14,383 matches
-
asta ar fi. Fie și pentru ce spune - sau ar putea să ne spună - despre climatul de confuzie care domnește în Europa de astăzi". * "Dacă nu ai avea acest strabism moral (scrupulele - n.n.), ai ajunge om de stat" ( Thomas More). * Tindem a înnobila caracteristicul, socotindu-l simbolic. * Pretenția vieții: să fie pur și simplu. Pretenția conștiinței: să fie într-un anumit fel. * Cu cît ai mai multă dreptate, cu atît ești mai singur. * Umectările cvasifiziologice ale acestor fraze care gîfîie, care
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
îi incomodează pe cei valoroși și îi animă teribil pe cei mediocri. Cui prodest? De aceea, în aceste condiții, cînd ai ocazia să vezi un spectacol în care arta și pasiunea profesiei sînt prezente cu adevărat, ai senzația că se tinde, totuși, către normalitate. Într-un interval scurt am trăit două momente de acest fel. Despre primul vă voi vorbi de îndată. Într-o zi de miercuri am văzut la Teatrul Act spectacolul , după romanul cu același titlu al lui Yasushi
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
aflu de la prieteni clujeni secretul popularității lui Funar, ei schimbă vorba, pe jumătate jenați, pe jumătate enigmatici. Deși primarul napocan e prezent în viața publică de vreo zece ani, n-am reușit să deslușesc în ce constau calitățile lui providențiale. Tind să cred că e vorba de-o bună adaptare la așteptările concitadinilor săi: atunci când clujenii au devenit peste noapte milionari, cu ajutorul "Caritas"-ului, primarul a știut să dea impresia că uriașul corn al abundenței rostogolit la poalele Feleacului i se
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
manifestare, atunci cînd nu (te) mai înțelegi, cînd nu (te) mai recunoști. * Tăcerea: o cenzură naturală. * Cine nu știe să profite de clipă, n-ar ști să profite nici de eternitate. * "Artele poetice sînt făcute din refuzuri" (Jean Paulhan). * Creația tinde a deveni un extremism al propriului eu.
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
le aibă C și prin care este posibil de găsit soluțiile practice. Abordând existența și funcționarea C printr-o prismă umanistă (de fapt, cea justificată pentru existența acestei invenții generate din nevoia de a-l ajuta pe om și mereu tinzând s-o perfecționeze având în vedere acest scop), se poate observa că aproape toate aspectele tratate până azi în legătură cu C implică procesul de comunicare. Adică: I. Realizare a comunicării interumane și, prin aceasta, a unei interacțiuni prin C: transmitere de
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
a făcut altceva decât să restabilească res publica! Orice gest are o încărcătură simbolică și se înscrie pe o coordonată cu străvechi rădăcini: când bolșevicii au mutat capitala de la Petersburg la Moscova, faptul a demonstrat ruptura cu tradiția unei Rusii tinzând spre europeizare și revenirea la tradiția imperiului asiatic antinomic și antagonic față de spiritul european. Dacă a te recunoaște într-o epocă sau într-un curent de gândire dintr-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat este un lucru firesc
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
recunoaștem în forme vizibile și palpabile". "Tipurile", formele "originare" și "ideale" pe care naturalistul Goethe le identifica grație aceleiași medieri la pragul dintre ontogeneză și filogeneză devin, iată, accesibile, prin creația artistică! Este aici însuși sîmburele poeticii clasicismului weimarian, ce tinde a fixa universalul în particular, permanența, prezentul continuu, în procesualitatea devenirii: ceea ce este "tipic" este concomitent necesar și normativ, este ideea ce se întrupează, dar care, fără trup, nu poate fi. Revenim pe pămînt: dacă, în principiu, romanticii germani n-
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
așa dar și se consolidează o nouă ierarhie unde condamnatul ia poziție de lider, iar experiența penitenciară apare ca un stagiu meritoriu în camera superioară. Parada acestei comunități este lesne de remarcat la nivelul întregii societăți, în care economia neagră tinde să devină unica sursă de aprovizionare, iar corupția singura pârghie a sistemului. Valorile capitale sunt deja pervertite, iar faptul că sunt acceptate ca atare se încarcă de tragismul inconștienței. Consimțământul colectiv pentru amoralitate nu mai are nimic șocant. Parada este
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
din ce în ce mai rar invocate. În al doilea rînd, pentru că e vorba despre acea perioadă a teatrului românesc de mari creații, de întîlniri artistice excepționale, de cîteva spații binecuvîntate în care se respira altfel, lucrurile aveau o ordine divină, gîndurile și spiritele tindeau spre perfecțiune, spre performanță, spre căutarea profundă în care tainele ți se deschid. Și nu în ultimul rînd pentru că, citind și recitind distribuții, găsești în fiecare aproape numai nume sonore. Urmăriți astăzi multe dintre afișele teatrelor și o să depistați, poate
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
spre care aspiră Părinții nu este departe de viața îngerilor. Și această asemănare dă un sens particular ascezei din ajunuri, din posturi, în castitate: în viața îngerească nu dormi, nici nu mănânci, ești neîntinat. Spre această veșnică și sublimă contemplare tinde rugăciunea lor. Însă un asemenea țel întâlnește multe ispite: chiar în natura alterată de păcat și dezechilibrată de greutatea tiranică a trupului, Sfinții Părinți și-au menținut sufletele în această slujire în care Hristos i-a ales. Viața lor, ca
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
să-l întrebe pe grădinar; pornind spre ea, evită locurile neamenajate ale domeniului, pentru că nu vrea să le vadă - simbol al evitării propriilor probleme. Preocuparea pentru altoit (problema oricărei culturi: înnobilarea mlădițelor) se adaugă "artei grădinăritului sufletului" - îndepărtarea vegetației ce tinde să sufoce, eliberarea plantei în creștere. Cât despre iubire, ea e adesea asociată plantatului (precum în Gefunden) - cu interpretare mai ales în cheie psihanalitică. Un punct culminant în dezvoltarea toposului grădinii rămâne opera lui Joseph von Eichendorff. Aproape nu există
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
locului au fost înlocuite de un papagal vorbitor care strigă: "Vivat Prinz Rokoko!" Poezia se încheie cu avertismentul: "lasă pădurile neatinse"! Nefolosit în sens strict istoric, termenul "rococo" e mai degrabă identificat de către Eichendorff cu orice tip de raționalism ce tinde să "tundă" elanurile sensibilității. în Istoria literaturii poetice a Germaniei face analogie între gustul peisagist și cel literar al vremii, evocând un bătrân și celebru teoretician ca pe un "Prinț Rococo însoțit de suită" preumblându-se prin grădina ordonată (Mai înainte
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
Poate că, în acest punct de vedere, e, deocamdată, oarecum exagerare, existînd, la nivelul unor popoare unele trăsături distincte de la fizionomie la alte manifestări. Dar e probabil că mai tîrziu, peste cîteva sute de ani, fenomenul globalizării, spre care se tinde indiferent de voința unor țări sau popoare, prin uniformizare fatală, va pune capăt acestor teoreme despre specificul național sau identitatea națională. Și, oricum, dacă se admite prelungirea ei în timp trebuie să se țină numaidecît seama de factorul istorie, care
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
la noi, pentru capitolul dedicat românei (vol. II, p. 1408-1515), dar și pentru deschiderile pe care le creează, permițînd comparația cu preocupările teoretice și cu structurile lingvistice din alte limbi romanice. Deși direcțiile lingvistice mai abstracte și mai formalizate au tins să neglijeze frazeologia, se constată în ultima vreme o revenire a interesului pentru latura clișeizată, formularistică a limbii, pentru elementele idiomatice, neguvernate de reguli. Cele două volume de bibliografie parțial comentată acoperă preocupările pentru frazeologie de la începuturi pînă la 1997
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
mai multe motive de a vorbi, în legătură cu acest moment al creației, despre "un indice de conformism și chiar de docilitate canonică", desigur, față de ideologia gândiristă. Cum a procedat însă și în capitolele precedente, unde vorbea despre poeme în care programul tindea să sufoce mișcarea liberă a imaginației, el descoperă, cu destulă satisfacție, dominația "în interstițiile canonului, a imaginarului acvatic", cu omologii și recurențe semnificative (o reușită demonstrație în acest sens făcuse și în paginile dedicate mai devreme poemelor din Limpezimi). Ultimele
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
lor, de o foarte atentă lectură, într-o suită trei secvențe analitice, De la patria naturală la patria spirituală, O reședință de etapă și Acvificarea formei. Pagini de exigentă și nuanțată "critică a criticii" premerg comentariilor propriu-zise ale textelor și ele tind să lămurească problema "clasicismului" lui Ion Pillat. Opinia criticului nu e una comună, el crezând că: "toată perspectiva interpretativă care punea accentul pe 'regăsirea' sinelui în lirica melancoliei și pe 'cataclismul' fericit al 'întoarcerii acasă' trebuie corectată, poetica pillatiană avansând
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
alternative create prin sensurile figurate, deschidere polisemică sau omonimii, selecția unei anumite clase de tablouri sau de personaje, frecvența unor termeni, notațiile secundare, reflecții și reverii în afara subiectului sau cine știe ce alte alunecări de condei), vom recunoaște o schemă ascensională care tinde să revertebreze peisajul literar, cel puțin ca tip de așteptare. "Trendul" este cel pe care îl știm cu toții, o retorică de "șoc", mult prea bine cotată, apărată de voci cu autoritate, prezentată ca manifestare a libertății de creație și ca
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
rău. Chit că pozitivismul poeticilor moderne nu prea ne lasă loc de concept, arta a avut dintotdeauna o dimensiune inițiatică și vizionară. Cu atât mai mult acest lucru se întâmplă în condiții-limită, când intelectul nu se mai împotrivește intuiției și tinde să se refamiliarizeze cu absolutul. Cu toată impresia de gratuitate, lipsită de protocolul, distanțele și complicațiile teologice ale discursului mistic, poezia devine un fel de suflet, bun la toate, o înmănunchere vie de sensuri, pornind de la care se poate construi
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
recodificare a lumii. Aici e latura militantă a "temelor mici", în faptul că, prin intermediul lor, literatura cartografia, de una singură, niște puncte oarbe, zone de realitate pentru care celelalte tipuri de discurs public nu aveau cuvinte. La fel, decupajul genurilor tinde și el să fie adus pe pământ, recalibrat pe cotidian și pe problematica individului. Observasem mai de mult că, în literatura postbelică lipsește, cu foarte puține excepții, jurnalul intim, în schimb, avem, la jumătatea anilor optzeci, un efort concertat al
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
este, pentru mine, absolută) numiți de partide și nu de organizații de binefacere, sunt chiar niște fecioare neprihănite. Scoaterea basma curată a lui Ion Iliescu și a lui Vadim Tudor, ca să menționez isprava cea mai recentă, arată că eficiența Consiliului tinde spre fatala cifră zero. împingerea cercetărilor pe o pistă îngustă, și anume, expunerea unei singure categorii de colaboratori ai Securității, turnătorii, e cel mai grav lucru ce se putea întâmpla. Tehnic vorbind, probabil că nici Ion Iliescu, nici Vadim Tudor
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
a unui cuvînt savant poate fi acum urmărită pe fundalul fenomenelor similare din principalele limbi romanice. Așa cum observă autoarea în preliminariile cărții sale (Les emprunts...), interesul focalizat mult timp asupra elementelor moștenite și a aspectelor strict lingvistice, etimologice și gramaticale, tinde tot mai mult să se deplaseze către istoria culturală: căreia îi aparține și zona mai puțin spectaculoasă, dar foarte semnificativă, a "termenilor savanți". Dicționarul (care are ca autori pe Jana Balacciu-Matei, Cristina Halichias, Coman Lupu, Cristian Moroianu, Alexandra Nicolescu, Victoria
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
4 Ibidem, p. 317-318. Norme de redactare Perfecțiunea nu este ceva static Perfecțiunea în virtute nu are nici o limită; asta ne învață divinul apostol Pavel, care a alergat întotdeauna pe calea virtuții și nu s-a oprit nicicând din a tinde spre lucrurile care se aflau în fața lui (Filip. 3, 13). Apoi, Sfântul Grigorie argumentează că nici un bine nu are granițe în natura sa, ci este limitat de prezența opusului său, așa cum viața este limitată de moarte, iar lumina, de întuneric
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
dorința fără sațietate și posesiunea fără dorință, spiritul creat realizează sinteza paradoxală a unei dorințe care poate crește numai în bucurie, pentru că infinitatea obiectului iubit sporește și reîntinerește (ἀνανεάζουσα) în el pentru eternitate (εἰς τὸ ἀΐδιον)13 un dinamism care tinde (τόνος) spre un sfârșit care nu poate fi atins 14. Astfel, ideile sau, mai bine zis, convingerile mistice ale Sfântului Grigorie de Nyssa sunt toate construite pe ideea depășirii perpetue a sinelui: „întotdeauna deasupra, întotdeauna mai mare decât mine însumi
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
PSB, vol. 29, p. 284. 33 Cf. Dumitru Stăniloae, notele explicative nr. 257 și 258, în PSB, vol. 29, p. 284. 34 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, I, P. G. XLIV, col. 777D. Norme de redactare aceea vor tinde spre alte coborâri în trup, urmate de noi dorințe de a se despărți de el, pentru a se întoarce din nou în Dumnezeu. Aici se resping toate teoriile reîncarnărilor. Dumnezeu e infinit în dulceața Lui, și sufletul are dorința de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
57. Comentariul la Cântarea Cântărilor ne oferă mai multe exemple remarcabile care ne fac să revedem aceleași idei din paragraful precedent, grupate în jurul metaforei cursei: „Pricina dragostei (αγάπη) sufletelor este mireasma parfumului Mirelui, spre care ea aleargă (τρέχονται) fără încetare, tinzând (επεκτεινομέναι) spre ceea ce este înainte și uitând ceea ce este în urmă. «Căci noi alergăm în urma ta, după mirosul parfumurilor tale». Dar unele (suflete) care n-au atins perfecțiunea în virtute aleargă spre țelul pe care îl arată mirosul parfumurilor. Sufletul
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]