1,015 matches
-
la imagini (fie că e vorba de percepții, fie de amintiri) ca la niște "semne" mai mult sau mai puțin descifrabile, într-o manieră pur raționalistă, romanul lui Lovinescu nu izbutește să facă reprezentabil inefabilul sufletesc prin acea miraculoasă fuziune, tipic proustiană, dintre intelect și sensibilitate, dintre "eu" și "lume". Dar, ca și À la recherche..., cu toate că pornește de la o experiență autobiografică, Bizu nu-i (doar) operă de memorialist. Motivele sunt, de bună seamă, complet diferite. 1.2. Call me "Bizu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de viață, contrastează violent cu suferința "invizibilă" ("sobolul interior") a discretului Bizu, omul născut cu moartea în el. Armurierul e un suflet simplu, elementar, iar comportamentul său, pur instinctual, trădează psihologia sănătoasă a omului comun, ce gândește și simte "după tipic". Ca atare, înaintea morții bătrânul își recapitulează viața, oprindu-se cu plăcere asupra iubirilor de altădată (imaginile voluptoase alungă negrele gânduri). Și, cum amintirile sunt legate de niște oameni și locuri dragi, "neamțul" rememorează cu voce tare diverse episoade din
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și de ofițeri), cât muzica ("minciună universală, iluzie a sufletelor"), și "nu numai muzica glasului", ci muzica "întregii sale ființe", ce dădea Veronicăi, atunci când cânta, "un farmec nelămurit, de care nu se putea desprinde". Motivația "atracției" erotice e, după cum remarcăm, tipic lovinesciană. Dar când muzica încetează și vraja se destramă, Eminescu, dezamăgit, caută să rămână singur, înfundându-se într-o crâșmă ca să uite "imaginea femeii viclene și senzuale". De altfel, "încă de atunci, chiar în prezența ei, simțise nevoia de a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
chestionar se simt într-o mare măsură (6,5%) sau în totalitate (1,9%) neînțeleși de ceilalți membri ai comunității religioase locale. Astfel, se poate infera că aceia care aleg să participe la comunitățile virtuale religioase nu sunt în mod tipic persoane care nu-și găsesc locul în comunitățile de origine, ci, dimpotrivă, sunt persoane active și bine adaptate la mediul socio-religios în care își desfășoară activitatea. Deschiderea membrilor comunităților religioase locale la ideile care își au originea în spațiul virtual
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
schini și umbrită de un pâlc de pomi rămuroși , se ascundea între tufe de liliac, viță de vie și pomișoară ultima căsuță din bârne a satului din veacul al XIX-lea. Scundă, cu prispe mărginite de cerdac la intrare, păstra tipicul vechilor locuințe moldovenești pentru care lungul pridvor însemna locul de odihnă în după amiaza duminicilor de vară, unde cei din casă se adunau la o voroavă, ascultau citirile capului familiei, din vechi cărțulii cu foi gălbui și tartaje verzuii și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și trăsături specifice, între care se remarcă relativa ei fixitate în raport cu mobilitatea accentuată a acesteia. Această particularitate își are originea în noul statut al limbii, prin trecerea din natură în cultură, prin trecerea din determinismul de tip natural în cel tipic social. În primul caz predomină aspectele ce nu sînt produse în virtutea unui program, însușirea limbii de către indivizii vorbitori făcîn-du-se prin simpla integrare în tradiție, în ansamblul obișnuințelor moștenite prin acțiunea mediului social, activitatea vorbitorilor limitîndu-se în această etapă la imitație
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
eu despre cele comunicate. Trimite-ne din banii împrumutați cît vei pute. După Paști contează pe persoana și caracterul meu, măcar că oamenii mă numea(u) "Nec(ulai) cel prost". Tatei i-i mai bine; mai mult smintit la minte, după tipicul său. De la Mathei n-am știri, nici cunosc adresa. Al tău frate, Nicu"243. După cum se vede, nici unul din cei de la Ipotești nu era deplin sănătos. Acest fapt l-a pus pe gînduri pe poet și a căpătat o impresie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mare de bucurii materiale, societatea democratică n-a făcut decât să răspândească niște comparații pline de invidie și să intensifice resentimentele tuturor. Interpretarea conform căreia modernitatea democratică favorizează invidia și nivelul general al frustrărilor se prelungește în zilele noastre după tipicul grilei „dorinței mimetice”. Principiul de plecare: dorința nu are un obiect privilegiat, ea este întotdeauna imitația altei dorințe; nu dorești lucrurile pentru ele însele, ci pentru că un altul le dorește. Principiul 2: făcând dorințele să conveargă spre un anume obiect
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pe această linie în activitatea de cunoaștere și combatere a preocupărilor suspecte de către aderenții asociației. GRECOȘI ROMANO-CATOLICI Rezistența greco-catolică a fost, fără îndoială, cea mai importantă și cea mai organizată. Preoții nereveniți aveau case în care țineau slujbe regulat, după tipicul greco-catolic. Mai mult decât atât, tradiția era propagată din generație în generație, alte persoane devenind preoți, unși de către preoții bătrâni, pentru a nu se pierde spiritul. Dar și prigoana lor a fost aspră. Securitatea avea evidența lor pentru că refuzaseră oficial
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ordonează după ritualurile intersubiectivității. Într-un fel explicit, Economia trebuie să iasă din tiparele cunoașterii pe care le-a împrumutat și folosit prea mult pentru a nu rămâne în capcana simplificării, specifică științelor exacte și experimentale. Aceste științe au creat tipicul lui „a înțelege” cu conținutul „a simplifica”. Partea contraproductivă a folosirii acestui tipar de împrumut este că atunci când simplificăm am putea să o facem doar în ceea ce privește aspectele care se potrivesc cu înțelegerea noastră limitată (și de împrumut și ea!), și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
picior; pierdut; plimbare; popă; porunci; prejudecată; prihană; probleme; prostituție; punct; rău făcut; rău necesar; răutăți; rea-voință; reacție; regăsire; regulă; relativ; cu respect; respingere; rugăciune; sacrificiu rău; sănătos; săvîrși; sentiment; sfînt; sfîrșit; spaimă; strașnic; stricăciune; suflet; tabu; tăgădui; teamă; de tine; tipic; toți; trufie; urîciune; vechi; viață; vierme; vin; virtute; zăbălos(1); 783/272/93/177/0 pădure: copaci (151); verde (96); natură (33); deasă (29); copac (28); liniște (25); codru (23); verdeață (23); lemn (18); pomi (16); animale (12); oxigen (12
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
informatizarea actuală: În era supraîncărcării informaționale, ceea ce este semnificativ nu mai este libertatea ideilor, ci mai degrabă libertatea formei - libertatea de a modifica și transforma corpul (Stelarc, 1995, p. 91Ă. La un prim nivel, o astfel de afirmație pare una tipic postmodernistă, o divagație metaforică, eventual împrumutată din cultura de masă. Asumându-și libertatea manipulării tehnologice a propriului trup, Stelarc nu face însă decât să se situeze în contextul postumanismului și demersul cyborgic vine de la sine, cu toate că acesta nu este unul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
supuse Îndoielii, căci, dacă ar face-o, spiritul nostru și-ar sustrage posibilitatea de a ajunge la scopul pe care-l urmărește. „Există noțiuni atât de clare În ele Însele, Încât le facem obscure dacă vrem să le definim după tipicul școlii, iar ele nu se dobândesc prin studiu, ci se nasc deodată cu noi”. Dacă „noțiunile simple” sunt veridice prin ele Însele, pentru că ne sunt Înnăscute, putem deduce că rațiunea este sursa erorilor noastre, ea fiind cea care are capacitatea
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
perfide a „geniului rău”, care urmărește să mă Înșele În mod constant? În răspunsul său, Descartes arată că dacă „geniul rău” poate să mă facă să cred că mă Înșel atunci când de fapt nu mă Înșel, nu poate, după același tipic, să mă facă să gândesc că aș gândi atunci când nu aș gândi. Altfel spus, pentru a fi foarte riguroși, ca să avem posibilitatea de a identifica situația În care nu am gândi, dar, de fapt, am gândi că gândim, ar trebui
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
raportează sufletului, singurul care are facultatea de a simți, sau mai precis de a gândi Într-un fel, oricare ar fi. §10. Există noțiuni atât de clare În ele Însele, Încât le facem obscure dacă vrem să le definim după tipicul școlii, iar ele nu se dobândesc prin studiu, ci se nasc deodată cu noi Nu mai explic aici mulți alți termeni de care m-am folosit deja și de care socotesc să mă folosesc În continuare; căci, nu cred că
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
și particularitate prin faptul că, urmând imperativul veridicității, înfățișează faptele în toată complexitatea lor fără a mai fi unilateral în sens exemplar, precum clasicismul -, dar accentuând de fiecare dată un aspect particular dominant, uniform repetabil, care-i permite să promoveze tipicul. În realism dispar atât situațiile în prealabil paradigmatice cultivate de clasicism, cât și eroii excepționali ai romanticilor, iar în locul lor apar "feliile de viață", aspectele cotidiene, personajele banale și anonime. O dată cu romantismul, care nu se mai orienta exclusiv spre lumea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
incomod nu are nicio șansă împotriva unui asemenea sistem totalitar 88. Totuși el are singura șansă de a lupta printr-o reciprocitate de forme de manifestare împotriva unui sistem ticăloșit, corporatizat și oligarhic. O "recenzie" la vreo carte ieșită din tipicul discursului public. Dar și o replică la acea "recenzie" și la cei care au instrumentalizat-o. Numai printr-o reciprocitate de atacuri la alte atacuri se poate ajunge la un echilibru discursiv și instituțional. Puterea nu este numai "a lor" (cum
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
retorico-persuasiv și formalist-structuralist din Metahistory (1973) este greu de regăsit în următoarele trei volume de eseuri, denumite Tropics of Discourse (1978), The Content of the Form (1987) și Figural Realism (1999), în ciuda enunțurilor retorice, hiper-critice și a omniprezenței "ismelor" acest tipic pentru un exponent al intellectual history. Întotdeauna istoricii intelectuali au excelat în "-isme". Aceste formulări intelectuale (în sufixe) nu redau intenționalitatea și concretețea unor cunoașteri ci, dimpotrivă, le acoperă. Dinamica vieții și cea a istoriei nu au nicio treabă cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a fost ucis, Vitoria știa că are o datorie față de mort care trebuie pregătit pentru odihna cea veșnică: slujbe, priveghi, bocitoare, praznic. Ea știa că trebuie să respecte datina din bătrâni, apoi urma să ia viața de la capăt, după același tipic. Alte personaje au trăsături comune: părintele Dănilă e înalt, pleșuv, cu pântecele revărsat; baba Maranda, vrăjitoarea, e săracă, lipită pământului; argatul Mitrea citește semnele meteorologice, mănâncă între animalele lui în șură. Iubitori de petreceri, muntenii merg la cumătrii sau nunți
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
marcată mai ales de un limbaj adecvat diverselor situații care presupun o delimitare față de restul societății. Astfel, a apărut un limbaj folosit la școală, un altul utilizat în discuția dintre homosexuali, un altul specific consumatorului de droguri și un altul tipic pentru relațiile sexuale, mai ales cu o prostituată. Dacă discuți cu o persoană care practică sexul comercial, vei vedea că cel mai ridicat tarif este de obicei cerut pentru ceea ce se numește „tot tacâmul“. Sexul oral Nu întâmplător încep această
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
cei care s-au remarcat, prin felul lor de a fi, ca Ion Luca Caragiale. Opera sa reprezintă un exemplu al îmbinării realismului și clasicismului, Caragiale stând mereu în preajma semenilor, din plăcerea de a-i observa și de a surprinde tipicul în individual, și fiind atent la stările de spirit ale țării sale. Felul de a fi al omului și scriitorului se explică de altfel prin munca, formația și etapele carierei sale până în momentul în care cunosc expresia definitivă. Atragem atenția
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și tipicul în dramaturgia caragialiană Scopul operei lui Caragiale, așa cum îl formulează în scrisoarea către Mihail Dragomirescu, este de a reprezenta împrejurările ce nasc din felul particular al atâtor suflete și minți, asemănătoare, în general, cu ale noastre. Individualul și tipicul îl preocupă, așadar, pe Caragiale. Aceste elemente reprezintă o delimitare atentă a creației sale, dar nu exclud alte elemente, cum ar fi peisajul, subordonat, totuși, obiectivului principal: „Pitorescul naturii însuflețite și moarte, precum și lirica, ele în de ele, așa cel
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
un punct de ruptură cu omul modern, care revendică dreptul de a fi interlocutorul lui Dumnezeu. Unamuno spune că "Dumnezeu era și este în mințile noastre de gen masculin"63, deci, modul său de a judeca și condamnă oamenii era tipic masculin, "nu al unei ființe umane mai presus de sexul sau, ci ca un tată", lipsind "Mama", cea care iartă mereu, care își deschide întotdeauna brațele fiului când "acesta fuge din fața mâinii ridicate sau maniei paterne. (...) Biată și imperfecta noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sine, hrănindu-se cu sine"42, dualitate ce nu surprinde la Cioran și pe care o manifestă și în relațiile cu ceilalți intelectuali români din exil, așa cum scrie și Virgil Ierunca în Subiect și predicat 43. Ion Vartic 44 relatează: "Tipicul întâlnirilor cu Cioran era, altădată, foarte strict: nu trebuia să faci gafă de a i te adresa în română, căci refuză să vorbească românește. De ce refuză, a spus-o și de data asta: ca să ajungi să te poți exprimă într-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se stabilește că un alt medic, deținător al unor cunoștințe de specialitate de nivel mediu, acționând cu diligența obișnuită, nu ar fi procedat în același fel ca medicul învinuit. Modalitățile de încălcare a obligației medicale profesionale sunt nenumărate, și, în funcție de tipicul și particularitățile fiecăreia se pot stabili, de la caz la caz, și formele de vinovăție specifice, urmând a fi invocată răspunderea penală sau răspunderea civilă delictuală a medicului, atunci când, de regulă, se încalcă o obligație de diligență, precum și, corespunzător, răspunderea civilă
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]