocuită gradual cu valoarea intrinsecă a naturii. Al doilea Iluminism științific a Început acum aproape un secol. Noile domenii ale
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
responsabilitate colectivă pentru celelalte ființe umane și pământul pe care trăim. Prietenii noștri europeni ar putea fi mai dornici să asume un sentiment al responsabilității personale În relațiile cu lumea Întreagă. Noi, americanii, am putea deveni mai circumspecți și mai temperați În ceea ce privește perspectivele noastre, În timp ce europenii ar putea deveni mai plini de speranță și mai optimiști În ale lor. Împărtășind ce este mai bun În cele două visuri, ne-am putea crea o poziție mai bună pentru a realiza Împreună călătoria
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu poate induce milă și reținere -, la oameni a crescut violența conspecifică. Desigur, etologii și sociobiologii recunosc că există factori sociali și culturali care îngrădesc instinctul agresivității, dar ei subliniază că la om lipsește condiția inhibativă înnăscută în a-l tempera. O altă abordare de natură biologistă mizează pe importanța factorului înnăscut și în dezvoltarea filogenetică, și în cea ontogenetică. În această viziune se consideră că: a) dispoziția de agresivitate este genetic moștenită la ființele umane; b) diferențele de vârstă și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
masacraseră armata romană, omorîndu-l - lucru nemaiauzit - chiar pe împăratul Valens, ci organizaseră, stimulați de victoria obținută, nenumărate incursiuni devastatoare în anii următori; se liniștiseră datorită intervenției, în esență diplomatică și mai puțin militară, a lui Theodosius. într-adevăr, împăratul, deși temperase oarecum violențele goților (însă, avînd în vedere forțele sale reduse, n-a putut sau n-a vrut să-i înfrunte pe față), fusese constrîns să-i declare foederati și să-i accepte în interiorul imperiului, plătindu-le un tribut și formînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
așa cum și cel din Ultima dimineață pare doar un paravan. O viață în plus este asemenea unui confesional catolic, un loc în care autoarea își revarsă preaplinul de amintiri incomode pe un ton pesimist, cu o tristețe uneori cioraniană, alteori temperată de resemnare: "în dimineața asta voi muri! încerc fiorul straniu al presentimentului că ziua de mâine nu mai există pentru mine" (Ultima dimineață). Fiecare personaj își încheie socotelile, ajuns într-un anotimp al adevărului. Și mai abrupte în sinceritatea lor
Scrisul by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/15017_a_16342]
-
venire a lui Cristos comentează, analizează sau cel puțin evocă acest pasaj. 2 Tesaloniceni este o calchiere, mai mult sau mai puțin evidentă, a Epistolei întâi către Tesaloniceni. Prevalându‑se de autoritatea apostolică, autorul încearcă, pe de o parte, să tempereze entuziasmul eshatologic al comunității creștine primare, iar pe de alta, încearcă să găsească o justificare plauzibilă întârzierii parusiei. În Epistola întâi către Tesaloniceni, Apostolul Pavel vorbise deja de caracterul imprevizibil al venirii Domnului (ca și Marcu în cap. 13) și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ale cărui etape sunt respectate cu rigurozitate. Momentele de concentrare și de tensiune dramatică sunt contrabalansate de momente de destindere, de jubilare și de încurajare. Cateheza are o triplă intenție: de a educa, de a trezi sentimentul responsabilității, de a tempera. Chiril se dovedește un maestru desăvârșit nu numai în arta persuasiunii, ci și în cea a reconfortării, a încurajării (∉Φνς8γ4∀). Grosso modo, putem distinge în desfășurarea omiliei patru secțiuni importante, însoțite de o introducere și un epilog: Introducere Anunțarea temei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se poate încă vorbi de un anumit echilibru între profetism și exegeză, cel dintâi nefiind sufocat de exigențele „filozofice” și metodologice ale celei din urmă. Scenariile lor sunt mult mai marcate de spiritul profetic decât scenariile lui Origen și Augustin, temperate de o exegeză intelectualistă. Cât despre apocrife, acestea sunt preocupate de trăsăturile fizice ale Anticristului și propun portrete de o înaltă semnificație simbolică, inspirate fiind de cea de‑a patra fiară din Cartea lui Daniel, capitolul 7. Trăsăturile de caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de experiență tragică - o mare iubire trădată, un cămin distrus, copilul mort, o aspră însingurare „pe margini de genuni înfricoșate” -, dar și vocația de a renaște decupând, în întunericul durerii, „ferestre luminate” sau captând „sâmburi de lumină”. Cultivarea formei fixe temperează despletirea lirică și procură o carcasă protectoare. În recuzita imaginilor îi corespunde refugiul în „turnul de fildeș” suit „pe-a culmilor singurătate”: „Mă-nchid de-acum în turnu-mi singuratic/ Croit din sidefarea zării mute,/ Eu singură cu-al inimii jeratic
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
a doua oară. Dacă mai erau și în vârstă, îi aștepta o căință lungă („pocanie de trei ani -, căci îl mâniau pe Dumnezeu - ce trebuia completată și cu alte indicii ale regretului intens. Biserica a fost însă nevoită să mai tempereze această asprime (pentru Sfântul Vasile cel Mare singura căsătorie veritabilă era prima, a doua fiind doar tolerată; el interzicea căsătoria a treia (Canonul 4 din care am mai citat: „ în privința celor ce se căsătoresc a treia oară și a celor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tike) pe fruntea lui Teja, fiind ferm convinsă că acesta provocase Îndepărtarea lui Lal Singh pentru a pune mâna pe funcția sa. Comportamentul nesocotit al reginei, care exercita o mare influență asupra fiului ei, Îl determină pe rezident să o tempereze exilând-o În fortăreața de la Sheg-Opur. Dar cum regina nici acolo nu a stat cu brațele Încrucișate (implicându-se În răzmerița din Multan), Sir Frederick Currie 233, rezidentul din vremea aceea, porunci să fie trimisă Într-o altă fortăreață, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și Occidentale, provocate de drumul spre Franța și expuse În scrisoarea citată mai sus prezintă, de asemenea, un interes major În conturarea profilului „omului politic la tinerețe”. Elogiul „civilizației”, aspectul fundamental care frapează observația călătorului obișnuit cu „orientele nostru” , este temperat de accente melancolice, pesimiste chiar: „Câte Însă mizerii care lipsesc la noi nu sunt ascunse În fundalu[l] acestui tablou splendid!... Civilizațiunea [...], din cauza impedimentelor și eronatei organizări a societății, a perfecționat numai o parte din oameni, cei mai mulți sunt numai spoiți
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
În Epoca Unirii și erau folosite de susținătorii lor În favoarea instalării dinastiei străine pe tronul noului stat. Felul acesta de a gândi lucrurile, concretizat Într-un adevărat program politic, a produs un puternic curent de opinie În societatea românească, curent temperat de unele mari puteri europene, Îngrijorate de perspectiva apariției, În imediata vecinătate, a unui stat român având În frunte un domnitor dintr-o dinastie străină. Aceste puteri europene, cu deosebire Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, erau conștiente că domnitorul străin
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
III-lea referitoare la o iminentă declarație de independență, nu este exclus ca zvonul să fi fost lansat chiar de către cabinetul francez, pentru a conștientiza puterile În această problemă și pentru a tensiona situația tocmai cu scopul de a-i tempera pe români În cazul În care aceștia s-ar fi gândit la aplicarea unui nou „fapt Împlinit”. Diplomația franceză a exagerat, probabil, intenționat ecoul unor tatonări românești. Așadar, anul 1868 a marcat o răcire a relațiilor româno-franceze, din cauza deschiderii României
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
pe care Eminescu o va adopta, de protest hotărât împotriva compromisurilor în relațiile cu cele două mari puteri vecine, Turcia și Rusia, precum și de critică severă a stării de lucruri din țară, provoacă nemulțumiri în rândurile conducătorilor conservatori. Pentru a tempera elanul critic al celor trei tineri scriitori, în februarie 1878 este numit redactor-șef I. A. Cantacuzino; neputând să își impună punctul de vedere, acesta renunță după un timp la conducerea gazetei, pe care o va asigura în continuare Eminescu
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
adesea ca de un fir subțire, diafan - de reflecție. Ulterior va scrie și poeme de alt gen, mai consistente: contemplative, meditative, „de sentiment”, multe în notă elegiacă. Autorul operează adesea cu mijloace ale prozodiei clasice, comunicând însă efuziuni romantice, bine temperate prin intelectualizare. Rețin atenția în special gingașe cadențe de timbru blagian postbelic: „Prăpăstii moi cu umbre calde / ivesc măceluri printre raze; Zvon aprig, necurmat, în tâmple, / dăruitor de vechi extaze, / aduce lunecarea frântă”. Asemenea lui Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
centrale tocmai grație sistemului religios care le-a putut promova. Iată maximele din cadrul acestui sistem spiritual (precizând că ele au trecut asupra comportamentului noii clase întreprinzătoare din Japonia): - gândește-te întotdeauna la protecția divină; - nu neglija activitatea și hărnicia; - fii temperat în fața luxului fără profit; - nu juca jocuri de noroc; - ia mai puțin, nu te întinde la mai mult” (So, 1990, p. 44). Sistemul religios a influențat și relația cu instituția politică, căci mai ales în cadrul relației politice a triumfat etica
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ca Titu Maiorescu, de drame interioare, inclusiv acelea de ordin sentimental, un spirit superior tinzând spre contemplație, în fine, un moralist strălucit. Când investighează opera, criticul merge dincolo de text, caută filiația ideilor și metamorfozele spiritului care le pune în mișcare. Temperează legenda și dă, prin analiză, o imagine verosimilă a lui Ibrăileanu: un critic prob, fin cititor de literatură, informat, chiar erudit, cu mari posibilități de disociere în sfera ideilor. În analiza critică și în descrierea operei, P. folosește un stil
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
rostogolire epică viguroasă, romanul dezvoltă, dincolo de intențiile morale transparente, forța de a captiva. Prea pătimașul cocon George, întors de la Paris, unde a făcut studii de arte frumoase, o necinstește pe Anica, fata în casă. Un lanț de nenorociri se desfășoară, „temperat” totuși de vătaful Neculai care, apelând la conu’ Grigore, tatăl vitreg al lui George, salvează ce se mai poate salva. George e ucis, din gelozie, de un Glanetaș bucovinean (Ion Vizitiu), Anica își îneacă pruncul în fântâna parcului („grădină a
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
seriozitate, competență și bogăție a informației, bine puse în lumină de un stil alert, cu certe calități literare. Aceeași rigoare filologică, aceeași minuție niciodată pedantă caracterizează și lucrarea Scriitori și reviste la Pontul Euxin (1997), scrisă cu o căldură bine temperată de obiectivitatea criticului, mereu blajin ca om, niciodată îngăduitor peste dreapta măsură când ține condeiul. Pe de altă parte, istoricul literar l-a purtat vreme de jumătate de veac în filigran pe poetul adolescent cu alt nume, Ștefan Careja, „poet
PUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
nopții - mai vizitează imaginația. În 1968 poetul revine cu placheta Sosesc romantic, deosebită în esență, dar păstrând delicatețea și suavitatea sentimentului, precum și dezinvoltura stilului. Trăiește acum din amintiri, cu vaga impresie că timpul începe să îl apese, dar, programatic, își temperează efuziunile, reușind să evite sentimentalismul. Cu ciclul Corăbii romane, poetul „sosește” mai degrabă simbolist decât romantic. Dacă până acum contururile se profilau discret, în nuanțe austere de alb și negru, aici poeziile aduc o varietate cromatică neașteptată. Necunoscutele scrisori de
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
și inteligibilul, integrând și polii antinomici ontic (principiul) - antropologic („formele”). Sub semnul lui Aristarc anticipează Istoria... printr-o serie de studii cum ar fi cel despre „metafora «drumului»” la Ion Creangă, teatrul comic al lui I.L. Caragiale (o analiză structurală temperată), Ioan Slavici (abordat din perspectivă psihanalitică). Micromonografia Introducere în opera lui Ion Creangă (1976) uzează de conceptul „natură sintetizatoare”, folosit în cazul lui Eminescu (și apoi și al celorlalți mari clasici). „Nucleul emblematic” al sintezei înfăptuite de Creangă stă în
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
deturnat sau, în orice caz, răstălmăcit. Înzestrarea poetică, deloc anticipată de prozele lui N., se relevă în două cărți de versuri, Maria de zăpadă (1987) și Capcană pentru îngeri (1995), unde scriitorul se deconspiră ca un iremediabil sentimental, chiar dacă „bine temperat”. A mai publicat culegerile de proză scurtă Ora exactă (1996) și Un țăran trece strada (2001), în care comunică în modul cel mai direct cu putință dramele cotidiene care se transformă uneori în adevărate tragedii. SCRIERI: Iarna când e soare
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
în poezia modernistă „cuminte”, poeta posedând de fapt ceea ce se poate numi o metodă: confesiunea necruțătoare filtrată printr-o retorică abstrusă. Îi sunt caracteristice cerebralismul, amestecul de livresc și de prozaism, introspecția necomplezentă, cu deschidere către ontologic. Un vizionarism discret, temperat de autoironie, un patos al litotei, construit la rece, îi caracterizează, de asemenea, lirica. Octavian Soviany semnala „viziunile «autoscopice», proiectând o lumină necruțătoare asupra ungherelor ascunse ale interiorității, unde pulsează substanța profundă a vieții”. După o culegere de povestiri, Întoarce
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
în epistola către Seneca, filosoful și sfetnicul lui Nero, cu aceste vorbe aspre în ton apostolic; „Și, acceptând să fiți sfetnicul lui Nero, ați acceptat ca filosofia să fie sfetnica unui ucigaș. Chiar dacă ați vrut în felul acesta să-l temperați, împuținând numărul victimelor. În loc ca Nero să condamne numai în numele unui călău, în numele unui nebun, el a condamnat, cât timp i-ați fost sfetnic, și în numele filosofiei. Și ce rost mai are filosofia dacă ea se recunoaște neputincioasă în fața ucigașilor
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]