32,454 matches
-
zgârie cerul? Ce demon se-abate din calea-i deplin omenească? Aici ard cocorii-n triunghiuri pe zarea celestă și verdele ierbii îngăduie pașii înalți ce-s pe ape. Pleoapa și-aruncă-a ei rază, poetul pe-aproape-i. Împăcare Florile, frunzele toamnei ucid toamna. De-aici până dincolo și până la tine tot una-i; Aripi bat în streșini de cer și totu-i o rugă. Aripi bat în streșini de cer și totu-i o rugă... Poveste Si eu am stat în locul acesta, unde
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
pentru că unii, naivii de ei, și acum vor să mă înscăuneze în amintirea celui ce ar fi trebuit să fiu. n Ca un trecător Noapte de noapte, zi după zi ținându-se de mână: anotimpuri, femei și întâmplări, după care, toamna ce vine... ...și clocotul, acum, potolit; Viețuind pe apucate - clipă stârnită de accidentul orei și-o primăvară renăscând din te miri ce, purificată de așteptare, copacii care ți se vâră în suflet aproape cu sila, ca pofta de viață, inconștientă
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
țara mea cea mult păguboasă, unde din evenimente nimeni nu învață nimic și nu se gătește pentru a nu fi luat de fiecare dată prin surprindere, unde cei cinci dușmani neîmpăcați ai "neamului nevoii" (vorba căminarului Eminovici) sunt Primăvara, Vara, Toamna, Iarna și noi înșine, a te ocupa de cultură este cea mai prostesc-aventuroasă dintre acțiuni, fiindcă o vei face nu sprijinit de toți, ci în pofida tuturor. La noi, artistului i se iartă că a fost altcum, altfel, doar în momentul
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
scrise. Lovinescu mi-a explicat că mă aflu în fața unui contract ce trebuie onorat. Trebuia să mă apuc de scris. În vremea aceea mulți scriitori se izolau la Sinaia sau Brașov unde puteau să creeze nestingheriți. Am plecat în acea toamnă la Brașov în ideea de a mă izola într-un loc în care să nu fiu tulburată de alte preocupări decît aceea de a scrie romanul, pe care editura voia să mi-l publice. Aflasem că și Hortensia-Papadat Bengescu avea
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Brașov pentru desăvîrșirea celui mai recent roman intitulat Rădăcini la care scria. Întîmplarea a făcut să mă trezesc într-o pensiune ai cărei proprietari la ceasul acela erau în vacanță. Clădirea pensiunii care vara atrăgea multă lume, acum, în pragul toamnei, rămăsese pustie de vizitatori. M-am trezit într-o încăpere străină, fără zgomotul vreunei uși deschise la întîmplare, într-o monotonie dezolantă și descurajantă. Dar ceea ce știam era faptul că trebuia să scriu o carte. N-aveam plan,n-aveam
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Într-adev|r, a venit toamna. O simțeam mai demult, poate că în urmă cu vreo săptămînă, într-o dimineață rece, albă, sfîșietoare. Femeile au un regret grav în priviri; amînarea, pentru o clipă, în aer, a trupului, pare ușor plictisită. Și simt în mine, din ce în ce mai
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
moca. Nici măcar joaca de copil tîmpit. Iar el, printre foetuși, reptile, protozoare, Uitat în muzeu ca mine-n sufragerie, E-un simplu nume, pe-o foaie de hîrtie, Citită într-o doară, sictirit, Înainte să merg la culcare. Va trece toamna Va trece toamna. Ei, și ce?! Mai sînt Destule toamne pe acest pămînt. Celula, însă! Ea, care visează O lume ce mai mult de șapte ani durează. S-ar bucura de toamnă, grăbită, speriată... Tu, însă, dormi. Așa că niciodată Vre
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
de copil tîmpit. Iar el, printre foetuși, reptile, protozoare, Uitat în muzeu ca mine-n sufragerie, E-un simplu nume, pe-o foaie de hîrtie, Citită într-o doară, sictirit, Înainte să merg la culcare. Va trece toamna Va trece toamna. Ei, și ce?! Mai sînt Destule toamne pe acest pămînt. Celula, însă! Ea, care visează O lume ce mai mult de șapte ani durează. S-ar bucura de toamnă, grăbită, speriată... Tu, însă, dormi. Așa că niciodată Vre-un Semn sărmana
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
reptile, protozoare, Uitat în muzeu ca mine-n sufragerie, E-un simplu nume, pe-o foaie de hîrtie, Citită într-o doară, sictirit, Înainte să merg la culcare. Va trece toamna Va trece toamna. Ei, și ce?! Mai sînt Destule toamne pe acest pămînt. Celula, însă! Ea, care visează O lume ce mai mult de șapte ani durează. S-ar bucura de toamnă, grăbită, speriată... Tu, însă, dormi. Așa că niciodată Vre-un Semn sărmana nu va apuca să vadă. Îți pasă
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
sictirit, Înainte să merg la culcare. Va trece toamna Va trece toamna. Ei, și ce?! Mai sînt Destule toamne pe acest pămînt. Celula, însă! Ea, care visează O lume ce mai mult de șapte ani durează. S-ar bucura de toamnă, grăbită, speriată... Tu, însă, dormi. Așa că niciodată Vre-un Semn sărmana nu va apuca să vadă. Îți pasă? Ți-a păsat vreodată? Te crezi născut dintr-o augustă vrere. Și-aștepți. Dar nimeni nu-ți mai cere De mult nimic
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
probabil, instituții de graniță, (non)guvernamentale, cu rol de consiliere, în sarcina cărora va fi stînd armonizarea unor cereri-oferte pe piața cărții (manuale, dicționare, cărți auxiliare, reviste și alte materiale didactice). La noi e clar că așa ceva nu există, din moment ce toamna, cînd ar trebui să intrăm în clase cu forțe proaspete și frunți senine, ne trezim "confruntați" cu lipsuri felurite, culminînd cu aceea (deja cronică) a variantelor de manuale pentru care am optat din vreme, dar pentru care "nu s-au
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
de epilepsie în gară și, cînd o aduceau la spital, mă înjura cu voluptate (pînă la urmă a rămas gravidă cu un milițian și s-a calmat)! Dar să nu exagerăm!! Ieri, în stradă, într-o lumină albă, rece de toamnă, am avut, pentru o clipă, impresia că se întîmplă ceva-n mine, un fel de revărsare fericită de lacrimi grele. Apoi m-am dus să stau la coadă la bere! Cu stimă, Emil Brumaru 24.VII. 1980
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
paharul meu de apă cât să poată să-l încapă zâmbetul de azi și ieri. Erau mândrele cămile călărite de copile eram mândri, calzi iloți, eram tandri ieniceri - nu erai nici azi nici ieri - ți-era somn și era seară toamnă grea, spre primăvară ți-era gândul, tot nebun era cel dintâi lăstun ce cu palma-l mângâiam tot vânându-l și cu palma mângâiam frunte și obraz și geană.
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
aluziv în Les Mailles du filet), ca și acelora pe care și le face printre reprezentanții Uniunii Sovietice la București. (Trebuie menționat aici că, datorită acelor relații, ea s-a sustras și "repatrierii", măsură aplicată de victorioasa Uniune Sovietică, în toamna anului 1944, tuturor celor născuți în Basarabia!) Cert este că "atacurile" contra Soranei Gurian s-au declanșat înainte de apariția celor două articole ale sale despre "misiunea scriitorului", amintite în același "jurnal din România". În fapt, cel dintîi, intitulat Criza culturii
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
către miezul nopții, Carul Mare urmează-n cerc umbroasele ogășii în jurul unei osii nevăzute. Le însoțești, ori tu ești însoțitul țesut în raze, strecurat prin dese frunzișuri de răchiți, de plopi, de sălcii, când se arată în lumină blândă făptura toamnei pe otăvi cosite. E-atâta pace și odihnă-n jururi că nici nu știu ce-ar mai putea să vină mai pe măsura așteptării tale. Acum să bată bruma! Poate-i timpul! unei veri bogate, și-i timpul să auzi
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
clarificatoare. Cel mai recent număr al revistei - 11-12/ 2002 - este conceput într-un mod insolit. Scriitorul și publicistul Leo Butnaru a valorificat prompt participarea sa la Festivalul Internațional Zile și nopți de literatură organizat de Uniunea Scriitorilor din România, în toamna anului trecut, la Neptun, aducând în redacție texte ale multora dintre participanții la festival, români și străini, inclusiv un text al poetului latin Ovidiu, care a luat parte la întâlnire de dincolo de timp, ca un spirit tutelar. În sumar figurează
ȘTIRI CULTURALE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14311_a_15636]
-
prin care înțelegi viața, bruiat un pic, dar și provocat literalmente de vorbăria într-o limbă necunoscută care nu contenește în spate. În fața unui public adormit Cum plouă și cum tristețea e legată întotdeauna de lucruri de acest fel, adică toamnă cu ploaie și frunze răvășite de vînt pe trotuarele ude, am sentimentul că citesc o broșură subțire cu poezii ale elevilor din perioada comunistă din România. Mi-e frig și frigul din mine nu-i un frig din afară. Deseori
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
i-aș fi fost vechi tovarăș." Aflat într-o plăcută companie, începând a fi băgat în seamă de cel mai mare critic și chiar de N. Iorga, Sadoveanu se mută în 1904 în București, cu familia, instalându-se în strada Toamnei. Prieten la toartă cu Șt. O. Iosif, lucrau împreună în redacție la corecturi, făceau lecturi comune și petreceri în tovărășia unui lăutar care "zicea" cu mare artă cântece bătrânești. Șteo era încântat de povestirile confratelui de la Moldova, abia descins în
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
cu prognosticul meu." Cum se știe, prognostic pe deplin confirmat. Relațiile au devenit atât de strânse, încât vizitele tânărului s-au repetat, Maiorescu alcătuind raportul de premiere la Academie a volumelor Șoimii și Povestiri și ostenindu-se chiar până în strada Toamnei să depună cărți de vizită îndoite la un colț. Aceasta până într-o zi, când probabil n-a avut buna dispoziție să-l primească și i-a dat ordin feciorului să-i comunice că nu-i acasă, deși vizitatorul îi
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
ne ating profund, pe tema exilului alăturându-se prin asta celor mai buni scriitori de la noi. Simpatia mea pentru Melinescu e în creștere." Aftonbladet * "Romanul Gabrielei Melinescu seamănă cu o frumoasă muzică de cameră din patru părți muzicale: primăvara, vara, toamna și iarna. Schimbările anotimpurilor eliberează memoria: astfel încât totul se ridică la suprafață din adânc. Dar scopul său nu e reamintirea ci deschiderile, înlănțuirile libere de asociații poetice despre exil și timp. Puternica ei certitudine vine din acel trecut unit cu
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
dar fiindcă mi-era dragă, mă durea să o văd distrugîndu-se. În lunile din urmă, după apariția masivei antologii Zestrea de aur, atît de bine primită, căpătase iar poftă de scris și pregătea un nou volum de poeme pentru la toamnă. Cartea va apărea probabil, dar pe foaia de gardă Madi nu-și va mai scrie năstrușnicele dedicații. Florin Iaru M-am îndrăgostit de Madi prin anul trei de facultate și, cum se întîmplă în asemenea cazuri, pentru a ajunge la
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
A-t-on jamais vu pareille insolence?!...»". În altă poezie Foarță îl pune pe elevul Ion Luca să recite din Bacovia. Versurile nu sună mai puțin caragialian, dar aici, fără sprijinul unui text scris de Caragiale, poezia mizează exclusiv pe parodie: ";Și toamna, și iarna, / și viceversa, / coboară-amîndouă; / și plouă și ninge, / și viceversa. Și noaptea se lasă, / murdară și goală, / și viceversa; / și galbeni trec bolnavi, / și viceversa, / copii de la școală". Un singur cuvînt e aici suficient să-l traducă pe Bacovia
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
țară, țară în care nu s-a mai putut întoarce niciodată din nedreptul surghiun. În căutarea sănătății, fiindcă era bolnav de ftizie, s-a retras periodic la Palermo, în Sicilia, unde i se agravează boala-i necruțătoare și moare în toamna anului 1852 la 29 noiembrie. A murit singur - scria un cunoscut al său - la 600 leghe depărtare de țară și de familie; fără să fi revăzut o singură dată cerul patriei, fără să fi îmbrățișat o singură dată pe mama
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
în ziua următoare decesului, la cimitirul Capucinilor, gardianul mănăstirii primind mila de 12 tari pentru îngroparea răposatului d. Nicolae Bălcescu - în groapa comună de la mănăstirea călugărilor capucini, unde diacronic au fost înmormântați mii de morți - într-o zi urâtă de toamnă. Soarta i-a fost la fel de vitregă până în ultimul minut, Nicolae Bălcescu - departe de lume, departe de cei dragi, de ai săi, de prieteni, de țara și poporul pe care le-a iubit cu ardență a fost aruncat în groapa comună
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
divin! Și mă sîcîia și Rilke, dulce, metodic, cu acea carte rătăcită, căutată, intruvabilă (Însemnările lui Malte Laurids Brigge) în cotloanele încăperilor apartamentului năpădit de bălării minuscule, otrăvitoare. Mă îndurera lipsa lui, ca mentor suprem, prieten și ajutor în susținerea toamnei în toiul vipiei solare. Nimeni nu mai credea că va veni (la mine deja apăruse!) și alt anotimp. Se încăpățînau să clocotească în hotărîrea caniculei. Și, oh!, cîtă dezordine în odaia ticsită de ziare și volume sprijinind pereții să nu
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]