1,583 matches
-
pianist. Este cunoscut datorită piesei „"It's My Life"”, cu care a câștigat Selecția Națională 2013 și cu care a participat la Concursul Muzical Eurovision 2013 din Malmö, Suedia. Cezar, alături de soprană Angela Gheorghiu, va cânta la concertul pe care tenorul italian Andrea Bocelli îl va susține pe 25 mai, la Romexpo. În 2011, a acordat un interviu amplu pentru numărul prestigioasei reviste lunare de specialitate, “Das Opernglas”. A apărut de asemenea și pe coperta acesteia. S-a născut într-o
Cezar Ouatu () [Corola-website/Science/328834_a_330163]
-
dar ea a continuat să apară în concerte și " master classes ". În 1938 s-a retras din activitatea muzicală clasică. Ultima sa apariție de scenă a fost în comedia "Vicki" pe Broadway, în 1942. A fost căsătorită, din 1912 cu tenorul Edoardo Ferrari-Fontana (1878 - 1936) și drept urmare a posedat și cetățenia italiană. Una din elevele ei a fost mezzosoprana Blanche Thebom.
Margarethe Matzenauer () [Corola-website/Science/309936_a_311265]
-
Cafehaus“ și trecând printr-o perioadă de glorie după mutarea sa în 1764 pe locul unde se află și astăzi. De atunci, această cafenea s-a aflat în locația actuală. În 1852 cafeneaua a fost cumpărată de Carl Tomaselli, fiul tenorului Giuseppe Tomaselli de la Milano și prieten al familiei Mozart. Familia Tomaselli este și astăzi proprietară al cafenelei tradiționale din Salzburg. Casa cea mai mică din oraș are lățimea de 1,42 metri și se află lângă cafeneaua lui Tomaselli. Căsuța
Alter Markt (Salzburg) () [Corola-website/Science/328299_a_329628]
-
(n. 1 noiembrie 1950, Brăila) este un artist liric român (tenor). În adolescență, în orașul natal, la Brăila, a cântat în corul Liceului "„N. Bălcescu”" și a urmat cursurile la "Școala Populară de Artă", unde a studiat pianul, violoncelul și chitara clasică. Tot în această perioadă a luat și primele lecții
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
preocupări artistice, părinții săi fiind Ștefan și Marioara Voineag. Tatăl său, Ștefan Voineag, a fost, la rândul său, solist vocal al "Orchestrei de muzică populară" a "Filarmonicii de Stat din Galați" și al "Ansamblului folcloric “Pandelașul”" din Brăila; artist liric (tenor) în "Corul Teatrului Muzical N. Leonard" din Galați. Este căsătorit cu Suzana Voineag, profesoră de pian. Are un fiu, Cătălin Voineag (n. 1974), regizor de teatru, operă, operetă, musical și film. A interpretat lieduri și cicluri de lieduri din creația
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
Voineag a participat ca membru în juriul unor concursuri naționale și internaționale de canto: Concursul Internațional de Canto 'Hariclea Darclée' de la Brăila, (pentru categoriile de vârstă 15 - 19 ani și 20 - 35 de ani); 'Traian Grozăvescu' de la Lugoj (Concurs pentru tenori); 'Nicolae Bretan' de la Cluj; 'George Georgescu' de la Tulcea; 'Ionel Perlea' de la Slobozia; 'Mihail Jora' de la București; 'Sabin Drăgoi' de la Timișoara; Președintele Juriului la Preselecția Națională a Festivalului și Concursului 'Jeunesses Musicales'; Președintele Juriului la Preselecția Națională, organizată de Radio 'România
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
Comisiei - Secția Canto), în cadrul Etapei Finale a 'Olimpiadei Naționale de Muzică' - Interpretare instrumentală, vocală, și studii teoretice: Bacău-2008. "" "„Monitorul de Brăila”" - joi, 17 iulie 2003 Angela Gheorghiu: "Artistul de operă Ionel Voineag, splendid om de teatru și frumoasă voce de tenor, este primul meu partener de scenă..."
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
ul este cea mai înaltă voce bărbătească, sau și cântărețul cu o astfel de voce. Etimologic, numele de „tenor” provine din latinescul "tenere", care se traduce cu „a ține”. În perioada medievală și în polifonia renașterii tenorul era vocea de bază (vocală sau instrumentală), celelate voci fiind calculate în relație cu aceasta. ul ținea adesea note prelungi și constituia
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
ul este cea mai înaltă voce bărbătească, sau și cântărețul cu o astfel de voce. Etimologic, numele de „tenor” provine din latinescul "tenere", care se traduce cu „a ține”. În perioada medievală și în polifonia renașterii tenorul era vocea de bază (vocală sau instrumentală), celelate voci fiind calculate în relație cu aceasta. ul ținea adesea note prelungi și constituia, prin melodia sa, așa numitul „cantus firmus”. Mai târziu va fi înlocuit în polifonie de soprană. Începând cu
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
vocală sau instrumentală), celelate voci fiind calculate în relație cu aceasta. ul ținea adesea note prelungi și constituia, prin melodia sa, așa numitul „cantus firmus”. Mai târziu va fi înlocuit în polifonie de soprană. Începând cu secolul XV, termenul de tenor începe să desemneze vocea masculină care cântă, născându-se astfel o nouă tipologie de voce masculină. O definiție mai complexă a tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește de la Do din octava mică și merge până în La
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
numitul „cantus firmus”. Mai târziu va fi înlocuit în polifonie de soprană. Începând cu secolul XV, termenul de tenor începe să desemneze vocea masculină care cântă, născându-se astfel o nouă tipologie de voce masculină. O definiție mai complexă a tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește de la Do din octava mică și merge până în La din octava I în muzica corală, sau până în Do2 ("tenor C", "tenor high C") în muzica de operă. Cu toate acestea, ambitusul
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
astfel o nouă tipologie de voce masculină. O definiție mai complexă a tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește de la Do din octava mică și merge până în La din octava I în muzica corală, sau până în Do2 ("tenor C", "tenor high C") în muzica de operă. Cu toate acestea, ambitusul nu este singura caracteristică definitorie a vocii de tenor. Un rol important în stabilirea tipului de voce la un tânăr cântăreț îl are timbrul vocal, precum și pasajul, sau
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
nouă tipologie de voce masculină. O definiție mai complexă a tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește de la Do din octava mică și merge până în La din octava I în muzica corală, sau până în Do2 ("tenor C", "tenor high C") în muzica de operă. Cu toate acestea, ambitusul nu este singura caracteristică definitorie a vocii de tenor. Un rol important în stabilirea tipului de voce la un tânăr cântăreț îl are timbrul vocal, precum și pasajul, sau punctul de
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
pornește de la Do din octava mică și merge până în La din octava I în muzica corală, sau până în Do2 ("tenor C", "tenor high C") în muzica de operă. Cu toate acestea, ambitusul nu este singura caracteristică definitorie a vocii de tenor. Un rol important în stabilirea tipului de voce la un tânăr cântăreț îl are timbrul vocal, precum și pasajul, sau punctul de tranziție ("passaggio"). La bază trebuie să stea și țesătura tânărului cântăreț, adică porțiunea de note unde acesta se simte
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
punctul de tranziție ("passaggio"). La bază trebuie să stea și țesătura tânărului cântăreț, adică porțiunea de note unde acesta se simte cel mai bine și unde timbrul este de cea mai bună calitate. Este recunoscut în general că pasajul la tenor are loc în preajma lui Fa#1. Aici are loc ruptura de voce. Marii profesori de canto, dar și marii tenori pun un accent foarte important pe rezolvarea pasajului, unanim recunoscând că rezolvarea lui este cheia succesului. Rezolvarea acestuia este un
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
simte cel mai bine și unde timbrul este de cea mai bună calitate. Este recunoscut în general că pasajul la tenor are loc în preajma lui Fa#1. Aici are loc ruptura de voce. Marii profesori de canto, dar și marii tenori pun un accent foarte important pe rezolvarea pasajului, unanim recunoscând că rezolvarea lui este cheia succesului. Rezolvarea acestuia este un proces de durată. Printre secretele utilizate în această trecere amintim: laringele jos poziționat, faringele larg deschis, centrarea coloanei sonore, cântatul
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
în mască, sombrarea/întunecarea sunetului, verticalizarea poziției de cântat, pregătirea mentală a pasajului. Ludovic Spiess menționa la începutul lucrării sale importanța ambitusului necesar pentru abordarea diverselor roluri. Drept curiozități iată câteva dintre notele extreme care apar în repertoriul rolurilor de tenor. Limita de jos a tenorului este situată teoretic la do din octava mică, cu toate că rareori linia muzicală coboară sub re, re bemol. Cea mai extremă notă gravă este la din octava mare, notă întâlnită în roluri mai puțin cunoscute ca
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
verticalizarea poziției de cântat, pregătirea mentală a pasajului. Ludovic Spiess menționa la începutul lucrării sale importanța ambitusului necesar pentru abordarea diverselor roluri. Drept curiozități iată câteva dintre notele extreme care apar în repertoriul rolurilor de tenor. Limita de jos a tenorului este situată teoretic la do din octava mică, cu toate că rareori linia muzicală coboară sub re, re bemol. Cea mai extremă notă gravă este la din octava mare, notă întâlnită în roluri mai puțin cunoscute ca Mime din "Salome" de Richard
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
extremă notă gravă este la din octava mare, notă întâlnită în roluri mai puțin cunoscute ca Mime din "Salome" de Richard Strauss sau Herodes din "Siegfried" de Richard Wagner. La limita opusă, în acut, acuta cea mai des întlnită la tenori este si bemol 1. Adeseori apar: si-ul natural 1 și celebrul do2 al tenorului. Multe obstacole impun și note cu mult mai rare, care apar de obicei în repertoriul de belcanto, cum ar fi do#2, re2. Nota extremă
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
ca Mime din "Salome" de Richard Strauss sau Herodes din "Siegfried" de Richard Wagner. La limita opusă, în acut, acuta cea mai des întlnită la tenori este si bemol 1. Adeseori apar: si-ul natural 1 și celebrul do2 al tenorului. Multe obstacole impun și note cu mult mai rare, care apar de obicei în repertoriul de belcanto, cum ar fi do#2, re2. Nota extremă în acut este fa2, întâlnită în rolul lui Arturo din "I Puritani" de V. Bellini
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
de obicei în repertoriul de belcanto, cum ar fi do#2, re2. Nota extremă în acut este fa2, întâlnită în rolul lui Arturo din "I Puritani" de V. Bellini. În funcție de calitățile vocale (ambitus, volum, culoare) dar și de temperamentul solistului, tenorii s-au grupat în aproximativ șase mari subcategorii: tenorul lirico-lejer, tenorul liric, tenorul spint, tenorul dramatic, heldentenor, tenorul buff. "Este cea mai usoara voce de tenor si de un caacter mai mult tandru decat pasionat". (Basu) Alte denumiri: Descriere: Roluri
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
do#2, re2. Nota extremă în acut este fa2, întâlnită în rolul lui Arturo din "I Puritani" de V. Bellini. În funcție de calitățile vocale (ambitus, volum, culoare) dar și de temperamentul solistului, tenorii s-au grupat în aproximativ șase mari subcategorii: tenorul lirico-lejer, tenorul liric, tenorul spint, tenorul dramatic, heldentenor, tenorul buff. "Este cea mai usoara voce de tenor si de un caacter mai mult tandru decat pasionat". (Basu) Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
re2. Nota extremă în acut este fa2, întâlnită în rolul lui Arturo din "I Puritani" de V. Bellini. În funcție de calitățile vocale (ambitus, volum, culoare) dar și de temperamentul solistului, tenorii s-au grupat în aproximativ șase mari subcategorii: tenorul lirico-lejer, tenorul liric, tenorul spint, tenorul dramatic, heldentenor, tenorul buff. "Este cea mai usoara voce de tenor si de un caacter mai mult tandru decat pasionat". (Basu) Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
extremă în acut este fa2, întâlnită în rolul lui Arturo din "I Puritani" de V. Bellini. În funcție de calitățile vocale (ambitus, volum, culoare) dar și de temperamentul solistului, tenorii s-au grupat în aproximativ șase mari subcategorii: tenorul lirico-lejer, tenorul liric, tenorul spint, tenorul dramatic, heldentenor, tenorul buff. "Este cea mai usoara voce de tenor si de un caacter mai mult tandru decat pasionat". (Basu) Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
acut este fa2, întâlnită în rolul lui Arturo din "I Puritani" de V. Bellini. În funcție de calitățile vocale (ambitus, volum, culoare) dar și de temperamentul solistului, tenorii s-au grupat în aproximativ șase mari subcategorii: tenorul lirico-lejer, tenorul liric, tenorul spint, tenorul dramatic, heldentenor, tenorul buff. "Este cea mai usoara voce de tenor si de un caacter mai mult tandru decat pasionat". (Basu) Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]