5,246 matches
-
în pământ și făcea tot ce putea ca să treacă neobservat. Asta îi oferea și avantajul că vedea pe unde calcă, iar pantofii lui aveau, astfel, o durată de viață peste medie. Observa mai întâi încălțările interlocutorului și abia apoi ridica, timid, privirea spre el. Vorbea în șoaptă - obicei păstrat din țară, de frica microfoanelor ascunse în pereți, în pat, în aer. Ca să-și dovedească apartenența deplină la cultura franceză, Lionel a mai făcut următoarele: a mâncat tot ce zboară, se târăște
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
direct pe podea. Desface o sticlă de șampanie și se bucură că a făcut câțiva oameni fericiți. E ora 16.30. Lucrurile s-au liniștit de tot, iar sticla de șampanie s-a golit de tot. Se aude un țârâit timid de sonerie. Lionel se duce la ușă în vârful picioarelor. Se uită pe vizor și vede o văduvă. I se pare cunoscută. Da, e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Uită-te, mamă, în aparat, să te vadă francejii! o îndeamnă ea pe fetiță, care aruncă o lopățică de nisip drept în cameră. Bine, eu eram serioasă și când l-am cunoscut pe Lionel. Era un băiat tare finuț. Și timid. Dacă n-aduceam eu vorba... eram și astăzi fată mare... Glumesc, bineînțeles. Că n-am fost nici atunci când l-am cunoscut pe Lionel. A fost o epocă de realizări mărețe. Nitam-nisam, începe să cânte Partidul, Ceaușescu, România. Lionel crede că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
urmare, ca din cînd În cînd, criticii să se dea singuri În judecată: În judecata lor, și a lumii”... Dar cîți au tăria asta?! Lena Constante, despre Sebastian, pe care l-a cunoscut bine: „Era un veșnic Îndrăgostit, amărît. Era timid. Mi-era milă de el. Se Îndrăgostea de femei care nul iubeau.[...] Venea la noi, asculta muzică un ceas-două, apoi pleca. Ar fi putut merge la concerte simfonice - ar fi găsit bani să și cumpere bilet - dar i se părea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu un început la capătul bulevardului se poate ghici deja un parc de distracții cu lumini colorate învârtite, unde se vinde, la tarabe, vată de tine pe seară se face foarte cald, înfloresc brusc teii, ajung la tine și încerc timidă să dau într-o parte zăvorul paradisului meu. șase în primul loc: drumul se umezește în fața ta, colbul se amestecă, încet, încet, cu apa, mergi desculț, să nu murdărești vreo pereche de pantofiori, mai mare daraua decât ocaua, sunt bălți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Însă tu ai părul de culoarea grâului copt. Va fi, de aceea, minunat când mă vei îmblânzi! Grâul, auriu și el, îmi va aminti de tine. Și-mi va fi nespus de dragă adierea vântului prin lanul de grâu... (gest timid de apropiere) Te rog... îmblânzește-mă! MICUL PRINȚ: Bucuros aș vrea, numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni care să mă ajute și o mulțime de lucruri de cunoscut. VULPEA: Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim. Oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Organizațiile conțin trei mari categorii de persoane care vor reacționa în mod diferit la influența corupției: categoria I: persoanele care doresc să facă ceea ce trebuie, dar e nevoie să fie ghidate în acest sens; categoria II: persoanele care sunt prea timide pentru a opera în afara setului de reguli; categoria III: persoanele care sunt corupte și vor opera în afara cadrului stabilit. Orice regulă poate fi încălcată. Managerialismul încearcă să ofere un set de reguli care să răspundă motivațiilor câtor mai multe persoane
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
că el a rămas la București, aici, cu familionul. Dintr-un fel de patriotism. Cineva trebuia să-i păzească și pe ai lui. Călin nu prea avea voie să se apropie de casetofon. Mă rog, nici nu cerea voie. Mai timid. Întotdeauna a fost ceva mai timid. Ar trebui să vă povestească el prima dată când a fost la film cu o fată, mă rog, era deja un miracol cum de a acceptat ființa aia. Și cum, după film, a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aici, cu familionul. Dintr-un fel de patriotism. Cineva trebuia să-i păzească și pe ai lui. Călin nu prea avea voie să se apropie de casetofon. Mă rog, nici nu cerea voie. Mai timid. Întotdeauna a fost ceva mai timid. Ar trebui să vă povestească el prima dată când a fost la film cu o fată, mă rog, era deja un miracol cum de a acceptat ființa aia. Și cum, după film, a simțit nevoia să comită un gest tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ca, p-aicea, asemenea obicei bizar să fie văzut drept un rafinament aristocratic. Ca să n-o mai lungim, femeia noastră confundase un bideu cu o fântână arteziană și nu putem să nu ne imaginăm o scenă colosală cu dumneaei pășind timidă în budă cu aerul pe care îl avea Armstrong în timpul aselenizării. Probabil o fi studiat atent fiecare obiect din baie până când a depistat acel corp suspect, căruia nu i se putea da vreo interpretare rezonabilă. O fi apăsat pe niscai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Costăchel și-a tras un scăunel lângă fereastră. Și-a așezat coatele pe pervaz și a rămas cu privirea în peisajul de afară. O ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii și frați!”... Amintirile copilăriei picurau în suflet... picătură cu picătură. Pe nesimțite, una adevărată i-a umezit geana. Privirea zăbrelită de aburul lacrimei nu mai putea despărți realitatea de afară de amintiri... În zborul lor, fulgii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
își leapădă cojoacele pline de zloată, de frig și zăpezi neașteptate, dar în ele se întrevăd mugurii unor speranțe. Sunt ultimile zbuciumări ale iernii care, chiar de se împotrivește cu îndărătnicie, trebuie să plece. Deși noul anotimp pare firav și timid, îndrăzneții lui prinți, ghioceii, îi sporesc pașii, îl fac curajos, spre bucuria nestăvilită a tuturor ființelor: gâze, fluturi, păsări, flori, pomi și nu în ultimul rând, spre bucuria oamenilor. Și primăvara trecu și ea ca toate lucrurile bune și frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
publice. Tehnica evoluează, avantajele informatizării sunt vizibile și de necontestat, chiar dacă există și unele dezavantaje (evoluția rapidă a noilor tehnologii necesită menținerea „la zi” a echipamentului, blocaje ale activității datorate penelor de curent electric etc.) În România anilor 1980, începe timid să se afirme informatica în biblioteci, fiind mai mult un experiment al Centrelor de Calcul. În 1995, datorită unui proiect TEMPUS, marile Biblioteci Centrale Universitare ale țării (București, Iași, Cluj) și reînființata Facultate de bibliologie și știința informării, se informatizează
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era nici drept, nici încovoiat, nici grec, nici armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
încă... Într-o dimineață, mi s-a întâmplat să ajung un pic prea târziu și, intrând repezit în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău din cale-afară urma să se petreacă. Mutrele tuturor celor prezenți erau cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în care calci pe beton și privești în tavan betonul; în care patul este rece și din cale-afară de tare și de îngust; unde singura policioară, care există, nu poți s-o folosești deloc, căci atârnă de perete șubredă și timidă, gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ignoranța și care o condamnaseră pe femeie la temnița sufletească, în care se găsea ea acum. Astfel, acestuia i se formase un nod în gât, care începuse a-l sufoca teribil și, în dorința de a și-l scoate, zise timid și foarte încet, abia găsindu-și cuvintele: - Dar tu nu ești așa, știu asta bine, căci am ajuns să te cunosc... Cred că ar trebui să încerci să fii mai optimistă... - Sigur că nu sunt așa!, izbucni Maria încruntată. Deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
exact, căci Victoria și cu fiul ei erau creștini catolici), dar aproape că, în multe locuri, își și întrecuse mama. Și așa, toată lumea era din cale-afară de mândră de el. Timpul, însă, trecuse. Treptat, pe măsură ce băiatul crescuse, pornise - la început timid, iar, mai pe urmă, cu din ce în ce mai mult avânt și mai multă plăcere - să facă cunoștință cu lumea remarcabilă a cărților, cu toți marii gânditori ai vremurilor trecute, cu raționamentele logice, pe care se bizuiau nu știu ce sisteme filosofice celebre, ce-L
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine mascată, căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia deja de câtăva vreme, clipă de clipă. „Tocmai am devenit un hoț de buzunare, iar acum sunt în drum spre o vizuină de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mine. Mama mă obliga s-o iau cu mine și să am mare grijă de ea. Nu prea avea astâmpăr În biserică: ieșea din bancă, vorbea cu ceilalți copii, Îi trăgea de păr etc. Eu am fost un copil ascultător, timid adesea, și Încercam să fiu disciplinată, să dau dovadă de bună creștere atunci când cineva mai mare decât mine Îmi spunea câte ceva sau mă atenționa asupra vreunui lucru făcut de mântuială. Ce să spun de momentele când mă aflam În fața părinților
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a savura În tihnă și câte o felie de chec, pe care l-am făcut aseară. Parcă intuiam că voi avea un oaspete drag! Intră! Sunt singură, deocamdată... (Septembrie, 2001) Scrisori ( M.Borger) Pasul Înapoi... Așa Încep toate legăturile, comunicările... timide la Început, apoi curiozitatea crește, dorința de a cunoaște noul nu mai are nicio stavilă. Întrebări fără conținut, neconturate, apoi... cine ești de fapt, cu ce te ocupi, care sunt idealurile tale. Pare să funcționeze comunicarea, vocea e așa plăcută
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mărturiseam dorința-mi tainică: tot restul vieții să-mi trăiesc, la umbra celui ce-atât Îl admir și-ndrăgesc! Și-mi imaginam cum, citind ... În colțul buzelor, un zâmbet ți-a-nflorit! Ai zâmbit, nu-i așa? și inima Înflăcărată, timid a Început să-ți bată la gându-mi ce s-a „lăsat” mărturisit. Îți mărturisesc ... că mi-aș dori să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei, În care aș vrea să rătăcesc până la sfârșitul zilelor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ușă. Pulsul mi-a crescut fulgerător, simțindu mi inima gată să-mi sară din piept. Frica, frica ca nu cumva un străin să-mi calce casa și să-mi facă vreun rău. Am inspirat adânc, Întrebând cine este, Întâi mai timid, apoi ridicam tonul tot mai mult. Am deschis cu o singură mână, În cealaltă având un corp contondent (asuns la spate). În ușă, se afla chiar el, Împreună cu doi colegi: directorul A. și șeful hotelui D. A glumit cât a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
chaos.../ Și din repaos m-am născut,/ Mi-e sete de repaos.” Vocea Îmi tremura vizibil! Trebuia să fac ceva. Ei nu aveau voie să afle că mă Încolțise teama și sfiala de a recita În plină stradă (eu, o timidă incurabilă, care nu mai găseam niciun cuvânt, atunci când mă aflam În fața unui public sau chiar În prezența a două persoane). „Cine urmează? Să văd cine este mai curajos?” Mi sa alăturat un băiat care avea pe hârtie două strofe din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de câmp. Bluza de trening albastru Închis, luată peste un tricou de culoarea cerului senin, Îi era de mare ajutor. În timp ce vorbea, se chinuia s-o tragă peste sânii care dezvăluiau transformarea ei Într-o apropiată adolescentă. Gesturile erau stângace, timide și oarecum vinovate. Eram convinsă că este conștientă de acest aspect, care n-o făcea prea fericită și care o trădau Într-un mod fățiș. Cu cine ești aici? am Întrebat-o, uitându-mă la chipul ei frumos și senin
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]