942 matches
-
ordinea firească sunt întotdeauna limitate ca număr, ceea ce le-ar face cognoscibile și descriptibile (rezultă din legea excepției). Particularitățile morfologice, fiziologice și psihice ale omului se substituie după anumite legi (Legile întâmplării), pe care le descoperim în toate tipologiile constituționale, temperamentale, reactive etc. De aceea, date fiind două sau trei detalii, este posibil - cu ajutorul unei suficiente cunoașteri a legilor tipologice (teoria cunoașterii senzoriale/extrasenzoriale Botez Donțu, 2004) - să se tragă concluzii cu referire la temperamentul unui individ, și, prin aceasta, să
II. De la Hipocrate la Palade: o tipologie imposibilă. In: Fitoterapie clinică by Olga I. Botez, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2095]
-
Coșovei - Stratan și câteva altele, care-și împart azi arena poeziei contemporane, sânt minunate tocmai pentru că sânt diferite, pentru că de fiecare dată ne solicită altfel și ne satisfac altfel nevoia de poezie. Un cititor adevărat ar trebui să înțeleagă (chiar dacă, temperamental, nu le poate iubi pe toate cu adevărat) fiecare dintre aceste mari familii poetice și să poată discerne, în interiorul lor, unicitatea fiecărui poet în parte. Personal, nu am încredere în fanaticii unui sigur gen. Ei nu știu ce pierd, așa cum fanii rock
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din ce în ce mai rar perioade lungi de depresiune. Am ajuns să-i cunosc și familia, soția tenace și luptătoare, care-nvățase imediat limba și se integrase perfect noii lumi, ca și pe cele două fiice, total diferite una de alta fizic și temperamental. Cu ele, Călin (care nici "bună ziua" nu spunea pe olandeză) făcea zilnic două ore de conversație în românește și le ciufulea destul de rău dacă le auzea vorbind între ele flamanda, pe care o ura. Fetele sufereau, însetate de integrare, ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fapte care, În ciuda modestiei lor, sînt Încărcate de un potențial sacru. Stilul neutru despre care a fost vorba, numit de Vera Călin prezentare flegmatică, este pînă la urmă o respingere premeditată a vreunui cod retoric sau este exteriorizarea unei atitudini temperamentale față de lume? „A vorbi despre candoarea retorică a lui Defoe - polemistul - ar echivala cu o inițială ignorare a condiției ironistului, condiție ce obligă la disimulare și reticență studiată.” Și În cazul lui Defoe, și În cel al haiku-ului, este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de excepție, ci și pentru ca încercarea hermeneutică să fie validată nu pe un autor "minor", nici pe un amator, ci pe opera unui creator de răscruce. Comentariile asupra polemistului Arghezi sunt făcute cu o plăcere nedisimulată, printr-o lectură preponderent temperamentală. Dispoziția fecundă a spiritului este evidentă, iar rezultatul acestei dezinvolturi este un discurs îndrăgostit care, din când în când, lasă locul unui exercițiu de admirație. Situându-și raționamentele într-o răscruce cu vizibilitate interdisciplinară (printr-un loc comun al filosofiei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în dimensiunea sa micro și macro-evenimențială, constituie punctul de plecare, pretextul, ispita plonjării într-un spațiu ficțional a cărui limită maximală este, adesea, absurdul. La Arghezi, gestul polemic trebuie privit în dubla sa ipostaziere: pe de o parte, ca marcă temperamentală sau ca expresie a unui complex psihologic conștientizat și asumat, ai cărui poli afectivi generează actul estetic: "Până astăzi intelectul omenesc nu a depășit unicele sale două resurse: admirația și repulsiunea și în aceste două extreme spiritul trebuie să se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
zicând: " Domnule, consideră-te pălmuit""138. La Arghezi, primitivismul gestului ar funcționa ca un garant al sincerității, al lipsei de prefăcătorie în relațiile interumane. De aceea, oricât ar părea de scandalos, moralistul atribuie gestului agresiv sensul constructiv al redescoperirii sinelui temperamental, incomod și autentic, captiv într-o lume a filistinilor, conformiștilor și ipocriților pe care ideea îi refuză. "Bătaia nu s-a făcut niciodată fără gâlceavă. Ca să ieși din acțiunea obișnuită a meseriei tale și ca să intri în ceva nou și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cont de normele ce asigură polemicii un dezirabil grad de urbanitate: invocă explicit mobilul disputei, aduce probe concrete prin care urmărește să demistifice adevărul, folosește un mod reverențios de adresare, păstrează, pe tot parcursul textului, un ton echilibrat fără excese temperamentale. Cu toate acestea, stilul arghezian rămâne nealterat de cadrul restrictiv în care evoluează dialogul polemic. Plasându-se, de această dată, pe teritoriul adversarului și "împrumutându-i" strategic armele, Arghezi demonstrează reale abilități dialectice prin tehnica citării discursului advers, susceptibil de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Un sondaj de opinie Gallup american efectuat în 1960 arăta că Churchill ocupa locul 10 în ierarhia marilor personalități politice din secolul XX. Potrivit unui vechi și foarte cunoscut clișeu de factură etnopsihologică, britanicii sînt pragmatici (potrivit teoriei acțiunii), flegmatici (temperamental) și calmi (comportamental). Churchill nu intră în această schemă rigidă. Era într-adevăr un pragmatic, dar era în același timp coleric, irascibil și impulsiv. Dacă ar fi fost un tip calm și reflexiv, erorile repetate de lansare în acțiuni precipitate
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în urma lui, cu capul în piept, cu dungi pe fruntea largă, el străbătea salonul, rostind din când în când numele lui Ribot, Charcot sau al cine știe cărui savant ce făcea vârvă pe vremea aceea" (Anghel, Iosif, 1910, pp. 23-24). Sub aspect temperamental și afectiv, Gruber era considerat de către cărturarul din Fălticeni ca fiind de o rară deschidere pentru persoanele de care reușea să se atașeze afectiv. Era un om cu o dăruire totală, și acesta a fost probabil și motivul atâtor suferințe
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
în Elveția dar a umblat prin toată Europa, ajungând și în Transilvania. își începe instruirea într-o mânăstire benedictină și la 16 ani, începe studiile medicale la Basel dar diploma de medic o ia în Italia, la Ferrara. Neastâmpărul său temperamental nu-l ține pe loc nicăieri. Recomandă medicilor să călătorească pentru a cunoaște diversitatea realității, a oamenilor, a bolilor. ține la adevăr și omenie. La un moment dat e ajutat de umanistul Erasmus, autor al Elogiului nebuniei, și ajunge medic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
adevăr, aspecte ale umoristicului se întâlnesc mai rar în opera lui Caragiale, fapt explicabil, dacă avem în vedere predilecția pentru ironie, remarcată și comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele mărturii biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Atât de arătos, dar totuși atât de inaboradabil, atât de nefericit. Shauna Griffin era o femeie masivă care semăna extrem de mult cu un Honey Monster. Depășea cu regularitate doza recomandată de Mills & Boons. —Nefericit? întrebă Ashling mirată. J.D.? E doar temperamental. —ăsta este primul lucru răutăcios pe care te-am auzit că îl spui despre cineva, exclamă Trix șocată. Felicitări. Știam eu că poți! Vezi ce poți realiza când îți pui mintea la contribuție? —Diet Lilt, replică Ashling plictisită. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sunt așa. Eu sunt francez și știu cum stă treaba. Russ râse cu poftă, de parcă tocmai ar fi auzit un banc bun la Elks Club. — Joe, ești dat naibii! Dulange făcu un gest obscen cu limba. — Sunt francez. — Joe, ești temperamental, iar domnul maior Carroll mi-a spus că îți bați soția. E adevărat? — Calule, mănânci ovăz? — Fără îndoială. Îți place să lovești femeile, Joe? Când o cer. — Cât de des o cere soția ta? — Îmi cere salamul în fiecare noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
văzu surprinsă că era mult mai slab decât părea îmbrăcat. S-ar putea spune chiar slăbănog, dar Emmy preferă să-l considere suplu. Avea abdomenul absolut plat și un piept nedezvoltat, dar era totuși atrăgător, genul John Meyer. Deprimat și temperamental. Poate chiar sexy dacă faci abstracție de cămașa cu nasturi și mâneci scurte. Leigh spunea ceva despre Hamptons și un scriitor nou, dar Emmy nu mai era atentă. Era conștientă că tipul asculta ce vorbește, așa că zise: — Leigh, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
E-n regulă, Jim. Încercam să ghicesc ce anume ai mîncat. Cu toții o să trebuiască să ne apucăm de grădinărit la Woosung. Poate că japonezii o să ne vîndă o capră. — O capră? Jim nu văzuse niciodată o capră, un animal exotic temperamental, și independent, calități pe care le admira. — Te interesează animalele, Jim? Da... nu prea. Ce mă interesează cu adevărat este aviația. — Aviația? Avioanele, vrei să spui. Nu chiar, răspunse Jim. Apoi adăugă, Într-o doară: Am stat În cabina unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care mai rămăseseră pe acoperiș. —Of, Doamne, a spus mama obosită. Parcă suntem într-o nenorocită de cursă cu ștafete. Cum încetează una dintre fete să se comporte ca o antihristă, începe alta. Cum de-ați ieșit toate așa de temperamentale? Parcă sunteți o haită de italience. Ce are? am întrebat-o pe mama. De ce e așa de sensibilă când vine vorba de Adam? Ei, presupun că e îndrăgostită de el, mi-a răspuns mama destul de vag. Sau cel puțin ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
caldă, să mă plimb printre blocuri, să fac genuflexiuni. Recunosc că-n ciuda rezervelor mele, a fost destul de interesant. Era Într-adevăr un grup de literați ca-n definiție, nici unul dintre ei deocamdată recunoscut, nu neapărat cu trăsături estetice ori temperamentale comune ci cu un același, debordant entuziasm, aproape virginal, erau sincer tineri, fără ifose, Înțepeniri de azil academic și orgolii la ploscă, plosca de argint a mexicanului ce asistă la acel inubliabil jam sesion cu Vivaldi și Händel, aia da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trofeelor de tenis era altă poză Înrămată, făcută de un fotograf profesionist În sala de mese de la Clubul Nautico. Relaxat, exaltat și afabil, Frank prezida În smochingul său alb, În mijlocul unui grup de preferați ai săi dintre membrii clubului - blonde temperamentale cu decolteuri adînci și soți toleranți. LÎngă Frank, cu mîinile la ceafă, stătea bărbatul cu păr deschis la culoare pe care Îl văzusem pe terenul de tenis. Așa Împietrit sub lentila aparatului foto, avea aerul unui atlet intelectual, trupul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
voce excepțională, Enrico a încântat printr-o adevărată călătorie în timp, parcurgând cu lejeritate toate marile epoci ale șlagărului italian. Adorabili copiii din ansamblul “Mugurelul” din Râșnov, condus de Dana Corboș, în coregrafia lui Gică Popa, după care a “explodat” temperamentalul Alexandru Jidveianu (pe numele real... Elek Laszlo!), descoperit de cunoscuta realizatoare TV Florentina Satmari și câștigător, între altele, al concursului “Maria Tănase”. Anastasia Lazariuc a fost, ca de fiecare dată, fascinantă prin feminitate, sensibilitate, gingășie, calități ce au pus în
Flori de toamn? by Yvonne MENCIU () [Corola-journal/Journalistic/83440_a_84765]
-
concepte aparținând altor domenii, operând conexiuni, distribuind, atribuind și asociind acestora sensuri și semnificații noi, păstrând semnificantul și reevaluând semnificatul. Astfel, avem de-a face cu „muzici tranzitive, reflexive sau narative” dar - după cum vom vedea - și cu muzici asociate modelelor temperamentale hipocratice. În toate aceste cazuri, autorul ne atrage atenția, cu modestie, că [...] orice poveste muzicală este imposibil de zugrăvit într-un alt sistem semiologic<footnote Idem, op. cit., p. 18. footnote>, și că unele scenarii propuse sunt realiste, verosimile, iar altele
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
pe-atunci, cineastul francez Claude Lelouche - intuind, ca și Herbert Marcuse ,, ce se va întâmpla mâine” - striga imperativ: „Opriți Planeta! Vreau să cobor!”. Pornind de la ideea că o operă muzicală împrumută de la creatorul ei unul sau mai multe dintre modelele temperamentale evidențiate de Hypocrate, Liviu Dănceanu realizează o interesantă și originală clasificare a gradelor de narativitate specifice limbajului muzical: 1. hipernarativitate, specifică ,,muzicilor sangvine” - intens epice, schizoide, cu treceri subite de la o structură sonoră sau de la o stare la alta; 2
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
o căldură spontană în atitudine, cu un aplomb retoric de bună calitate și cu un timbru vocal pe măsură, Ion Dur este prin excelență un spirit echilibrat. Atît de echilibrat încît volumele sale, scrise pe un ton lipsit de excese temperamentale sau de piruete retorice, nu au stîrnit ecouri. În plus, suferind de handicapul fatidic al intelectualului care, alegînd să fugă de viermuiala capitalei, s-a refugiat în provincie, Ion Dur este mereu pus într-o inechitabilă raportare valorică față de exegeții
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
regale în momentul în care Carol I, curmînd idila ilicită dintre Elena Văcărescu și prințul Ferdinand, a privit-o pe Elena Bibescu ca pe o complice activă în țesătura de intrigi ce-l vizau pe principele moștenitor. Sub unghiul stofei temperamentale, pianista avea o fire neastîmpărată și histrionică, a cărei umoare, deși nu putea fi defel ghicită contemplîndu-i pozele, te izbea de îndată ce aveai prilejul s-o urmărești în timpul interpretărilor muzicale. În cursul concertelor, intra într-o transă atît de acaparatoare încît
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
critic în direcția inciziei și a portretului ironic. Din cei douăzeci și cinci (din nou douăzeci și cinci!) de colegi de breaslă prinși în sumarul Diacriticelor, majoritatea sunt fixați și în insectar: cu bunele și relele lor, dar, mai ales, cu formula intelectuală și temperamentală definitorie. Se adaugă o victimă colaterală, Marin Mincu (un preambul la analiza lui Ion Bogdan Lefter) și zboară, de asemenea, din loc în loc săgeți către diferiți actanți de pe scena culturală a ultimului deceniu. Cartea nu este o simplă juxtapunere de
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]