6,503 matches
-
acum o să-ți spun pe gratis! Și scutură din cap uitîndu-se În oglinda de la toaletă. — Nu vreau să aud nimic! exclamă Rowe depărtîndu-se. În clipa aceea văzu un omuleț cu o pălărie ponosită trasă peste urechi, coborînd șontîc-șontîc scările spre toaletă. — Urîtă noapte, urîtă! mormăi omulețul. Fața lui palidă exprima o scîrbă fără margini. În clipa cînd Rowe ajunse la primele trepte, o bombă Începu să se rostogolească pe scară cu un zgomot infernal. Omulețul Își Încheie În grabă nasturii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la văduvul plictisit de lângă ea? După un accident pe pista de decolare a Aeroportului Londra, corpul său avea să fie marcat ani întregi de învinețirea abdomenului lovit de tija centurii de siguranță. De fiecare dată când pleca în grabă la toaleta restaurantului ei de provincie, cu vezica slăbită mușcându-i uretra afectată, și în timpul fiecărui act sexual cu soțul ei prostatic avea să se gândească la cele câteva secunde dinaintea accidentului. Rănile ei fixau pentru totdeauna această infidelitate imaginară. Oare soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și stativul cromat al radiografului, din mariajul organelor noastre genitale cu husa elegant lucrată a lentilelor. Le ascultam pe surori cum se ceartă în camera personalului. Iar Catherine venea în vizită. De obicei, își săpunea mâna cu calupul mic de toaletă din farfurioara udă dinăuntrul dulăpiorului meu, cu ochii stinși pierduți dincolo de fereastra plină de flori în vreme ce mă masturba, în mâna stângă cu o țigară de-o marcă necunoscută. Apoi, fără să i-o cer, începea să vorbească despre accident și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sexuală era aproape complet abstractă, întreținută de o serie de jocuri și perversiuni imaginare. Când cobora dimineața din pat, semăna cu un mecanic eficient preocupat să-și facă singur revizia: un duș rapid; urina adunată noaptea eliberată în vasul de toaletă; diafragma extrasă, reunsă și introdusă la loc (cum și unde făcea dragoste în timpul pauzei de prânz, și cu care dintre piloții și directorii liniilor aeriene?); programul de știri ascultat în vreme ce-și pregătea cafeaua... Toate acestea trecuseră acum, înlocuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
limbaj exact al durerii și senzației, al erotismului și dorinței. Lumina reflectată a farurilor lui Vaughan scotea la iveală un semicerc de cinci cicatrice care-i înconjurau sfârcul drept, o schiță pentru o mână care-i va atinge sânul. La toaleta secției accidente, am stat lângă el în fața pisoarelor. Am coborât ochii la penisul său, întrebându-mă dacă și acesta avea cicatrice. Glanda, ținută între arătător și degetele din mijloc, era însemnat de-o crestătură precisă, ca un canal pentru surplusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la fată și o zgâlțâi ușor. - Nu dorm, zise ea. Mă gândesc. - Vine trenul, Domnișoară. În douăzeci de minute. - Da? Fata se ridică, dădu plapuma de o parte și își trecu o mână prin părul cam murdar. Apoi merse în toaleta gării să se spele. Șeful de gară împături plapuma și o duse în ghișeu. Fata se întoarse, proaspătă, dar nu frumoasă. Avea un corp drăguț și o față ștearsă, searbădă. Trăsăturile ei păreau să nu existe. Ochii nu spuneau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
80 de metri pătrați, dacă nu chiar mai mult. Se instalară în canapelele negre de piele care erau mândria lui Andreas, în fața a două pahare de vin alb. Andreas aprinse focul în cămin, după care se scuză și merse la toaletă. Nu pentru că ar fi avut nevoie, ci ca să ia câteva prezervative, pe care le băgă în buzunarul din față de la pantaloni. Întors în living, se așeză lângă Christine și, cu un gest simplu, aproape pur, îi luă capul între mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se piardă urma, n-a mai urcat direct Copoul... Golește cutia cu mucuri de țigară direct pe geam. - Teoria ei de bază, rezultată din numeroase observații de teren și schițe ascunse undeva bine, numai ea știe unde, e aceea că toaletele publice, budele sunt în continuare locurile de întâlnire, cuiburile agenților secreți care, după 1989, numai s-au dat la fund, așteptând să se reactiveze. „Cum să ne imaginăm că au dispărut peste noapte?” zicea. - Cum? - Au ales locuri frecventate, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
structură organizată. O să-nceapă poveștile, după care, trei paragrafe mai încolo: Sari la pagina nu știu care. După care sari înapoi. Or să fie zece mii de stiluri distincte care, amestecate și îmbinate, poate c-or să dea naștere la cinci rânduri de toalete rafinate. Un milion de accesorii trendy, eșarfe și curele, pantofi și pălării și mănuși, și nici o haină adevărată cu care să le porți. Și chiar ai mare, mare nevoie să te obișnuiești cu senzația asta, aici, pe autostradă, la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pentru o diplomă de antrenor de fitness personal. După cum zic părinții mei, la ora asta aș putea fi doctor. Scuze, mamă. Scuze, Doamne. Era o vreme când eu și Evie mergeam prin discoteci și baruri și bărbații așteptau în fața ușii toaletei pentru femei ca să ne prindă. Tipii spuneau că se ocupă cu distribuția unei reclame de televiziune. Tipul îmi dădea o carte de vizită și mă-ntreba la ce agenție sunt. Era o vreme când mama venea în vizită. Mama fumează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la zoo, zicea Evie. Știi, calotele alea polare de ciment și pădurile alea tropicale făcute din copaci de țevi sudate, cu țâșnitoare în ele. În fiecare după-amiază, eu și Evie eram protagonistele propriului nostru habitat nenatural. Vânzătorii se furișau în toaleta bărbaților ca să facă sex. Noi atrăgeam atenția asupra propriei noastre mici vieți de matineu. Tot ce-mi aduc aminte de la Taylor Robberts e să-mi scot bazinul în față atunci când pășesc. Ține umerii trași în spate. În funcție de dimensiunile produsului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e că să fii manechin profesionist înseamnă să primești bani ca să reacționezi exagerat la lucruri cum ar fi prăjiturile de orez și pantofii noi. La Brumbach beam Cola dietetică pe-un uriaș pat roz. Sau ședeam în fața unei mese de toaletă, folosind pudră de contur ca să ne schimbăm forma fețelor, în vreme ce, la câțiva metri de noi, profilul vag al oamenilor ne privea din întuneric. Poate că becurile direcționale se reflectau în ochelarii cuiva. Atrăgând atenția cu orice mișcare a noastră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice orice lucru dacă sunt destui oameni care să te asculte. — Evie, scumpo, ziceam. Sunt o grămadă de manechine nepricepute-n clasa noastră. Trebuie doar să-nveți să aplici fardul mai cu zgârcenie. Ne priveam în oglinda unei mese de toaletă, un rând triplu de nime-n drum observându-ne dindărăt. — Uite-așa, scumpo, ziceam și-i dădeam un burețel. Pierdut. Și Evie se punea pe plâns. Orice emoție ai avea dă imediat pe dinafară în fața unui public numeros. Râs sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Seth țipă: Nu aveam de gând să te omor. Am venit s-o înfrunt pe Evie pentru ceea ce ți-a făcut. Încercam doar să mă protejez. La telefon, la distanță de două ore cu mașina, se aude apa trasă la toaletă, apoi vocea tatei: — Încă mai vorbești cu descreierații ăia? Și mama: — E așa palpitant! Cred că unul dintre ei spune c-o să ne omoare. Și Seth țipă: — Probabil că Evie a tras în tine. Apoi în telefon e vocea tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fiecare întrerupător și veioză, stingându-le pe toate. Alerg pe lângă dulapul cu haine, și Manus strigă: „Te rog“, dar ce am eu în gând e prea surescitant. Sting toate luminile de la parter, și Manus strigă. Trebuie să se ducă la toaletă, strigă. — Te rog. Marea casă colonială a lui Evie cu coloanele alea mari în față e toată cufundată în întuneric pe când îmi croiesc drum pe pipăite înapoi spre sufragerie. Simt cadrul ușii și număr zece pași înceți și orbești peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Fata Monstru își Ucide Amica Frate Secret. — Mi-au mai rămas opt luni din T.p.V.A., zice Brandy. Crezi că mă poți ține ocupată în următoarele opt luni? Capitolul 18 Jumătate din viață mi-am petrecut-o ascunzându-mă în toaletele celor bogați. Sari înapoi la Seattle, la vremea când Brandy și Seth și eu eram pe drum la vânătoare de medicamente. Sari la ziua de după seara când ne-am dus la Acul Spațial, când Brandy e întinsă pe podeaua unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Mai pun niște Darvon în șampania lui Brandy. Sari înapoi la noi în baie, eu și Brandy. — Dă-i bătaie, zice Brandy. Buzele ei sunt relaxate și alungite, și eu mai las să cadă printre eleun cadou de la Tiffany’s. Toaleta asta în care ne ascundem e un exemplu de decorațiuni exagerate pe ideea unei grote submarine. Până și telefonul cu disc e de culoarea apei, dar când te uiți pe geamurile mari de alamă ca niște hublouri, vezi orașul Seattle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy și cu mine, noi ridicam din umeri. Să gonești cu mașina nu părea mare scofală într-un loc așa mare ca Montana. poate că soră-ta nici nu-i în statele unite, am scris cu ruj pe oglinda unei toalete de la un motel din Great Falls. Așadar, pentru a nu pierde slujba lui Manus, mergeam la baruri de gay, iar eu ședeam singură și-mi ziceam că treaba cu aspectul frumos e diferită pentru bărbați. Manus flirta și dansa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rând îi împiedică pe oameni, în urma unei mișcări bruște a vasului, să cadă în mare, unde apa i-ar fi înghițit înainte de a mai putea fi salvați, iar în al doilea rând - si asta era și principala ei menire - reprezenta toaletă tuturor, cea mai practică și mai comoda cu putință; cine voia să-și facă nevoile nu trebuia decât să sară pe plasă, să se prindă de ea și să-și potrivească fundul în unul din ochiurile pătrate, cu latura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Orice îmi rămâne în mațe mai mult de vreo două ore iese tot mâncare, așa cum a intrat. Cu fasolea peruană gătită în casă sau cu bucățile de carne macră de ton tot așa, mă ridic și le văd neschimbate în toaletă. După ce ai suferit o rezecție intestinală serioasă, nu prea mai poți digera carnea. Majoritatea oamenilor au cam un metru jumate de intestin gros. Eu sunt norocos că mai am cincisprezece centimetri. Așa că n-am mai prins nici o bursă. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Lenny. Sau ca să cumperi bijuteriile și pantofii pe care Lenny ți-a spus că va trebui să-i porți. Ești la barul hotelului Park Hampton, încercând să convingi un om de afaceri beat să accepte o treabă la labă în toaleta bărbaților. Atunci o vezi pe Angelique traversând holul, îndreptându-se către lifturi. Cu părul strălucitor. Cu blănurile târându-se pe covoare în urma pantofilor ei cu toc. Angelique, care încă arată trăznet. Îi prinzi privirea, și, cu o mână înmănușată îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
carte de index. Pe un cartonaș de rețetar. Înconjurat cu un chenar întrerupt, ca un cupon de decupat. Și dedesubt era un număr de telefon. Era numărul doamnei Clark, prins în pioneze de panoul de plută din holul bibliotecii. Lângă toaletele din spatele supermarketului. La spălătoria de haine. Anunțul ăla pe o carte de index a fost peste tot timp de o săptămână. Apoi n-a mai fost nicăieri. Toate cartonașele au dispărut. Cei care-l văzuseră, dacă au sunat, au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în sălile de primire. Întunericul ne mână înspre amfiteatrul principal. Amurgul acesta trece din încăpere în încăpere până când singurele lumini rămân cele ale cabinelor din culise. Unde dormim cu toții. Fiecare cameră are un pat, o baie, un duș și o toaletă. E destul de încăpătoare pentru o persoană și o valiză. Sau coș de răchită. Sau cutie de carton. Dimineața e atunci când îl auzim pe domnul Whittier strigând „Bună dimineața” pe hol. O nouă zi începe când luminile se aprind din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pictură de școală inițială. Oamenii ți-au dat seama că o operă de artă oarecare e mai bună decât cleiul hidos pe care-l lasă în urmă. Așa că oamenii lasă operele astea să atârne. În lifturi și în cabinele de toaletă. În confesionale și în cabinele de probă din magazine. Majoritatea, locuri în care câte-o pictură două nu strică. Majoritatea pictorilor, fericiți că munca lor e văzută. Pe vecie. Și totuși - cine altcineva decât un american ar putea întinde coarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Velasquez, iat-o pe Rudy, prietena lui. Sau pe Boner, câinele lui. Sigur, ar fi opera lui, semnătura lui, dar ar face-o pentru a aduce glorie oamenilor pe care-i iubește. Păcat că majoritatea lucrărilor avea să sfârșească în toaletele muzeelor. Era singurul loc fără paznic sau camere de securitate. În orele mai puțin aglomerate, ar putea chiar să intre în toaleta femeilor și să agațe o lucrare. Nu toți turiștii vizitează toate galeriile dintr-un muzeu, dar toți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]