1,204 matches
-
Și darul lui de mîncare va fi de o efă pentru vițel, o efă pentru berbece, și cît va voi pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă. 8. Cînd va intra domnitorul, va intra pe drumul din tinda porții, și va ieși pe același drum. 9. Dar cînd va veni poporul țării înaintea Domnului, la sărbători, cel ce va intra pe poarta de miază-noapte, ca să se închine, va ieși pe poarta de miază-zi, iar cel ce va intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
complicitate cu învățătorii, că învățătorul din Șipote servește de ajutor de perceptor și nu are domiciliul fix, ci locuiește mai mult la d-l primar. Localul de școală din Șipote l-am găsit prefăcut în locuință a notarului, ușa din tindă, care dă în clas, am găsit-o zidită și deschisă în păretele din nord o altă ușă, încît de afară copiii intră de-a dreptul în școală. Școala nu funcționează defel. În clas d-nul notar își păstrează peste iarnă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
zilele necesare pentru aducerea lemnelor din jud. Botoșanilor (Sulița), se poate admite că lipsa de lemne îl oprise de la deschiderea în regulă a școalei. Învățătoriul Alex. Lefteriu din Șipote nici nu mi s-au prezentat. Jumătate din localul școalei împreună cu tinda le-am găsit cedate ca locuință privată notariului comunei, carele au închis cu părete ușa de la clasă și au spart o alta care de-afară dă drept în clas. Aicea n-am 141 {EminescuOpXVI 142} aflat nici copii, nici învățătorii
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
astăzi școala din cotuna Șipotele, am constatat că primarul își dă toate silințele ca să facă cu neputință funcționarea școalei acesteia. Din lipsa de lemne școala stă pustie. Localul, clădit în 870 anume pentru școală și având două camere și o tindă, au fost împărțit, rămînîd tinda și o cameră pentru locuința notarului, iar ușa clasului s-au făcut spre păretele de nord neavând nici o tindă, așa încît intrarea e de-afară de-a dreptul în clas. În acest clas se păstrează
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
am constatat că primarul își dă toate silințele ca să facă cu neputință funcționarea școalei acesteia. Din lipsa de lemne școala stă pustie. Localul, clădit în 870 anume pentru școală și având două camere și o tindă, au fost împărțit, rămînîd tinda și o cameră pentru locuința notarului, iar ușa clasului s-au făcut spre păretele de nord neavând nici o tindă, așa încît intrarea e de-afară de-a dreptul în clas. În acest clas se păstrează curechiul notariului. Daca în decurs
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
școala stă pustie. Localul, clădit în 870 anume pentru școală și având două camere și o tindă, au fost împărțit, rămînîd tinda și o cameră pentru locuința notarului, iar ușa clasului s-au făcut spre păretele de nord neavând nici o tindă, așa încît intrarea e de-afară de-a dreptul în clas. În acest clas se păstrează curechiul notariului. Daca în decurs de 48 ore nu se va rehabilita învățătoriul în locuința sa firească și nu se va aproviziona școala cu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac. Feciorașul ședea și el pe pălimar ș-amândoi grăiau despre mine. Din tindă a ieșit babica, m-a privit așa în fundul ochilor și apoi s-a întors către dânșii. Le auzeam doar glasurile care scădeau și creșteau, ca și cum ar fi cântat. Atunci m-a pălit așa o jele că parcă îmi curgea inima
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
putuse lăuda vreodată că a intrat la dânsa în timpul nopții. Mai darnică se arăta însă cu străinii. La ea trăgeau în fiecare vară mecanicii care dădeau grâul la treier, colindând prin sate. Timp de o săptămână, cât ținea aria, în tinda femeii se auzeau seară de seară bușeli și chicot. Scurtele nopți de vară se țineau tot într-o petrecere. Spre deosebire de oamenii din partea locului, acești „mehalnici” plini de unsoare și cu chipuri înțepate de puncte măslinii îi erau pe plac Ioanei
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pentru nevoile noastre, fețe de masă împodobite cu desene imaginate de ea, ștergare înflorate sau covoare ce trebuiau duse, pe urmă, la piuă. Își ținea mărunțișul pentru biserică, singurii ei bani, între "valurile" de pânză din lavița veche, aflată în tindă, și, mai târziu, la sfârșitul vacanțelor, o vedeam cum pândea să iasă tata, cu treburi, prin curte. Atunci, mă lua de mână, mă trăgea spre laviță și îmi punea repede în palmă mărunțișul economisit din ofrandele ce se cuveneau bisericii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nivel, o duioasă ironie. Căci "regatul" meu era plin de praf sau de noroi, în funcție de starea vremii, și era locuit de "regi" care umblau, vara, cu picioarele goale. "Palatul" în care m-am născut avea o singură odaie, plus o tindă și un celar unde erau păstrate proviziile. Fusese construit de bunicul meu patern, pe la începutul secolului, din bârne, lutuite și văruite în albastru-vinețiu, cum era obiceiul prin satele de la poalele Făgărașilor. Inițial, fusese acoperit cu paie. Tatăl meu, însă, i-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și alte lucruri de valoare, se găsea, în afara Bibliei, doar un ceas deșteptător tip CFR, iar pe peretele dinspre uliță trona la loc de cinste tabloul tatei din armată. Primăvara, vara și toamna "salonul" rămânea gol. Noi ne retrăgeam în tinda "palatului", pe care o transformam în "sufragerie", profitând de faptul că acolo se găsea și cuptorul de pâine, cu o vatră unde un ceaun mic, pentru făcut mămăligă, stătea agățat în cui, la îndemînă. "Dormitorul" ni-l mutam atunci în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ori "straiele" mițoase cu care ne acopeream iarna. Încă nu pătrunseseră hainele de oraș și covoarele cu sultani și cadâne. Toate articolele de îmbrăcăminte, cu excepția opincilor, erau făcute în sat. Pâinea nu se aducea de la oraș. În cuptorul mare din tindă, mama cocea, o dată pe săptămână, pâini mari, din făină de grâu amestecată cu cartofi. Uneori, veneau în sat scrisori de la cei plecați în America, să strângă bani la Cleveland sau la Detroit, dar ele soseau parcă din altă lume. De
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
decît să slobozească altă suflare fierbinte de sus În jos, drept În fața lui și Încărcată de un dispreț a cărui origine trebuia căutată fără Îndoială În timpurile viceregatului. Și cînd te gîndești că grasul trăia Într-o căsoaie veche cu tindă, ca pe vremuri, În centrul Limei și doar mătușa lui mai avea ceva bani și-i dădea săptămânal o sumă derizorie și uneori ceva pe deasupra ca să-și cumpere cîte o carte. N-avea mașină acest Lalo Bello, dar mergea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Contraste ...(ne)potrivite Terifiante miesme dulci - amare de pelin Se furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
stau vara zugravii de la Cuibul cu Barză. A început în iunie refacerea la brâul de sfinți de sub acoperiș, iar în noiembrie s-a întrerupt. Pot să cer cheia de la părinte, o are fiindcă au venit câțiva și la noi, pentru tindă și lucrau când aici, când dincolo... Ar fi minunat! — Numai că, vedeți dumneavoastră, e o problemă... Acum bărbatul iar părea mai bătrân și iar i s-a făcut o cută între sprâncene. — E casă de vară și n-are sobă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Sburînd la cer, din ochi-i o scîntee Cuprinse - a ei mândrețe, fermăcări; 205Și-n trecătoarea tânără femee Se-namoră copilul sfintei mări - Născut din soare, din văzduh, din neauă De - amorul ei se prefăcu în steauă. Căzu din cer în tinda ei măreață, 210Se prefăcu în tânăr luminos Și corpul lui sub haina ce se-ncreață, S-arată nalt, subțire, mlădios. Păr negru -n vițe lungi ridică fața Și ochi - albastri-nchis, întunecos, 215Iar fața-i albă, slabă, zâmbitoare - Părea un demon
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Făr de drum, de - orice să-i pese, Când pe vârfuri trece luna El văzu prin lunci alese Un palat lucind departe, Ce lucește parc-ar arde. El intră pe scări de - oglindă Și prin salele deșarte Pe covoarăle din tindă. 80 {EminescuOpVI 81} Și-n lumina blândei lune El văzu frumoasa fată, Dulce, mândră, o minune, De fereastă rezimată. El la ea genunchi-și pleacă: Ca amorul meu să-ți placă Părăsii părinți și țară; Ea tăcea... privirea-i sacă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de repede, aș fi renunțat. Când am trecut, în sfârșit, pragul (parcă aud și acum scârțâitul enervant al ușii) n-am mai văzut aproape nimic din pricina întunericului răcoros care m-a orbit; am priceput doar că mă aflam într-o tindă și m-a izbit un miros pătrunzător de mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe loc prostească: Nu se poate face puțină lumină în casa asta?" Nu m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de repede, aș fi renunțat. Când am trecut, în sfârșit, pragul (parcă aud și acum scârțâitul enervant al ușii) n-am mai văzut aproape nimic din pricina întunericului răcoros care m-a orbit; am priceput doar că mă aflam într-o tindă și m-a izbit un miros pătrunzător de mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe loc prostească: „Nu se poate face puțină lumină în casa asta?” Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
8, 21 februarie 1925). Autorul - care a asimilat „experiența” dadaistă, urmuziană și suprarealistă - citează exemplul „celui mai scurt roman” (Literatura de Léon Pierre Quint), pentru a extrage următoarea concluzie finalistă: „Vechiul gen al romanului suie treapta ultimelor lui metamorfoze și tinde, printr-un rafinament suprem, la dispariție. Romanul deci s-a transformat pentru a redeveni ceea ce a fost: poezie, în care fiecare frază are valoare de vers. Epopeea de odinioară se bizuia însă pe anecdotă. Azi toate anecdotele sînt știute dimpreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a vagului, a nuanței și a detaliului „minor”, în detrimentul ideilor „majore” clare și distincte, al construcțiilor sistematice, teoretizante și conceptualizante. Deloc lipsit de spirit critic, Perpessicius aparține în mod vădit categoriei criticilor „feminini”, „artiști” și „poeți”; articolul său programatic „În tinda unei registraturi” evidențiază o opțiune pentru critica înțeleasă ca „registratură”, iar nu ca „magistratură”. Utopia criticii „perpessiciene” este un ecumenism estetic epurat de intruziunea sociologicului, a eticului și a etnicului, precum și de prejudecățile dogmatice, raționalist-pozitiviste. Caracterizîndu-l în Istoria literaturii române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu se întrupează”; el va prefera să-și prezinte, cu modestie, foiletoanele ca pe niște „mărturisiri ale unui cititor”. Modesta, aparent umila „registratură” (ambiționînd însă cuprinderea integrală, panoramică) va fi astfel opusă orgolioasei, dar reducționistei, „magistraturi” critice (v. și „În tinda unei registraturi”, Opere, vol. II, Editura pentru Literatură, 1967, pp. 13-16: „Voi plivi... orice prejudecată sectară și mă voi sili să comentez orice operă, din orice zonă ar veni. Este un viciu al contemporaneității (...) de a nu vedea decît parțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
albă pe tâmple s-așază. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm. Așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți suntem în tinda noii lumini la curție dorului. Cu cerul vecini. Așteptăm să vedem prin columne de aur Evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să pună pe frunțile porților laur. Din când în când cîte-o lacrim-apare și fără durere
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pulbere albă pe tâmple s-așează. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu liturghii de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți suntem în tinda noii lumini la curțile dorului. Cu cerul vecin. Așteptăm să vedem prin columne de aur evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să pună pe frunțile porților laur. Din când în când cîte-o lacrim-apare și fără durere
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
este dat, până la capătul acestei vieți, în fiecare zi din nou s-o cuceresc. ULISE De pe liman pe golfuri privirea ți-o rotește. E liniște ca-n ziua când mă-ntorsei hoțește și ți-am golit de oaspeți viața, pragul, tinda. Ia seama Penelope ce netedă-i oglinda. Se-ntinde marea clară pe-un prund de oseminte. Nu-i nimenea cu proră s-o șteargă, s-o frământe. Doar șerpii taie apa spre-un țărm ghicit în zare, trecând peste adâncuri
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]