732 matches
-
anul turnării: "1771". Celelalte două clopote au fost achiziționate după Primul Război Mondial, în anii 1920, cu bani colectați de "vădenii" stabiliți în Statele Unite ale Americii. În turnul bisericii mai existase încă un clopot, care fusese donat de împărăteasa Maria Terezia, în 1778, dar armata austro-ungară, în 1916, l-a luat pentru a fi topit. Biserica actuală a fost construită în locul unei alte biserici ridicate pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care, la rândul ei, înlocuise o biserică din lemn și
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
mare econom. La 30 iunie 1764, în urma morții episcopului Petru Pavel Aron, survenită la 9 martie 1764, la sinodul electoral care a avut loc la Blaj, candidații la episcopat au primit, în ordine următoarele voturi: În anul 1764 împărăteasa Maria Terezia l-a numit pe Atanasie Rednic episcop de Alba Iulia și Făgăraș. Călugării din mănăstirile blăjene s-au opus acestei numiri, dar Atanasie Rednic a mers la Viena, unde a primit bula papală de confirmare, la 15 mai 1765. La
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
călugăresc: tiparul, olăritul, fabricarea lumânărilor de ceară, croitoria etc. Călugării erau obligați să poarte rasa călugărească și potcap. „Făcând împerecheri în cler împotriva episcopului său”, pe Grigore Maior, care era nemulțumit că nu a fost el preferat de împărăteasa Maria Terezia pentru funcția de episcop deși întrunise cele mai multe voturi la sinodul electoral, l-a trimis cu domiciliu obligatoriu pentru trei luni și jumătate la Sibiu, după care l-a trimis la pocăință la mănăstirea ruteană de la Muncaciu. Nici Gerontie Cotorea și
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
La 26 septembrie 1917 s-a autorizat acordarea Medaliei de Aur și a Medaliei de Argint clasa I pentru ofițeri, în cazul în care activitatea de conducere în luptă sau vitejia nu era suficientă pentru a primi Ordinul Militar Maria Terezia. Ofițerii au primit același ordin, dar prezența pe panglică a literei „K” (în aur sau în argint) arăta că este varianta pentru ofițeri. "Tapferkeitsmedaille" a fost decernată pentru vitejie în luptă până la dizolvarea Austro-Ungariei la 31 octombrie 1918. După Primul
Medalia pentru Vitejie (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/335517_a_336846]
-
des în regiunea Bologna, de unde îi vine și numele. Datorită frumuseții și grației lui a fost foarte mult apreciat mai ales la curțile regale din Italia, Spania și Rusia. Caterina de' Medici, Ecaterina I, soția lui Petru cel Mare, Maria Terezia, împărăteasa Austriei au avut drept companioni acești câini. Multe tablouri ale Renașterii din Franța, Italia și Spania reprezintă câini foarte asemănători cu Bolognese. Este un câine de talie mică, de jucărie, cum mai este numit, cu un corp compact, un
Bichon bolognez () [Corola-website/Science/334195_a_335524]
-
Friedrich Benedikt Freiherr von Melas ( n. 12 mai 1729, Roadeș aproape de Sighișoara - d. 31 mai 1806, Elbeteinitz, Boemia) a fost un general de cavalerie transilvănean, propietar al Regimentului Cuirasieri nr. 6 și deținător al Crucii de Comandor al Ordinului Maria Terezia, care a servit în armata Imperiului Austriac pe durata Războaielor napoleoniene. Michael Melas s-a născut ca fiu al pastorului luteran Bartholomäus Melas din Sighișoara fie la Roadeș, fie la Sighișoara. După ce urmează școala din deal din Sighișoara, intră în
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
două zile mai târziu a ocupat Milano, și cheile orașului iau fost predate de către arhiepiscop și reprezentanții comunei. A avut într-un timp foarte scurt un mare succes. Împăratul la onorat prin atribuirea Crucii de Comandor al Ordinului Militar Maria Terezia. După ce Suvorov a plecat să se lupte cu trupele franceze conduse de André Masséna în Elveția, Melas a condus 40.000 de trupe austriece în bătălia din 4 noiembrie de la Genola, de lângă Fossano, unde a învins trupele franceze conduse de
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
se află într-o cetate, fâșia roșie). Această stemă a fost folosită de-a lungul secolului al XVII-lea de către principii transilvăneni, împreună cu blazoanele familiale. Oficial, în Imperiul Austriac stema Transilvaniei a fost instituită prin decret pe vremea împărătesei Maria Terezia, în 1765, la trei zile după ce Principatul Transilvaniei a fost ridicat de către aceasta la rangul de Mare Principat, pe 2 noiembrie. este alcătuită dintr-un scut tăiat de un brâu roșu îngust. În cartirul superior, pe fond albastru, se află
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
Gheorghe Rákóczi I îl numea pe popa Ion din Țichindeal protopop peste 17 sate din jurul Sibiului, printre care s-a numărat și Racovița. Bogata istorie a satului este legată în principal de înființarea graniței militare transilvănene de către împărăteasa imperiului Maria Terezia în 1765, Racovița făcând parte din Compania a VII-a a Regimentului I de Graniță de la Orlat. Începând încă din 1698, înainte de militarizarea completă a satului, Racovița, ca de altfel toate localitățile aparținătoare regimentului orlățean, s-a confruntat cu o
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Biserica 'a veche” , din „Deal” . Cazul nu a fost singular în acele vremuri, el fiind menționat de [[Nicolae Iorga|N.Iorga]], care afirma că în satele transilvănene „"se găsea cine să învețe pe copii scrisul și cititul"” . Rescriptul împărătesei [[Maria Terezia]] din [[9 septembrie]] [[1743]] care nu numai că a consimțit dreptul copiilor de iobagi români de a frecventa școala, dar prevedea și pedepse pentru „domnii de pământ” , de care satul nu ducea lipsă, care ar fi îndrăznit să nesocotească înalta
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
în Cisleithania și în Transleithania: Pragmatica Sancțiune era o lege a succesiunii la tron și, cum Carol al VI-lea nu avusese nici un urmaș parte bărbătească, a avut ca efect stabilirea dreptului de succesiune la tron a fiicei sale Maria Terezia și a urmașilor ei. "Legile delegației" Cisleithaniei și Transleithaniei stabileau care erau afacerile / domeniile pe care ambele state trebuiau să le gestioneze împreună. Uniunea vamală și comercială cu monedă comună, libertate mutuală de înregistrare a firmelor și recunoaștere mutuală în lipsa
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
definitiv, și nu poate fi vorba decât de Nicolae Crișan. Ilie Butuza - care apare acum drept crâstnic și clopotar („sacristanus et campanator”) mai era în sat și s-a bucurat de scutirea de „taxa capului”, favor acordat de împărăteasa Maria Terezia tuturor slujitorilor bisericilor greco-catolice . 1760-1765: Episcopul ortodox Dionisie Novacovici a primit din partea răstocenilor o contribuție în bani. Pe chitanța care confirmă faptul a semnat în limba română „Birăul Huso (Hossu - n.n.) Ursulŭ cu toată obștea”. 1769: Parohia greco-catolică cuprindea 7
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
comandând Regimentul 19 de Infanterie în 1774, și-a condus oamenii în timpul Războiului Succesiunii Bavareze, unde l-a capturat pe comandantul prusac, prințul Hessen-Philippstal, o faptă ce i-a adus lui Alvinczy promovarea la gradul de general-maior și Ordinul Maria Terezia. Alvinczy a luptat sub conducerea lui Ernst Gideon Freiherr von Laudon în Războiul Otoman din 1787, însă nu a reușit să-și îndeplinească misiunea de a cuceri Belgradul. După o scurtă perioadă în care a avut sarcina de a-l
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
(26 februarie 1746 - 18 iunie 1804) a fost Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla prin căsătorie. Maria Amalia a fost fiica împărătesei Maria Terezia și a împăratului Francisc I. A fost sora mai mică a lui Iosif al II-lea, Împărat Roman și sora mai mare a lui Leopold al II-lea, Împărat Roman, Mariei Carolina, regină a Neapolelui și a Mariei Antoinette, regină
Arhiducesa Maria Amalia a Austriei () [Corola-website/Science/317789_a_319118]
-
până în 1738. Stanisław I a renunțat la tronul Poloniei, dar a moștenit ducatul Lorena, care la moartea sa a revenit la Franța. Spania a obținut Napoli și Sicilia de la Austria. Franța a fost garantul pentru Pragmatica Sancțiune prin care Maria Terezia a Austriei, fiica lui Carol al VI-lea avea să moștenească tronul Austriei. Horia C. Matei, București, 2006: "Enciclopedie ilustrată de istorie universală" Războiul pentru Succesiunea la Tronul Poloniei
Războiul pentru succesiunea poloneză () [Corola-website/Science/329293_a_330622]
-
Caroline de Hesse-Darmstadt, fiica Landgrafului de Hesse-Darmstadt, Ludovic al IX-lea. Frederic a fost numit căpitan al cavaleriei ruse în 1783 și general austriac în timpul Războaielor Napoleoniene. Pentru serviciile sale în aceste conflicte, a fost numit comandor al Ordinului Maria Terezia. În ciuda obiecțiilor mamei sale, Charlotte de Mecklenburg-Strelitz, la 7 aprilie 1818, Frederic s-a căsătorit cu Prințesa Elisabeta a Regatului Unit, a treia fiică a regelui George al III-lea. N-a fost chiar o căsătorie din dragoste deși a
Frederic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335888_a_337217]
-
arătat mai mult decât încântat de această sugestie. La 17 octombrie 1810 avea loc cursa de cai, pe care prințesa-mireasă a denumit-o . Ca loc de desfășurare a fost aleasă o pajiște nefolosită de la marginea orașului, denumită ulterior "Theresienwiese" (pajiștea Tereziei). La această primă festivitate, băuturile nu au fost servite în locul de desfașurare a cursei, ci în centrul orașului. În anul următor, autoritățile au decis reluarea festivalului, de această dată sub patronajul Asociației de Agricultură Bavareză, care a folosit evenimentul în
Oktoberfest () [Corola-website/Science/306496_a_307825]
-
călugărului bosniac Visarion Sarai, trimis în Transilvania de mitropolitul ortodox sârb de la Carloviț. Pe motiv că nu a intervenit împotriva acestuia, episcopul Micu a fost citat la Viena, de unde nu i s-a mai permis întoarcerea în Transilvania. Împărăteasa Maria Terezia a fost de acord să-i plătească pensia episcopală lunară la Roma, unde episcopul Micu a trăit timp de 24 de ani, până la sfârșitul vieții. După decesul episcopului Petru Pavel Aron, în sinodul electoral s-a clasat pe locul al
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
care i-a trimis-o arhiepiscopului de Strigoniu Francisc Barkóczy la 1 octombrie 1764, în care îi recomandă să intervină, ca dintre cei trei candidați să fie numit cel mai vrednic, și indirect se recomandă pe sine. Însă împărăteasa Maria Terezia l-a preferat pe scaunul episcopal al Blajului pe Atanasie Rednic, care obținuse abia 9 voturi. A murit la 22 septembrie 1768. A fost înmormântat în biserica Madonna del Pascolo din Roma. Nepotul său, Samuil Micu, i-a pus pe
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
extractive (inclusiv exploatarea sării) să crească simțitor. Mina de sare de la Durgău-Turda intră implicit sub administrația directă austriacă. În timpul stăpânirii austriece a Salinei de la Turda din secolele XVII-XIX, au fost deschise la Durgău un număr de 5 ocne subterane: Mina Terezia (inițial după Sf. Terezia de Ávila, ulterior după împărăteasa Maria Terezia), Mina Anton (după Sf. Anton de Padova), Mina Cojocneană (Kolozser), Mina Rudolf (Rudolph, redenumită în 1889, după sinuciderea prințului austriac Rudolph, în Mina Nicolae, după care a reluat vechiul
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
să crească simțitor. Mina de sare de la Durgău-Turda intră implicit sub administrația directă austriacă. În timpul stăpânirii austriece a Salinei de la Turda din secolele XVII-XIX, au fost deschise la Durgău un număr de 5 ocne subterane: Mina Terezia (inițial după Sf. Terezia de Ávila, ulterior după împărăteasa Maria Terezia), Mina Anton (după Sf. Anton de Padova), Mina Cojocneană (Kolozser), Mina Rudolf (Rudolph, redenumită în 1889, după sinuciderea prințului austriac Rudolph, în Mina Nicolae, după care a reluat vechiul nume Rudolph) și Mina
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
Durgău-Turda intră implicit sub administrația directă austriacă. În timpul stăpânirii austriece a Salinei de la Turda din secolele XVII-XIX, au fost deschise la Durgău un număr de 5 ocne subterane: Mina Terezia (inițial după Sf. Terezia de Ávila, ulterior după împărăteasa Maria Terezia), Mina Anton (după Sf. Anton de Padova), Mina Cojocneană (Kolozser), Mina Rudolf (Rudolph, redenumită în 1889, după sinuciderea prințului austriac Rudolph, în Mina Nicolae, după care a reluat vechiul nume Rudolph) și Mina Ghizela. În anul 1690 au început lucrările
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
Anton de Padova), Mina Cojocneană (Kolozser), Mina Rudolf (Rudolph, redenumită în 1889, după sinuciderea prințului austriac Rudolph, în Mina Nicolae, după care a reluat vechiul nume Rudolph) și Mina Ghizela. În anul 1690 au început lucrările de deschidere a Minei Terezia, în formă de clopot. Au urmat alte 2 ocne de sare în formă de clopot (Anton si Cojocneană), apoi 2 ocne cu profil modern trapezoidal (Rudolf și Ghizela). În anul 1857 galeria de trasare a noii mine Ghizela a interceptat
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
mai vechi care, din cauza pericolului de a se surpa, a fost închisă în data de 19 iunie 1762 (azi: lacul nr. 2 Durgău). Harta Iosefină din anii 1769-1773 arată că la Turda existau atunci 5 ocne de sare (Carolina, Iosif, Terezia, Anton și Cojocneană). În anul 1780 existau la Turda 5 ocne ogivale de sare: - "Die obere Grube" ("Ocna de Sus", "Felsö-Akna"): 125 m adâncime, 228 m perimetru bazal. - "St. Josephi" ("Iosif"): 49 m adâncime, 66 m perimetru bazal. - "Maria Theresia
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
Anton și Cojocneană). În anul 1780 existau la Turda 5 ocne ogivale de sare: - "Die obere Grube" ("Ocna de Sus", "Felsö-Akna"): 125 m adâncime, 228 m perimetru bazal. - "St. Josephi" ("Iosif"): 49 m adâncime, 66 m perimetru bazal. - "Maria Theresia" ("Terezia"): 76 m adâncime, 167 m perimetru bazal. - "St. Antoni" ("Anton"): 63 m adâncime, 129 m perimetru bazal. - "Koloscher Grube" ("Ocna Cojocneană"): 122 m adâncime, 234 m perimetru bazal. "Ocna de Sus" ("Felsö-Akna") a condus, după prăbușirea unui perete și a
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]