1,739 matches
-
respiră și cântă adorabila și fermecătoarea natură cu întregul ei Cer și Pământ. Pe partitura sentimentelor Mamei se compune simfonia Odorului celest. În inima Mamei sunt intonații de rugă, de dor, de har și de grații. În firul de țărână tors de străbuni, s-a miluit cremenea tăriei Ei, pe care s-a zidit o sfântă ctitorie de Cer și Cuvânt. Mama este un simbol de credință, imn liturgic, o revărsare a Cerului, un izvor nesecat al pământului, un răsărit de
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Două topaze Cu liniște în gânduri privesc zarea Prin ochii tăi să văd alt răsărit, Când soarele duios săruta marea, Prin geana zării-ti văd chipul dorit. Un fuior de vis aș toarce-n infinit, De m-ai cuprinde-n brațe printre raze, De-atâtea ori un răsărit, când am privit, Vroiam să-ți văd privirile-topaze. Îți scriu poem din visele nescrise, Un cânt ce izvoraște parcă-i mut, Gândul căzut parcă-i
DOUĂ TOPAZE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370883_a_372212]
-
Acasa > Versuri > Iubire > VIOARA... Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Brunetezi vioara la care toarce dorul înlemnindu-i cântul suflecat și trist mânile boeme bombănesc fiorul în ochii-ți de iarnă plânge-un ametist ciupești cordelina firului din mine creat de-ntuneric sub al pânzei trac cu-amintiri ce surpă galbene suspine din chipul de
VIOARA... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369881_a_371210]
-
ridică pântecul pământului și îi ascunde pentru mai târziu îmi spune fata cu gândul răsucit într-o mie de nuanțe cum țese pânzele păianjenului din ea noaptea apoi dimineața la trezire le adună pe toate într-un poem și le toarce cândva îmi va lăsa pe tâmple velința unui singur cuvânt acela pe care ea îl tot cerne prin inima ei apoi îl rostogolește prin pădurile de mesteceni pentru a-i umple cofele cu apa limpede a bucuriei ea speră o
ŢESE PĂIANJENUL NOAPTEA PRIN PÂNZE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369880_a_371209]
-
ea îl tot cerne prin inima ei apoi îl rostogolește prin pădurile de mesteceni pentru a-i umple cofele cu apa limpede a bucuriei ea speră o privește pe Artio cum înverzește cu un singur gest tâmplele pământului și tace toarce firele într-un poem țese păianjenul noaptea prin pânze fire de tort din trup de poem... Anne Marie Bejliu, 15 decembrie 2015 Referință Bibliografică: țese păianjenul noaptea prin pânze / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1811, Anul
ŢESE PĂIANJENUL NOAPTEA PRIN PÂNZE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369880_a_371209]
-
2016 Toate Articolele Autorului Din daci noi fost-am plămădiți, De veacuri mult prea asupriți - Dar vitejește am luptat, Și glia ne-am eliberat. Dar vremuri grele au venit, Iar trădătorii s-au tocmit Să vândă trupul țării sfânt - Se-torc străbunii în mormânt! Se-ntorc, căci moștenirea lor, Ne-au dat, și-un mândru tricolor Iar noi răbdăm, ca niște fameni Să guverneze peste oameni, Să vândă țara la străini, Pentru o brumă de țechini, Păduri și fabrici și uzine
DIN DACI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369996_a_371325]
-
mă pătrundă, Apoi să murim sub verdele crud amândoi. Prelinși să ne scurgem prin ploaia de bine, Mă ia în brațe, iubite, mă strânge, mă stoarce De dragul ce-ți port și-apoi, alături de tine, Prin tremurul codrului, mă țese și toarce. Umple-mi cu gustul verde de codru dorința, Mă leagănă ușor în freamătu-i mocnit și durut, Astâmpără-mi dorul de noi, cutremură-mi ființa, Să curg albastru în infinit peste geamătu-ți mut. Să ne iubim cu patimă sub ploaia cea
UMPLE-MĂ CU GUSTUL DE CODRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370051_a_371380]
-
zbucium e în al meu creier când orice fibră o cutreier și-ntreb cum de-a fost cu putință să fiu o viață-ntreagă greier când aveam altă năzuință ?!... De-ar fi posibil m-aș întoarce și alte caiere aș toarce. Aș fi prinos clipe de clipe fugind de orișice risipe și nu aș mai dori să par ce s-a vrut, visând ca alte-aripe să-mi țeasă ale mele Parce. de Anatol Covali Referință Bibliografică: Purificare De-ar fi posibil
PURIFICARE DE-AR FI POSIBIL... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370104_a_371433]
-
cu vârfu-n adânc; Sunt tablouri nocturne și-mi plac. Miroase aromă de tămâioasă prea coaptă Și de gutui cu puf galben amărui; Câtă parfumărie-n cămări răcoroase! Doamne, să le spun, acum, mai am cui? Fumul învolburat în caiere se toarce Și către cer coloană se ridică; La birt e mare veselie, petrecere și... pace. Spumegă șampania pe gâturi de sticlă. Iar lăutarii par, de-acum, că-s obosiți În ritmul românescului joc, Când românii se lăfăie-n atâtea plăceri, Că
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370312_a_371641]
-
de sensibil al poetului: „stau pe o piatră de gând și ascult tăcerea din versuri.” Menirea poetului este: „Cale lungă, are poetul călcând pe lumina ce vine sorbind mierea cuvântului din țâța unei albine.” „Poeții nu mor niciodată,” „ci se-torc în cuvinte” și se așează la „Cina cea fără de taină” sau se refugează în „Gara poeților; „când prin noapte buzunărită de scaieți trece un tren de cuvinte cu poeți.” Fiecare poem are o destinație precisă, este poleit de strălucirea cuvintelor
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
contaminare și pune un mare semn de întrebare pe numele lor. Ce naiba știu să facă niște băsescu/ udrea/ gabriela f/ un măr otrăvit ioh-na-mi-s mușcat de p-ixeli/ alinuță întovărășită de urșii lui șova” decât “să sperie copiii încât să se-toarcă în găutăciunea de-/ nceput/ cam asta fiind”?! (“face parte din nextul urban și categoric”). Într-o astfel de lume între rădăcini și aripi, coboară poetul, adică “totuși, eu” și se prezintă simplu în toată splendoarea: și iată-mă m-am
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului de Iacob. C. Istrati După mine, iarna e regina anotimpurilor... Din cer coboară, lin se-așează Pe fața blândului pământ, Sub melodia vântului dansează Și sufletele triste luminează, Cu brazdele torcând un legământ. E fulgușorul dalb, ce în plutire Aduce-n case numai bucurii, Surâde Codrului a revenire, Dansând un tango în rotire, Aduce vise și speranțe la copii. Un cățeluș aleargă prin troiene Să prindă-n zbor un fulgușor, Iar
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
către gura lunii să-ți povestesc legenda pădurii, poleită cu stele, luceferi, zefiri, din basmul marii iubiri, cu un castel spânzurat pe o stâncă, când toamna moare de brâncă, și mă cufund în somnul ochilor tăi arși de văpăi, tu torci laurul cu degetul plin de inele când îngerii mușcă din stele și biciuită de flori, rupi mreaja pânzei din zori, în ochii tăi tremură apa fântânii, săpată cu sapa, în care-au căzut luceferii suri, îmbrăcați în armuri; așa te-
POVESTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370621_a_371950]
-
muncă. Mai ieri România era grânarul lumii. Azi importăm pâine. Mai ieri vindeam lumii locomotive și tancuri. Azi importăm și umilul ac de cusut, nu mai zic de ață care se fabrică în Europa din materia primă din țară, cândva toarsă de „inculții” țărani. În Anglia secolului XVIII țăranii au fost mâncați efectiv de oi prin revoluția industrială care a transformat toată țara în pășuni, oamenii murind de foame. Astăzi populația suferă de lipsa de apetit pentru investiții. Banii se fac
BANI MULŢI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370620_a_371949]
-
LA PORȚILE DINTRE SECUNDE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului coșciugul lumii atârnă de mâinile cerului ascultă cum se macină scheletul prin morile gândurilor curg răstignite pe clopotul alb al cuvintelor toarse-n simțuri pe zidurile transparente se derulează ontologica zbatere ființa ta se agață de avatarele soarelui la porțile dintre secunde nu încerca să treci nu râvni să cuprinzi necuprinsul dincolo e doar iluzia libertatea ta este aici în interiorul tău mai
LA PORŢILE DINTRE SECUNDE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370672_a_372001]
-
amintindu-mi, tangențial, de „Baltagul” lui Sadoveanu. Dacă în romanul sadovenian femeia din Moldova caută bărbatul și adevărul despre crimă, în „Dincolo de Orizont “, Ioana Heidel,( olteanca ale cărei urisitoare în nopțile fără soț au venit la naștere pentru “a-i toarce firul vieții “), caută cu aceeași dârzenie sănătatea copilul ei. „Dincolo de orizont” formează un roman omogen, chiar dacă aparent ar fi heterogen din cauza împărțirii lui în povestiri scurte, adevărate tablouri. Este o proză încărcată de amintirile autoarei ce reconstruiesc o viață dedicată
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370740_a_372069]
-
El duce mai departe-al vieții dar Și-a neamului nemuritoare ființă. (vol."Cabana de foc") "La Rușii-Munți" La Rușii-Munți... Seară fierbinte de vară... Greierii cern Timpul cu aripi de ceară. Trec lin păstori, Turme spre somn si uitare... Fusele torc Veșnic, pe-a vieții cărare. Sub Bursucău, Satul petrece sorocul... Mândri, rusenii, Împărățesc holda, locul. Mureșul sfănt, Curge spre ceruri de stele... La cimitir, Dorm amintirile mele. Sufletul meu, Încărunțește-n pustie... E Dumnezeu, Rusan din veci, spre vecie. Mugurel
TĂRANUL ȘI LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369559_a_370888]
-
să vină din meleaguri însorite, să-și refacă sub streașină, cuiburile regăsite. Cine-n astă zi muncește, scump va plăti păcatele că, prin boală pătimește. Zăcând patruzeci de zile. Nu se spală, nu se coase, nu se țese, nu se toarce că, șarpe de lângă case, pagubă-n vite-i va face. Când dezghețat e pământul, se-nsămânțează legume: ceapa, varza, usturoiul... că, vor face roade bune. Bătrânii toarnă puțin vin la rădăcină de viță, ca-n noul an să dea rod
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
se simte în largul lui! Prințul acestei lumi se odihnește cu mare plăcere în fotoliul senatorial, stă tolănit la ședințele de guvern, își face unghiile (de plictis) la Cotroceni, mai întoarce, în joacă, o filă de dosar la agențiile statului, toarce la fumoar pe la sediile partidelor politice parlamentare. Are, cum s-ar spune, treabă. Puterea lumească, puterea politică, asta îl atrage irezistibil. Și nu numai pe el, ci și pe întreaga cohortă de oameni puși în slujba țării, a interesului public
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DESCHIDE-TE CER Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1669 din 27 iulie 2015 Toate Articolele Autorului deschide-te cer și te schimbă în picuri pe care să-i torci din înalt în șuvoaie ca rodnice seve aduse de ploaie pământului viață să-i duci în adâncuri schimba-vei câmpia în rod din nimicuri semințele apa le face fecunde-n iatacul din brazdă când lin le pătrunde mesajul divin ce
DESCHIDE-TE CER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369779_a_371108]
-
străbate un lung și minuțios drum al aflării a ceea ce definește sursa inspiratoare. Cercetează cu acrivie, când este cazul, arhive și cancelarii, dar, totodată, stă tăifăsuitor de vorbă cu oameni, le ascultă mereu curios și doritor de adevăr mărturiile, poveștile toarse din fir ce nu se mai sfârșește și mai ales adună și cerne ceea ce-i însemnat și pilduitor. Această, să-i zicem, documentare are loc în modul cel mai firesc, pentru că, indiferent de rangul sortit de Dumnezeu și de Biserică
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
-l transforme în iubire, prin pădure, prin livezi. dintr-o lacrimă sărată, pernă facă-si trupul meu, ca să doarmă-n veșnicie, străjuit de dumnezeu. timpul nu mai are febră, nu mai arde și e rece, în clepsidra lui nebună, timpul toarce, timpul trece. ca un copilaș suav te- așezi pe umărul meu, și din lacrima-ți curată, îmi hrănesc propriul zeu. crește iarba, crește valul, zboară pasărea-n zenit, căntă timpul cu cavalul, oare eu, doamne, am murit? nu mai vreau
RUGĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368287_a_369616]
-
ne zbatem sufocați de propriul cerc, ardem speranțe ce au nevoie certă de un mâine ... tăciunii doar aprinși învață a grăi trăirea, fără foc nu ar mai fi încinși și ei își caută rostul ... din caierul de timp fusul orar toarce în taină firul vieții umbre din lumini țes destine pentru bipezi ... când moare întrebarea, răspunsul nu mai există! Referință Bibliografică: fără întrebare / Ecaterina Șerban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1148, Anul IV, 21 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
FĂRĂ ÎNTREBARE de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362657_a_363986]
-
un vals amețitor, în lacrimi se îneacă plânsul frunzelor. Sentimente dragi de frig sunt alungate că, îngheață iubirea în suflete calde. Idee-mi mângâie tâmple-ncărunțite, să o înaripez spre zări nesfârșite. De ea îmi brodez smaraldele privirii, cu fire toarse din fuiorul iubirii. Cu valsul frunzelor și jalea din gânduri, acorduri de liră îmi aștern pe rânduri. O harpă răsună prin crengi desfrunzite, tristețe să ducă în zări nesfârșite. Și inima-mi plânge de jalea frunzelor. Pe covorul lor aștern
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
ferice Și cu toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer? Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ard Și când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier. Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidul Ce s-a-ncolăcit, precum un șarpe, -nvăluindu-te-n orbire. Suflet, inimă
PÂNZA NEVĂZUTĂ A SPERANŢEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362746_a_364075]