4,773 matches
-
orașului autodevorator, trăind în păcat, crimă și autoanihilare prin droguri și alcool. Barajul desparte, simbolic, două lumi, două sensibilități și două vârste ale omului modern: cel răpus de viciu și cel care-și împlinește destinul sub semnul Construcției Durabile. Când teoreticienii S.F.-ul vor ajunge să analizeze și implicațiile de acest tip ale creațiilor favorite, probabil că nu va mai fi decât o chestiune de timp până la recunoașterea ficțiunii speculative/ anticipative drept una din formele relevante ale creației contemporane. - McCann, Sean
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
problematica sa pot și trebuie să se schimbe odată cu regimul, democrat sau tiranic. Nu contest, unora li se potrivește „în stil”, cum ziceți, și o adecvată adaptare la noi mode și cerințe imediate. Dar stil înseamnă, cum o spuneau unii teoreticieni francezi, nu numai lungimea sau scurtimea, ca și claritatea frazei, ci și un „mod de a fi” al autorului. Un mod esențial de expresie a ființei. Pentru a mă compara cu cei mari, și Balzac, ca și Proust, la aproape
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
esențial de expresie a ființei. Pentru a mă compara cu cei mari, și Balzac, ca și Proust, la aproape un secol după el, au fost acuzați, ambii, că au un stil neconform cu „spiritul” literei franceze, căruia Bossuet și alți teoreticieni sacri îi ordonaseră să fie concis, pertinent și clar. Or, cei doi citați mai sus și-au inundat opurile cu fraze greoaie, redundante și nu totdeauna foarte „clare”. După ce furtuna „stilistică” și a noutății mari în construcție și tematică s-
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
Nicolae Manolescu În afară de fizicieni, nu vor fi fiind mulți aceia care să fi auzit de numele lui Richard P. Feynman. A fost unul dintre cei mai mari teoreticieni și profesori de fizică din lume. A trăit între 1918 și 1988, a primit Nobelul în 1965 și a predat întreaga viață fizica la Universitatea Cornell din SUA, cam odată cu Vladimir Nabokov literatura, și la Institutul Tehnologic din California (Caltech
Lecția lui Feynman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5882_a_7207]
-
acest fapt, James Swanson scrie însă că a descoperit dovezi convigătoare care arată că fratele președintelui american, Robert Kennedy a fost responsabil de dispariția creierului lui JFK, el fiind ajutat de asistentul său, Angie Novello, dar nu pentru ceea ce susțin teoreticienii conspirației: - că JFK a fost împușcat din față și nu din spate, de Lee Harvey Oswald - ci pentru a ascunde dependența de droguri și de alcool a lui JFK.
CIne ar fi responsabil de dispariția creierului președintelui JFK by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/55231_a_56556]
-
arhipiscopului de Catenbury, dr. Rowan Williams, că este mai puțin de 100% sigur că nu există Dumnezeu, declarându-se sigur de convingerile sale ”în proporție de 6,9 din 7”. Dawkins, care împlinește 72 de ani luna viitoare, este etolog, teoretician evoluționist și autor a numeroase lucrări științifice. Bono, în vârstă de 53 de ani, este poate cel mai popular artist al Irlandei, împreună cu trupa sa, U2, din care mai fac parte David Howell Evans (The Edge), Adam Clayton și Larry
Atei și staruri rock, pe listele caselor de pariuri pentru noul Papă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56835_a_58160]
-
intelectuale și morale la care cititorul nu are încă acces. Publicarea lor rămîne încă interzisă de moștenitorul operei lui Barthes, fratele său vitreg Michel Salzedo. Sper însă ca, în curînd, filobarthesienii români să aibă parte de o surpriză plăcută. Un teoretician se poate justifica prin validitatea argumentelor. Dar la întrebarea „de ce teorie” nu se poate răspunde prin teorie. Acest portret dindărăt, de dincoace, aș vrea să-l scot la suprafață vorbind despre Barthes. Poate de aceea și titlul: „fîntîna barthesiană”. Sigur
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
discursivă demult proiectată, se blurează, se scorojesc. Privirile se îndreaptă către dreptunghiul galben de dedesubt. Soldații teoriei au murit; au apărut în loc mercenarii hiperspecializați sau moștenitori înscriși la cursuri de management, dar mai ales o armată nouă, de cronicari ai teoreticienilor, istoricii culturali ai Franței contemporane. De la Antoine Compagnon la François Dosse, Michel Winock, François Cusset, Roger Chartier, Pierre Bourretz, Marc Augé, noii umaniști francezi au început travaliul de analiză pe ceea ce la biblioteca națională se numește inscriptions occidentales - recente -: noul
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
Șepețean-Vasiliu ca despre un epicurian al literaturii, probele o contrazic. Aparent. Dar cine are chef să treacă dincolo de aparențe, să înțeleagă o sintaxă baletată și să-l tîrască pe demonul analogiei afară din labirintica-i peșteră? Cum poți reabilita un teoretician? Extrăgînd, de pildă, un citat insignifiant odată, la modă astăzi (mai ales ultima frază). „«Demistificarea», ca să folosim încă un termen care începe să se uzeze, nu este o operație olimpiană. Vreau să spun că nu mă pot preta la credința
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
arăta dinții”. Yahoo are de altfel un emoticon pentru sarcasm, pentru că sarcasmul e în primul rînd o figură corporală, de dinaintea limbajului. Acest citat apare grăitor astăzi, în epoca post-teoriei. Cine dădea doi bani pe el în timpurile teoriei critice, cînd teoreticianul demitiza cu aplomb, cînd politicianul lichida mentalități și suflete retrograde, fără ca unul sau altul să-și pună întrebări asupra limitelor propriului demers? Barthes este teoretician atunci când clasează, și el clasează permanent, și scriitor atunci când își glosează subiectiv clasamentele. Așadar, acum
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
astăzi, în epoca post-teoriei. Cine dădea doi bani pe el în timpurile teoriei critice, cînd teoreticianul demitiza cu aplomb, cînd politicianul lichida mentalități și suflete retrograde, fără ca unul sau altul să-și pună întrebări asupra limitelor propriului demers? Barthes este teoretician atunci când clasează, și el clasează permanent, și scriitor atunci când își glosează subiectiv clasamentele. Așadar, acum nu semiologia societății de consum pasionează cititorul, ci rătăcirile eului în propriul discurs teoretic; momentele în care autorul (chiar înainte să „moară”, în epocă) revine
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
societății de consum pasionează cititorul, ci rătăcirile eului în propriul discurs teoretic; momentele în care autorul (chiar înainte să „moară”, în epocă) revine la propria ființă de carne pe care o credea anunlată de spiritul teoretic. Barthes nu poate fi teoretician decît cu prețul autodenunțului. El clasează tocmai după criteriul posibilității de a-și subiectiviza compartimentările. În citatul de mai sus, ca și în Gradul zero al scriiturii care precedă Mitologiile, distincțiile lui Barthes apar încărcate de un patos aparte pentru că
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
tînărul Barthes îl petrece încă în sanatoriu) e un text încântător, care n-are nimic burghez, dar nici marxist. Aici el scrie: „Nu cred că spiritele cu adevărat vii se pot dispensa de cunoașterea trecutului.” Cum putem realibita astăzi un teoretician? Arătînd că, mai degrabă decît teoretician, a fost un moralist. Acesta este pariul noului barthesianism din zilele noastre. Voi reveni asupra lui.
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
sanatoriu) e un text încântător, care n-are nimic burghez, dar nici marxist. Aici el scrie: „Nu cred că spiritele cu adevărat vii se pot dispensa de cunoașterea trecutului.” Cum putem realibita astăzi un teoretician? Arătînd că, mai degrabă decît teoretician, a fost un moralist. Acesta este pariul noului barthesianism din zilele noastre. Voi reveni asupra lui.
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
făcînd apologia rațiunii, respinge îngustimea credinței. Cu alte cuvinte, în premisele intime ale demersului său, Dawkins e tot atît de irațional ca habotnicii credincioși pe care îi detestă. În definitiv, dacă religia e atît de inutilă pe cît o înfățișează teoreticianul, atunci ea ar fi trebuit de mult să fie eliminată de acea selecție naturală căreia Dawkins îi atribuie rolul de arbitru unic al istoriei. Și totuși, religiile nu au murit, caz în care ori selecția mai dă din cînd în
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
Benjamin Fondane cineast (Artprint, București, 2010), recuperează un alt context în care scriitorul se găsește inserat, o altă aventură a lui: cinematograful. Cu o bună observație, criticul de film precizează că momentul este favorabil întreținerii ambiguității, un moment în care teoreticienii cinematografului sunt de foarte multe ori scriitorii. Edmondo de Amicis, Giovanni Papini, Jean Cocteau, Guillaume Apollinaire, Riciotto Canudo, Benjamin Fondane etc. se află printre primii critici și teoreticieni ai filmului. Dacă D.I.Suchianu este socotit primul teoretician român al filmului
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
film precizează că momentul este favorabil întreținerii ambiguității, un moment în care teoreticienii cinematografului sunt de foarte multe ori scriitorii. Edmondo de Amicis, Giovanni Papini, Jean Cocteau, Guillaume Apollinaire, Riciotto Canudo, Benjamin Fondane etc. se află printre primii critici și teoreticieni ai filmului. Dacă D.I.Suchianu este socotit primul teoretician român al filmului, Benjamin Fondane apare ca o umbră ascunsă în faldurile istoriei cinematografiei. Un fapt important, Benjamin Fondane reprezintă legătura inextricabilă dintre istoria cinematografului și avangardă. Deopotrivă, teoreticianul va comenta
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
moment în care teoreticienii cinematografului sunt de foarte multe ori scriitorii. Edmondo de Amicis, Giovanni Papini, Jean Cocteau, Guillaume Apollinaire, Riciotto Canudo, Benjamin Fondane etc. se află printre primii critici și teoreticieni ai filmului. Dacă D.I.Suchianu este socotit primul teoretician român al filmului, Benjamin Fondane apare ca o umbră ascunsă în faldurile istoriei cinematografiei. Un fapt important, Benjamin Fondane reprezintă legătura inextricabilă dintre istoria cinematografului și avangardă. Deopotrivă, teoreticianul va comenta clivajul istoric care desparte filmul mut de apariția sonorului
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
critici și teoreticieni ai filmului. Dacă D.I.Suchianu este socotit primul teoretician român al filmului, Benjamin Fondane apare ca o umbră ascunsă în faldurile istoriei cinematografiei. Un fapt important, Benjamin Fondane reprezintă legătura inextricabilă dintre istoria cinematografului și avangardă. Deopotrivă, teoreticianul va comenta clivajul istoric care desparte filmul mut de apariția sonorului în articole remarcabile prin finețea reflecției asupra universului cinematografic precum Du muet au parlant. Grandeur et décadence du cinéma (1930), Cinéma 33 (1933) și El cine en el atolladero
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
Mircea Eliade, și anume aceea că, izolate sau prin contaminare, toate religiile vorbesc despre aceleași experiențe primordiale ale omenirii. Că sursa acestor experiențe e sau nu divină contează mai puțin pentru un istoric al religiilor, care în fond e un teoretician al miturilor, nu un trăitor al lor, dar cine găsește invariantul lor acela are șansa unei lămuriri exhaustive. Tot efortul, e drept unul sisific, e de a străbate textele religiilor spre a le găsi prin comparație arhetipurile. Așa procedează Culianu
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
al funcțiilor ei dramatice, jupân Dumitrache Titircă, se întoarce la principala, constanta și cea mai acută dintre obsesiile sale: onoarea de familist. Rică Venturiano, pe care admirațiile conjugate ale lui Dumitrache și Ipingescu l-au așezat deja în funcția de teoretician al piesei, prinde teza din zbor și îi dă expresia de sentință, ficțiune teoretică esențializată: Da, familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare; familia este baza societății. Este cea mai concentrată formulare a principiului constructiv al
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
putea crede că succesul de acest fel e gol de conținut și că omagiul implicit se adresează unui simbol indescifrabil de cei mai mulți. Contradicția din comentariile de ieri sau de azi ar putea fi explicată prin remarca lui Leo Strauss: primul teoretician al modernității, Rousseau a fost și primul ei critic; n-a remarcat contradicțiile progresului dintr-un punct de vedere reacționar, ci dintr- unul progresist. Despre războiul civil spaniol, altfel În 1961, abia dacă a fost remarcată, și nu favorabil, cartea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
la general, de la empiric spre teoretic: după două exemple de politicieni reputați, George Maior ni-l propune pe cel a părintelui politicii moderne; după doi reputați practicanți ai artei politice, unul mai puțin reputat ca practicant, dar prim și inegalabil teoretician. Autorul biografiei, jurnalistul american Miles Unger, ne prezintă, în urma a cinci ani de documentare în Florența, operele politice fundamentale ale lui Machiavelli, Principele și Discursuri asupra Primei Decade a lui Titus Livius, învăluite însă în parfumul perioadei sale istorice, al
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
de mai bine nu pentru sine sau pentru un grup social limitat, ci pentru stat. Teza centrală a lui Unger în ceea ce privește postura de politician a lui Machiavelli, de altfel deloc nouă, este că acesta a fost un practicant și un teoretician echilibrat, iar nu un avocat fervent al tiraniei, așa cum ni-l imaginam cu toții din Principele. Nu putem înțelege cu adevărat opera politică a acestuia decât citind în paralel cele două tratate politice importante ale sale: Principele, o broșurică ce a
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
sens, oamenii nemaivînd nici libertatea și nici adevărul, întrucît nu știu ce să facă cu ele. Se naște o confuzie generală a cărei rudă este relativismul cinic iscat de lipsa valorilor. De aici încolo Johnson intră în nervul polemistului, atacîndu-i pe acei teoreticieni pe care îi consideră vinovați de confuzia de idei din capul apusenilor. Principalele lui ținte sînt: Marx, Freud, Herbert Marcuse, Claude Lévi-Strauss, Marshall McLuhan, Michel Foucault, John Ruskin și Teilhard de Chardin. Fiecare a contribuit în felul lui la dezorientarea
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]