699 matches
-
deveni Însă o sintagmă utilă În haiku, expresia trebuie izolată și ferită de orice contaminare fățișă cu dispozițiile și necazurile omului. Brumele trebuie să pice acolo unde le e locul și unde le e vremea, fără să se sinchisească de toanele și de soarta omului. Încerc să o integrez. Va fi una din cele două imagini necesare de obicei Într-un haiku. Așa cum e, este puțin cam lungă, are 8 silabe. Aș putea-o folosi doar Împreună cu un alt vers de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și cel al infinitului, o punte absolut necesară pentru analiza matematică și pentru matematicile superioare. Chiar și genialul Arhimede, alăturându-se contemporanilor săi, a disprețuit uneori infinitul. Credea în universul aristotelic; universul se afla în interiorul unei sfere uriașe. Dintr-o toană, s-a hotărât să calculeze câte grăunțe de nisip încap în (sfericul) univers. În lucrarea Psammites, Arhimede a calculat pentru prima dată câte grăunțe de nisip ar încăpea pe circumferința unei semințe de mac, apoi câte semințe de mac ar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
zero și să unifice regulile care guvernează cosmosul. Dacă vor reuși, ei vor înțelege legile universului. Vom ști ce reguli ale fizicii guvernează tot ceea ce se află între limitele spațiului și timpului, de la începutul cosmosului până la sfârșit. Oamenii ar înțelege toana cosmică ce a condus la producerea Big Bangului. Am afla ce este în mintea lui Dumnezeu. Dar, de data aceasta, este posibil ca zero să nu mai fie atât de ușor de învins. Teoriile care unifică mecanica cuantică și relativitatea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dar plină de putere, pădurea le face iarăși să crească atunci când se întoarce primăvara.“ Inșii sunt trecători, dar oamenii dăinuie, ca stirpe, în primenirea generațiilor. Pe de altă parte, oamenii homerici se știu supuși atât Soartei, cât și pasiunilor și toanelor divine, știu că puterile și viețile lor sunt mărginite, că pot cădea pradă unor forțe oarbe sau propriei lor voințe de a se nimici unii pe alții, că îi pândesc la tot pasul durerea și pierzania. Dar, cum se va
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
era, în clipa aceea a lumii, cea mai frumoasă femeie a ei. Atât de frumoasă, încât Afrodita n-a știut să-i dăruiască ceva mai de preț lui Paris, în schimbul unui omagiu de care se putea lipsi, în jocul unei toane lamentabil umane. Dar marea poezie a Elenei nu este aceea a iubirii, ci aceea a durerii. Elena străbate Iliada, în lungile ei voaluri albe, ca o penitentă, iar prezența ei pe turnurile Troiei este austeră, nu semeață. Mersul ei împărătesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dar plină de putere, pădurea le face iarăși să crească atunci când se întoarce primăvara.“ Inșii sunt trecători, dar oamenii dăinuie, ca stirpe, în primenirea generațiilor. Pe de altă parte, oamenii homerici se știu supuși atât Soartei, cât și pasiunilor și toanelor divine, știu că puterile și viețile lor sunt mărginite, că pot cădea pradă unor forțe oarbe sau propriei lor voințe de a se nimici unii pe alții, că îi pândesc la tot pasul durerea și pierzania. Dar, cum se va
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
era, în clipa aceea a lumii, cea mai frumoasă femeie a ei. Atât de frumoasă, încât Afrodita n-a știut să-i dăruiască ceva mai de preț lui Paris, în schimbul unui omagiu de care se putea lipsi, în jocul unei toane lamentabil umane. Dar marea poezie a Elenei nu este aceea a iubirii, ci aceea a durerii. Elena străbate Iliada, în lungile ei voaluri albe, ca o penitentă, iar prezența ei pe turnurile Troiei este austeră, nu semeață. Mersul ei împărătesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
foarte aspru cu cei doi fii ai săi, în perioada lor formativă, ca și ducele de Edinburgh față de Charles. Mai tîrziu, cînd popularitatea prințului și prințesei de Wales va atinge cote înalte, Victoria va deveni geloasă**. Avea, cînd era în toane bune, o fire veselă, aproape copilărească, deopotrivă cu un dezvoltat simț al umorului și al absurdului (a rămas de pomină expresia We are very amused)***, dar nu avea nici o calitate intelectuală ieșită din comun și nici talent politic, spre deosebire de prințul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Marx, cu clare trimiteri și la violențele și reconcilierile din Telegramele caragialiene: Apoi se sărutară cu toții cu dulceață și efuziune, de parcă nu s-ar fi păruit de-a valma de când ani și ani de zile. Iar Mihnea pălit de-o toană de amintire, nu-și putu reține un bufnet de râs. Asta e o adevărată compoziție voluntară, lămurește el pe Vulpache, care s-a întors la dânsul nedumerit... Compoziție... !? ...da, voluntară, așa e denumită în Dreptul Roman. Compositio voluntaris, explică el doct
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
clipa În care Îți dai seama că faci febră, ia două lingurițe din propria-ți urină. Pare să funcționeze. Asta dacă pot să fac rost de o lingiriță curată. Mersi de sfat. — Ei, uite Încă unul, de vreme ce ești În așa toane bune. Singurul motiv pentru care Comitetul Lagărului se Întâlnește aici e acela că ei știu că paznici nu vor veni aici decât dacă nu au Încotro. Contrar aparențelor, SS-iștii nu sunt proști. Numai un nebun ar sta aici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că am văzut un ciocoi pe geam. Gata, ăsta-i ultimul." Manix, care se certase cu Michi a lui și rămăsese în dormitor, răsfoia o revistă porno cu pagini cretate, groasă și mototolită, pe care o împrumuta, când era în toane bune, și altora. O cerusem și eu o dată și, singur în dormitor, dădusem una după alta paginile cu zeci și sute de corpuri goale care se împreunau în cele mai fantastice moduri. Mă priveam uneori, gol, în oglinda de la baie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
M-am născut fără gena pentru socializat. Dar sunt sigur că nu e nevoie să îți spun asta. Cum adică? întrebă Lisa. —E, haide. Sunt o matahală morocănoasă. Nu ai fost niciodată așa cu mine, spuse Lisa, deși îi observase toanele. — Nu e intenția mea să fiu, spuse el cu oarecare tristețe. E pur și simplu... un fel de... se întâmplă, deși îmi pare mereu rău după aceea. — Deci mai mult latri decât muști? El s-a întors cu fața la ea. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o problemă cu vergeturile ei. Dezgustată, a trântit ușa în urma lui. Până la urmă, prima rafală de furie oarbă a trecut și ea a încercat să își inducă o atitudine pozitivă. Măcar scăpase de Marcus și de glumele și romanul și toanele lui - asta trebuia să conteze cât de cât. Și abia atunci a realizat că era un pic cam singură. Nici soț, nici prieten. Of, căcat! Fan clubul Jack Devine avea reuniune. Robbie, Mostrulețul și domnișoara Morley erau adunați în încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
eu!) și, În scurtă vreme, interesul meu vizual a părăsit-o pe Candida. Capricioasa Victoria se comporta cu mine ca o adevărată femeie; știa să se arate geloasă și rea, să mă chinuiască Îngrozitor, dacă nu corespundeam Întocmai micilor ei toane de răsfăț și cochetărie. La ora de atelier, venea la mine să-i fac piesa la strung și, pe motiv că obosește stând În picioare (lucram la două menghine vecine), se rezema cu spatele de corpul meu. Acest gest provocator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trist. Aveam impresia că toate drumurile s-au Închis, deoarece Însăși gheața, unica mea prietenă credincioasă, nu mă mai primea. Și Începusem să strâng În mine multă tristețe, dar nu venin. Era inutil. Atunci a apărut un bărbat. Dintr-o toană, la „public“, când venisem, pe banii mei, am făcut dublu. La antrenamente nu mă mai duceam, ci doar la „public“, acolo nu veneau ei, pentru că era Înghesuială... și... de ce să se Înghesuie, când aveau atât teren la dispoziție? Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
văzut că nu se poate totul (oh, dac-ai ști că nu din vina mea) și ți-ai văzut de treabă. Nu te acuz. Așa sunt bărbații când dau de fete inocente, care se aruncă trup și suflet În jocul toanelor lor. Dragul meu, roagă-te Însă providenței să nu mi te scoată În cale peste vreo câțiva ani. Când voi fi femeie și voi ști să stăpânesc un bărbat, nu te voi ierta pentru torturile la care ai supus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar fi distrus fluidul magnetic, m-ar fi Întors În spațiul obișnuit, m-ar fi scos din transa Întâmplării irepetabile. (azi) De când este cu mine, nu cred să mă fi Înșelat, nu putea să mă trișeze așa, dintr-o simplă toană; ea e fericită În act, de fiecare dată Îmi spune: „Nici un bărbat din lume nu face doi bani În fața ta!“. Prin mine a redevenit femeie, cel puțin așa se laudă de câte ori ne iubim: „Nu credeam că plăcerea senzuală este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la concluzia că „Discursul perfect autentic este discursul fără cuvinte“ (p. 404). Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că Intermezzo ascunde o enigmă: nu știm ce se va fi petrecut Între oficializarea legăturii celor doi, rezultat - și acesta - al toanelor lui M. (stârnit de un coleg, replicase: „Facem pariu că, dacă vreau, mă pot Însura chiar mâine?“, pp. 373-374), și momentul morții Aurei. Romanul creează sugestia unei relații reciproc „devoratoare“, În ton cu sfârșitul tragic al eroinei. O recapitulare: atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai previzibilă decât cea reală: de pildă, un carburator se strică numai în cazul în care una din legile simple ale fizicii a fost încălcată, mai ales când una din garnituri are vreun defect. Motoarele, suspensiile și transmisiile nu au toane pe care trebuie să le suporți și nici nu împrăștie insulte; mai mult, nu te blamează niciodată pentru neajunsurile lor. Rhyme avusese de-a face în câteva ocazii cu Rose Sachs și o găsea încântătoare, volubilă, excentrică și foarte mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ea, ca să zic așa. Iar ea trebuie să fie într-o dispoziție bună pe care veselia din jur să o exagereze, nu să o irite. Ceea ce nu se întâmplă prea des, mai ales că Ben a cam avut și el toane-n ultima vreme - n-a mai fost băiatul vorbăreț de altădată. Mai e seara vădit ostilă, desigur, care presupun că e necunoscută afară din cercul familiei noastre. De fapt, chiar mă uimește că supraviețuim unor astfel de seri. E extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de martiriu. — Nu, nu cred c-a fost deloc vorba de așa ceva, Hol. Îi știu eu când se ceartă și a fost altfel. Și n-a fost ca atunci când își face griji pentru muncă - cu asta sunt obișnuit, să aibă toane și să fie dificil. Asta a fost... de fapt, parcă a fost altcineva, doar așa pot să zic, și după cât de diferit a fost în ultima vreme, chiar m-a prins. Ceva se-ntâmplă. Sally D oamne - chiar că iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am luat o pauză și m-am gândit ce-aș putea să îi zic mamei să-mi ia drept cadou. E ciudat - în general mi se pare ușor să iau cadouri pentru ei, dar, dat fiind că toți au avut toane în ultima vreme, chiar m-au enervat. De când petrece atât de mult timp la etaj din cauza durerilor de cap, mama pare să-și fi pierdut interesul pentru haine și alte chestii - îi tot zic să se ducă la doctor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
plec io la serviciu, dacă-s în tura de dimineață, așa că dacă primesc scrisori le citesc când vin înapoi, cât îmi beau ceaiu’. Fetele de la muncă ziceau că să ieșim cu toate să vedem un film, așa că oricum eram în toane proaste: nu că nu m-ar fi chemat, da’ ele știu că nu-ncap în scaunele de la UGC unde se duceau ele. Data trecută manageru’ mi-a găsit un loc în spate unde-a putut trage cotiera să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
el pe canapea și m-am aplecat să-l sărut pe obraz, da’ nici asta parcă nu l-a prea atins. S-a uitat la mine și-avea fața tristă. Alo, m-am gândit io, asta-nseamnă o seară cu toane. Unde-ai fost? îmi zice el. Așa mă-ntâmpină acuma de fiecare dată când vin. — Am fost la muncă, Charlie, tu unde crezi c-am fost? am zis io. — Ai terminat acum trei sferturi de oră, a zis el. — Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu foarte mic, dar bombat și ferm cum le place bărbaților — apoi se așeză pe scaunul din piele. — Te rog, chiar îți pasă? E plictisitor să te culci cu el, dar să mai și vorbești despre el. — Cineva e în toane bune azi. Stătea în spatele ei, pieptănându-i părul ondulat cu un pieptăne cu dinții rari și vorbind cu ea în oglindă. — Ca de obicei, presupun. Poate o idee mai deschis în față? Luă și ultima înghițitură de cafea, apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]