541,899 matches
-
simptom al neputinței, așa cum cred încă mulți exponenți ai realismului socialist adormit, ci o viziune proprie asupra lumii într-o perspectivă estetică pe deplin asumată. Printre surprizele pe care expoziția le mai oferă privitorilor sînt lucrările unor artiști apropiați în timp, aproape contemporani, cum ar fi Lucia Dem. Bălăcescu sau Michaela Eleutheriade, pe care le cunoaștem doar fragmentar și cu totul insuficient. Lucia Dem. Bălăcescu este prezentă cu vreo cîteva lucrări extrem de puternice, aflate oarecum în spațiul stilistic al Vameșului Rousseau
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
mai temeinic în vechea Brăilă este expresia unor vremuri de bunăstare și chiar de bun gust. S-a construit cu larghețe dar fără stridențe, cu elemente stilistice de neoclasic târziu și de art nouveau. Oamenii cu dare de mână ai timpului erau preocupați, desigur, de casele în care trăiau, uneori adevărate palate, dar și de împodobirea orașului cu monumente și cu edificii publice, de uz religios sau cultural. Și acestea îi exprimau. Cele două teatre, "Comunal" și "Lyra", cinematografele "Passalaqua" și
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
Cele două teatre, "Comunal" și "Lyra", cinematografele "Passalaqua" și "Trianon", bibliotecile, muzeele, vădesc apetențe culturale. Biserica greacă, pictată de Tattarescu, este măreață. Orologiul cu patru cadrane, datând din 1909 și funcționând și azi, este impunător și o minune a tehnicii timpului. Iar bustul veghetor al împăratului Traian este înduioșător, pur și simplu, dacă citim ce au scris brăilenii, la 1903, pe soclul de marmoră: "Românii recunoscători"! Cum de nu? Spuneam despre piațeta Sfinților Arhangheli (în anii comunismului: V. I. Lenin!) că
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
crearea unor imagini de o picturalitate compusă cu ochi de specialist. Detaliul banal, dilatat la maxim, devine eveniment. Să fie dorința salvării efemerului mai mult decît un gest gratuit? Autoarea își descrie exercițiul: "A contempla cu detașare, și în același timp a te implica în vîltoarea acțiunii ca și cum acea scenă ar dispărea mîine. Acest spectacol vibrant, care se schimbă în fiecare clipă, ascunzîndu-ne la fiecare pas surpriza unor desfătări unice." Ca recenzent, îmi asum în încheierea prezentării aroganța unui avertisment: Cei
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
întîi cîțiva nebuni care-au visat să zboare pînă să putem toți zbura)? Un singur lucru e regretabil în ediția de la Humanitas, e vorba despre obstinația lui Ion Pop, de altfel un excelent traducător, de a reda perfectul simplu franțuzesc, timpul narativ prin excelență al acestei limbi, prin perfectul simplu românesc, deși româna literară nu prea tolerează această formă la alte persoane decît a treia singular și plural, și uneori nici atunci, preferînd perfectul compus. E destul de ciudat să-l citești
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
în numărul 6 al revistei electronice Respiro, iar de curînd și în volum - Cartea Junglei X, editată de același Teatru Ariel sub îngrijirea Alinei Nelega, într-un tiraj de 500 de exemplare (este prima carte într-o lungă perioadă de timp al cărei tiraj e înscris la un loc cu restul datelor tehnice de editare). "Tarabe de aer/ tarabe de vînt/ totul se cumpără/ toate se vînd." Textul, oricît de poetic ar fi (și este), e, pentru un spectacol de teatru
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
favorabilă unei gândiri necontrariate de nici un exces, de nici un impediment natural - căldură sufocantă, răcoare imposibilă, - o meteorologie prielnică, și uneia și alteia. Te afli cu adevărat în centrul Existenței permanent secondată de alternativa fatală pentru care faraonii se pregăteau din timp cu atâta grijă și cu o studiată risipă de materiale folositoare pe parcurs. O călătorie finală spre Necunoscut în care ar fi fost un mare disconfort să uiți acasă oglinda, parfumul, șoimul privilegiat și tot ce ți-ar mai fi
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
Marina Constantinescu Parcă ar fi un titlu al unei piese de Matei Vișniec. Aș vrea eu! Pentru asta îți trebuie talent, timp, experiență. Eu nu am făcut decît să prelucrez o replică dintr-o piesă a lui Dumitru Solomon, unul dintre dramaturgii "clasici" cei mai consistenți, jucat și înainte de '89, și după. Dumitru Solomon a furnizat materie primă multor regizori. Semnificativ este
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
de Editura Hasefer și intitulat Miriam și nisipurile mișcătoare. M-am întrebat pentru ce motiv anume am amînat un an să citesc această carte și cele șase piese incluse în ea? Pentru că acum trebuia să o fac, pentru că acum era timpul favorabil descifrării înțelesurilor ei. Deși unele texte publicate aici au fost tipărite și în alte volume, iar cu altele am făcut cunoștință direct sub forma (atît de dorită de dramaturgi!) spectacolului. Pus în scenă la Teatrul Național din Iași ( Cine
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
sunt nemulțumiți de ceea ce fac și se visează (cu doze variabile de bovarism) în alte ipostaze: cariere, posturi, specializări. Dvs., unul, sunteți mulțumit de ceea ce faceți? - Ani de-a rândul am scris în ziar cu gândul că nu peste mult timp o să mă apuc din nou de literatură. Asta îmi dădea un soi de insatisfacție surdă, nu tăioasă, dar persistentă. Până când, brusc, am realizat, uitându-mă în urmă, că aceea era literatura, ce scriam în ziar. Astăzi cred că nu numai
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
scrii despre viitor, atunci nu poți fi decât un producător de science-fiction, adică de paraliteratură. Trecutul e sigur, e nobil pentru establishmentul literar, prezentul și viitorul sunt dubioase. Un mod de a gândi curat oligofren. Eu am scris despre toate timpurile și pot să afirm liniștit că nu există un timp privilegiat pentru literatură. Mă umflă un râs sec când văd cum se strofoacă așa-zișii postmoderni de astăzi cu realitatea virtuală, cu introducerea tehnologiei informaționale în literatură, cu fragmentarismul și
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
de science-fiction, adică de paraliteratură. Trecutul e sigur, e nobil pentru establishmentul literar, prezentul și viitorul sunt dubioase. Un mod de a gândi curat oligofren. Eu am scris despre toate timpurile și pot să afirm liniștit că nu există un timp privilegiat pentru literatură. Mă umflă un râs sec când văd cum se strofoacă așa-zișii postmoderni de astăzi cu realitatea virtuală, cu introducerea tehnologiei informaționale în literatură, cu fragmentarismul și formele "slabe" etc. - toate astea, autorii de SF din generația
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
a omniprezentului, azi, Adrian Năstase, "utecistul bătrân și complexat" dintr-un recent editorial? - N-are nici o importanță. Ei nu mă interesau pe mine, azi, chiar când scriam, ce să mai vorbim de ce vor zice cititorii viitorului. Spuneam că nu există timp privilegiat în literatură - nu există nici subiect privilegiat. Un scriitor adevărat poate să scrie rânduri zguduitoare despre un colț tăcut de încăpere sau despre un sentiment inexistent, un scrieci plictisește crunt descriind atentatul de la WTC, la care tocmai a fost
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
scriu despre Radu Vasile, de fapt nu scriu despre Radu Vasile. Dacă ar fi fost să scriu chiar despre persoana lui din buletin, n-aș fi scris niciodată. Persistența literaturii nu e dată de neperisabilitatea subiectului, ci de rezistența în timp a fibrei textului. Și poți să-mi dai niște exemple de subiecte neperisabile, asigurătoare? Pomul, lacul? Peste câteva sute de ani s-ar putea ca pomul și lacul să rămână doar niște colecții de impulsuri electronice în memoria omenirii. Omul
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
n-am respins pe cineva pentru că era bătrân sau "fost", l-am respins pentru că era plicticos, lipsit de valoare literară și artistică. Și n-am publicat pe nimeni pe bază de "disidență" când valoarea bătea spre zero. Cât privește tinerii... Timpul curge vâjâind pe lângă mine, mă simt ca și cum m-aș transforma în următoarele clipe într-un schelet îmbrăcat în pulbere, sentimentul Philip K. Dick... Cu câteva secunde în urmă veneau să dea examen pentru angajare Saviana Stănescu, Costică Brădățan, Sorin Băiașu
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
modalitatea ziaristică deschizîndu-se cu generozitate meditației, conotației sensibile, particularității expresive a unei interiorizări. "Paginile de față, mărturisește autorul, se înscriu distanțat și ironic în moda curentă: ele compun un "jurnal indirect", după expresia eliadescă, sînt o antologie a articolelor publicate timp de șapte ani și jumătate în revista "România literară" sub rubrica "Mic dicționar"". Pentru a urma o precizare autocaracterizantă nu doar din punct de vedere "tehnic": "Am subintitulat volumul Jurnal, deoarece textele reunite în el pot fi citite ca înșiruire
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
Iulia Popovici Criticul literar Cornel Ungureanu a fost, timp de un an, director al Teatrului Național din Timișoara. A fost ales în funcție în urma unui concurs organizat pe vremea ministrului Caramitru și a demisionat douăsprezece luni mai tîrziu, spre fericirea ministrului Theodorescu; jurnalul acelei perioade a fost publicat, la
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
împotriva deochiului, după ce l-ai numit premier, stîrnește întrebarea: unde s-a uitat pînă atunci președintele Constantinescu? N-a văzut cum se purta premierul ieșirii din criza Ciorbea, pînă să fie trimis la Palatul Victoria? Dacă n-a văzut la timp, dl Constantinescu ar trebui să-și asume greșeala. Pentru cei care mai cunosc detalii ale felului în care dl Constantinescu a devenit candidatul unic al CDR, e dezamăgitor că fostul președinte o atacă tocmai pe Ana Blandiana în memoriile sale
Opera domnului Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14706_a_16031]
-
au umplut buzunarele sau cămările. în schimb au avut grijă să ne umple rafturile bibliotecilor cu scrierile lor. Zilele trecute și dl Constantinescu și-a făcut apariția pe rafturi cu patru volume groase, cumulînd 3.500 de pagini sub titlul " Timpul dărîmării, timpul zidirii". Lansarea a avut loc la Ateneu, într-un cadru select, prefațată de un film documentar despre autor - aplaudat de peste 1000 de admiratori. Din sala arhiplină au lipsit totuși cîteva piese arheologice importante atît în timpul dărîmării sale, cît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
buzunarele sau cămările. în schimb au avut grijă să ne umple rafturile bibliotecilor cu scrierile lor. Zilele trecute și dl Constantinescu și-a făcut apariția pe rafturi cu patru volume groase, cumulînd 3.500 de pagini sub titlul " Timpul dărîmării, timpul zidirii". Lansarea a avut loc la Ateneu, într-un cadru select, prefațată de un film documentar despre autor - aplaudat de peste 1000 de admiratori. Din sala arhiplină au lipsit totuși cîteva piese arheologice importante atît în timpul dărîmării sale, cît și în timpul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
lipsit totuși cîteva piese arheologice importante atît în timpul dărîmării sale, cît și în timpul (aici autorul a fost comparat ba cu Manole, ba cu Ana) zidirii. Au lipsit cei trei premieri numiți de dl Constantinescu: Ciorbea, Vasile și Isărescu - semn că timpul vindecării n-a sosit încă." Comentatoarea îi reproșează pe un plan subțire fostului președinte, printre altele, că "amintirile sale costă 1,6 milioane de lei, iar în ediția de lux - peste două milioane. Dumnezeule, ce mult ne costă amintirile!" încheie, totuși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
portocali, dl C.V.T. a relatat cum, într-o oareșicare împrejurare, ducând la ureche receptorul ar fi glăsuit: "dragă Adriane..." Aici, considerăm, a umplut cupa cu ultima picătură. A fi adversar al premierului până-n pânzele albe și a fi, în același timp în cele mai cordiale relații, per tu, cum se spune - scoate la iveală cumplita suspiciune a cârdășiei. Vituperăm unul împotriva celuilalt la tribună, fraternizăm la bufet, ne tăiem în săbii în piatră, dar în salon dansăm menuet. Acel "dragă Adriane
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
dragă Adriane", ca probă de perfidie ar dezigna un maestru, ca gafă însă, se penalizează. Bineînțeles nu de către sideralul premier, de către guvern, parlament, ci de către o comisie de specialitate, independentă, de strict profesionalism: OTV-ul primise, în larga desfășurare a timpului, o puzderie de atenționări - cum astăzi se spune - iar ca gaj al acestei suspendări, opoziția s-ar putea să primească o treime din spațiul audiovizualului - să te tot întinzi! Cu p'țintică răbdare, vorba lui nenea Iancu, dl C.V.T. va
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
chimie, biologie etc. au desigur amintirile lor de acest fel. Cu schimbările intervenite începând cu anul 1948, lecțiile de deschidere deveneau tot mai inoportune. Mai întâi, nu mai exista libertatea de gândire și exprimare necesară lor, apoi nici "bugetul de timp" nu prea mai permitea "irosirea" unei ore, totul fiind calculat în raport cu o programă bătută-n cuie. Am rămas cu "festivitatea de deschidere a anului universitar", manifestare deobicei puternic politizată și nu lipsită uneori de accente demagogice, obicei care nu a
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
Ea creează cadrul general al cursului care demarează, contextul său cultural și istoric, discută semnificația generală a obiectului său, presupozițiile pe care le adoptă, legătura cu alte domenii ale culturii, cu alte cursuri, anterioare, concomitente sau ulterioare, dând în același timp o indicație asupra stării actuale a domeniului; anticipează tipul de dificultăți pe care le comportă, natura și direcția eforturilor pe care le reclamă. O condiție esențială a unei lecții de deschidere este capacitatea profesorului de a se situa nu în
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]