1,083 matches
-
clepsidră, durata de topire a unei lumânări sau numărul de psalmuri intonate. Instituția religioasă este cea care începe să disciplineze timpul în Evul Mediu. Cel de Sus, Dumnezeu, eternitatea se află în afara timpului. Calendarul este cel care îi introduce în temporalitate. Calendarul răspunde nevoilor cultului. Trebuie să se calculeze data sărbătorii de Paști. Liturghia reînvie în fiecare an istoria sacră, o actualizează. Ziua este ritmată de orele canonice. Sărbătorile sfinților permit stabilirea începutului unei anume activități profane. Tot în domeniul religios
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
narativă a trecutului și că istoricitatea depășește orizontul de abordare a istoriografiei moderne sau al filosofiei istoriei. Trecerea de la filosofia analitică strictă a istoriei la narațiunea istorică, oferă posibilitatea filosofilor narativiști să abandoneze categoriile pozitiviste și nuanțează discursul despre categoria temporalității. Narativismul elaborează astfel, prin renunțarea la martorii neinterpretativi, o perspectivă relativistă asupra istoriei în care narațiunea devine categorie metodologică capabilă să promoveze multiplul, adică să promoveze construirea nu a unei singure istorii, ci a istoriilor. Ceea ce favorizează, într-o anume
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
complexe, jocurile pe calculator preferă narațiuni multinivelare. La nivel discursiv media pot genera diferite moduri de prezentare a narațiunii care presupun strategii diferite de interpretare din . partea audienței ca în cazul benzilor desenate unde narațiunea, deși segmentată în imagini cu temporalitate distinctă, constituie totuși o imagine care pare să evolueze continuu, în sensul cinematografic al cuvântului. La nivel pragmatic, diferite media pot oferi diferite moduri de implicare a utilizatorului și diferite lucruri de făcut cu narațiunea ca în cazul fenomenului cunoscut
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
sau de acceptare în relație cu anumite opțiuni teoretice. În accepția lui Mittell, filmul și televiziunea au forme de manifestare vizuală comună și au numeroase practici narative specifice similare, dar dezvoltă și elemente diferite care nu permit analiza narației, perspectivei, temporalității și receptării spectacolului cinematografic sau de televiziune în maniere identice. Pentru a explora asemenea aspecte, sunt analizate comparativ, filmul The Wizard of Oz și serialul de televiziune Lost. Unul dintre aceste aspecte se referă la modurile în care mentalul folosește
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
sociale oarecare, A. Principiul logicii identității aplicat în câmpul analizei sociale ne spune că dacă A ar fi o entitate socială căreia îi atribuim prin analiză sincronică 5 la momentul t o cultură, o structură și funcții specifice, tranziția prin temporalitate a lui A nu va afecta nici cultura, nici structura, nici funcțiile sale, pentru că dacă le-ar afecta, atunci nu am mai vorbi de A, ci am vorbi de un B poate. Motivul e faptul că trăsăturile culturale sunt supuse
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală). Pe de altă parte, înțelegerea bergsoniană a realității ca devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune mecanică de momente (reclamată de majoritatea exegeților drept emblematică pentru romanul proustian) ar fi avut drept consecință inevitabilă nu doar disoluția narațiunii de tip silogistic-cauzal, ci și alterarea identității "eului", abolirea distanței dintre "subiect
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
este privilegiul acordat surselor masive, reprezentative în sens larg și disponibile pe perioade lungi: de exemplu, inventarele după deces, testamentele, cataloagele de bibliotecă, arhivele judiciare etc. Cea de-a doua constă în încercarea de a articulă după modelul braudelian al temporalităților diferite (durată lungă, conjunctură, eveniment) durată lungă a mentalităților, care rezistă cel mai adesea la schimbări, cu durata scurtă a abandonurilor brutale sau a transferurilor rapide de credințe și de sensibilități. O altă caracteristică a istoriei mentalităților în epoca ei
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
de personalitate/de caracter ale unor personaje literare sau ale unor persoane reale/ale unor personalități. Textul descriptiv are ca marcă definitorie capacitatea de reprezentare a unor aspecte simultane, coexistente în spațiu. Prin predominanța organizării spațiale și, implicit, prin suspendarea temporalității, discursul descriptiv se diferențiază de textul narativ. Alt element de contrast este opțiunea demersului narativ pentru diegesis (relatare), în timp ce textul descriptiv apelează frecvent la mimesis (reprezentare). Un model reductiv al textelor descriptive diferențiază două tipuri: - descrierea obiectivă, specifică textel or
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
parabola, fabula, balada, poemul, epopeea; apare și în scrieri de graniță de tip memorialistic). Narațiunea este esențială în operele epice tradiționale, dar își pierde relevanța în epica modernă, devenind adesea un pretext. - Seria de evenimente (fabula, istoria) este definită prin temporalitate, fiindcă întâmplările au caracter durativ și se succed pe o axă temporală. Reperele temporale multiple sunt, așadar, un indice al narativității; lor li se asociază repere spațiale unice sau multiple. - Discursul narativ se organizează ca structură sintagmatică, cuprinzând: nucleele narative
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prin reliefarea elementelor definitorii, de ordin fizic, moral și/sau psihic) se concretizează printrun sistem de semne stilistice cu rol de identificare, individualizare și diferențiere. În ansamblul textului epic, secvența portretistică are rolul unei pauze descriptive, determinând un „decupaj“ în temporalitatea evenimentelor și în discursul narativ. Ea poate fi plasată în expozițiune (portret inițial, ca în romanul călinescian Enigma Otiliei, de pildă) sau „pulverizată“ în tot spațiul diegetic și în discursul mai multor instanțe descriptor (narator și personaje, precum în Moromeții
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ori evenimente), prin elipse temporale (suprimarea unor durate intermediare între evenimente) ori prin fragmentarismul discursului. Categorie prin excelență narativă, timpul este desemnat prin repere multiple, chiar și în poezia epică sau în proza scurtă. - Genul dramatic este caracterizat printro dublă temporalitate: timpul ca moment obiectiv/ca durată a acțiunii scenice (un prezent al timpului dramatic, dând impresia de viață în plină desfășurare) este precizat în didascalii și reprezentat prin limbaje scenice (decoruri: seară/dimineață, vară/toamnă; „îmbătrânirea“ personajelor etc.), iar timpul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ordinea narativă și modalitățile narative (apud G. Genette). Perspectivele temporale care structurează textul narativ sunt determinate de relația instituită între timpul narat (durata ficțională a evenimentelor care alcătuiesc trama) și timpul narării, al istorisirii. Ca element constitutiv specific discursului epic, temporalitatea generează trei modele narative principale, din combinarea cărora rezultă mai multe formule narative (narațiunea în ramă, povestirea în povestire, jurnalul comentat etc.): Narațiunea ulterioară, în care evenimentele sunt relatate din perspectiva faptelor petrecute deja, orientează axa temporală spre trecut (momentul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nuvela Două loturi de I.L. Caragiale, care începe cu intriga, fixând situația inițială doar în secvența a doua) sau absența expozițiunii, suprimarea unor momente sau multiplicarea lor etc. Deconstrucția postmo dernă a schemei narative clasice anulează indicii de coerență textuală: temporalitatea lineară, raportul stabil între instanțele narative, organizarea paradigmatică a momentelor subiectului. 3.2.8. Specii ale genului epic Specia literară desemnează, în cadrul fiecărui gen (epic, liric și dramatic), o categorie de opere literare reunite pe baza unor criterii diverse. Pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
epicul și dramaticul se scaldă în lirism“. Poeții neomoderniști și postmoderniști (Marin Sorescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Leonid Dimov, Mircea Cărtărescu etc.) exploateză maximal resursele lirismului narativ, fiindcă „narativul poate configura o experiență subiectivă (lirică), construiește lumi imaginare dependente de temporalitate, oferă posibilități specifice de ambiguizare și simbolizare“ (Rodica Zafiu, Narațiune și poezie). Indici textuali ai acestui tip de lirism sunt: prezența unui „nucleu“ na rativ, a unui „scenariu“ mitic, inițiatic sau ludic/parodic, frecvența verbelor, a indicilor temporalității (adverbe de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dependente de temporalitate, oferă posibilități specifice de ambiguizare și simbolizare“ (Rodica Zafiu, Narațiune și poezie). Indici textuali ai acestui tip de lirism sunt: prezența unui „nucleu“ na rativ, a unui „scenariu“ mitic, inițiatic sau ludic/parodic, frecvența verbelor, a indicilor temporalității (adverbe de timp sugerând o succesiune de stări, de situații sau evenimente, timpuri verbale etc.), ai procesualității, ai schimbării etc. Urmărind evoluția poeziei în veacul XX, teoriile moderne au constatat că exigența primară a lirismului - explorarea unui teritoriu al interiorității
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Otilia este o prezență contrastivă în raport cu mulțimea parveniților ce ilustrează tema existenței burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema parvenirii. Dincolo de ariile tematice însă, eroina reprezintă eternul mister feminin. Un prim argument este faptul că Otilia ilustrează, simultan, temporalitatea (statutul social al femeii în lumea începutului de veac XX) și atemporalul (eternul mister feminin), realitatea psihologiei adolescentine și ficționalitatea („dublul“ feminin al autorului). Astfel, titlul romanului, focalizat exclusiv asupra eroinei, reliefează misterul feminin, enigma unei vârste și a vieții
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acestuia). Cuvânt și montaj Autenticitatea în poezie ține de palpitul vieții, de percepția însumată a efectelor, de lumini și umbre, de un iluzionism durabil (nutrit de memoria copilăriei), de pulsiunile reveriei și cântului, poezia în totul fiind o sinteză de temporalitate, de relativism și absolut. Stare de așteptare, de veghe și tensiune productivă, în ea concretitudinea, misterul și inefabilul coabitează multiform în spiritul unor coduri particulare absconse. Egotismul Anei Blandiana își asumă sistematic maximum de umanitate; necontenita-i întoarcere în Eul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dos pare damnată în perpetuitate: "Vai, vai: atracții... atracții... în grădina / pentru discuții / filozofice (...) porcii / sunt lăsați în libertate". Surplusul imagistic însuși obosește inevitabil, drept pentru care confesivul încheie la modul compătimitor: "Ați / ajuns la capătul cărții, / sleiți". II Pe temporalități puternic diferențiate, în partituri vocale de o filozofie mai senină se organizează monologul despre neuitare din Când memoria va reveni (1985), operă de gânditor mai degrabă patetic. "Marele coșmar" e "această realitate": timpul ireversibil. Inși cu "nostalgia nemărginirii", marcați de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și nu Adevărul ? Fiecare spionează pe fiecare, se atacă, se luptă, în loc să se ajute. La ce bun atîta risipă de resurse ? Văd state care au arme nucleare, dar poporul moare de foame. Oare chiar ați înnebunit ? Omul e supus oricum temporalității. Dacă i-a fost dată putere s-o folosească spre binele altora nu pentru a aduna averi și spinteca vieți. Viața și cunoașterea sunt realități de slujit, de la Dumnezeu la om, nu ignoranța și moartea. Viața și cunoașterea sunt trecătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
viața economică nu sunt câtuși de puțin inedite. Ele figurau și în esența organizării tayloriene a întreprinderii. Dar în acel dispozitiv, câștigul de timp însemna viteza debitelor, reducerea timpului fiecărei operații din procesul de producție. Or, sistemul care promova o temporalitate liniară, omogenă, standardizată este din ce în ce mai compromis: el este înlocuit de valorizarea unei temporalități discontinue ilustrate de rapiditatea implantării pe piețe, de creșterea vitezei ciclurilor, de goana după inovare 14. Miza nu este atât a produce în masă și în ritm
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
organizării tayloriene a întreprinderii. Dar în acel dispozitiv, câștigul de timp însemna viteza debitelor, reducerea timpului fiecărei operații din procesul de producție. Or, sistemul care promova o temporalitate liniară, omogenă, standardizată este din ce în ce mai compromis: el este înlocuit de valorizarea unei temporalități discontinue ilustrate de rapiditatea implantării pe piețe, de creșterea vitezei ciclurilor, de goana după inovare 14. Miza nu este atât a produce în masă și în ritm continuu, cât a asigura pătrunderea mai rapidă a produselor pe piață, răspunsul la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
imagini și la comunicații la orice oră din zi și din noapte. În același timp însă asistăm la proliferarea dorințelor și a comportamentelor a căror orientare spre plăcerile senzoriale și estetice, spre forma fizică, spre senzații corporale exprimă valorizarea unei temporalități lente, calitative și senzualiste. Slow food, audiții muzicale, plimbări pe jos, drumeții, jacuzzi și baie turcească, meditație și relaxare: alternativă la fast live, divertismentul savurat „pe îndelete” se bucură de un larg ecou. Astfel, suntem martorii extinderii gustului pentru hoinăreală
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
turcească, meditație și relaxare: alternativă la fast live, divertismentul savurat „pe îndelete” se bucură de un larg ecou. Astfel, suntem martorii extinderii gustului pentru hoinăreală, pentru ieșirile seara la restaurant, pentru zăbovirea pe plajă sau pe terasele cafenelelor. Nu o temporalitate uniform urgentistă, ci un sistem compus din temporalități profund eterogene: timpului operațional i se opune timpul hedonist, timpului corvezilor - timpul recreativ, timpului precipitat - timpul decomprimat al jocurilor și al spectacolelor, al destinderii, al ansamblului de momente centrate pe plăcerile senzuale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
divertismentul savurat „pe îndelete” se bucură de un larg ecou. Astfel, suntem martorii extinderii gustului pentru hoinăreală, pentru ieșirile seara la restaurant, pentru zăbovirea pe plajă sau pe terasele cafenelelor. Nu o temporalitate uniform urgentistă, ci un sistem compus din temporalități profund eterogene: timpului operațional i se opune timpul hedonist, timpului corvezilor - timpul recreativ, timpului precipitat - timpul decomprimat al jocurilor și al spectacolelor, al destinderii, al ansamblului de momente centrate pe plăcerile senzuale și estetice. Regimul timpului în societatea de hiperconsum
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pentru sine și al său, individualizarea modurilor de a gestiona timpul personal, disocierea ritmurilor de viață, practicile în care accepți să pierzi timp sau în care îți acorzi răgazul de a te îngriji de tine. Prins în goana accelerată a temporalității, turbo-consumatorul este oare închis doar în timpul imediatului și, prin aceasta, privat de distanțarea simbolică și utopică? Trăiește el într-o stare de imponderabilitate temporală, scăpat de povara oricărei legături cu trecutul? Această idee pare fragilă într-un moment în care
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]