743 matches
-
vârfuri pe cer” este superfluă în bună măsură. Dar astfel de tautologii sunt frecvente în textele folclorice. În basmele și legendele lumii, eroul ajunge în cer (în paradis etc.) urcându-se pe un copac miraculos (sau plantă) care crește până la „toartele cerului”. Foarte răspândit în Europa (37, p. 302), acest tip de basm este bine reprezentat în România prin povești ca Piciul ciobănașul și pomul cel fără căpătâi (P. Ispirescu), în care eroul, în vederea ascensiunii, cere să i se dea „nouă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lară cu cea de pe o faleră de argint (circa secolul al II-lea î.e.n.), descoperită împreună cu alte piese la Lupu (comuna Cergău, județul Alba), pe care este figurat (din față) un personaj feminin ținând într-o mână un vas cu toarte și în cealaltă un șarpe mare. Dar, spre deosebire de acesta din urmă, balaurul tricefal de la Letnița este reprezentat arcuit și sprijinit în coadă, într-o poziție verticală și într-o mișcare ascensională care sugerează înălța rea în văzduh, sub privirile personajului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un teanc de perne, [boierii români] „beau” tutun de Medina din ciubuce de iasomie, cu muștiuc de chihlimbar încrustat cu pietre prețioase sau trăgeau din narghilea de cristal. Li se aducea cafea fierbinte cu zaț [= turcească], în ceșcuțe mici fără toartă (felegene), puse într-un fel de păhăruț din aur filigranat, numit „zart” (208, p. 90). Alexandre Dumas nu s-ar fi putut documenta de la Ulysse de Marsillac (care a publicat în franceză în anii ’60-’70 ai secolului al XIX
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în care o fetiță, chinuită de niște oameni străini care o creșteau, era trimisă în miez de noapte într-o pădure să aducă apă, să adape un cal? în clipa în care se lupta cu imensa găleată, o mână apucă toarta și fetița simte cum găleata devine ușoară, își ridică privirile și vede un bărbat blând care îi spune cuvinte liniștitoare. Milioane de oameni care au citit această scenă, chiar dacă au uitat concretul ei, au păstrat în schimb sentimentul născut în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
diferenței de nivel. Apa se păstra rece În oluri și În oluțuri, amfore mari, pîntecoase, cu gît Îngust și lung, terminat printr-un ciur În partea de sus, pentru aerisire. PÎntecele olului se lega de gîtul subțire și printr-o toartă Înzestrată cu un canal interior și un gur gui, „o țîță“, cum Îi ziceau sătenii, pentru turnat apa ori pentru băut direct din sfîrc. Ulciorul era Împodobit de jur Împrejur cu desene din linii șerpuite și flori stilizate. În fiecare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
explicase Vasile. De multe ori Teofana nu-i spunea nici tatălui despre incidentele cu Florica, fiindcă aceasta i le prezenta în așa fel încât vinovată să iasă fata. Așa s-a întâmplat când Florca a urechiat-o pe Teofana rupându-i toarta unuia din cerceii pe care-i primise la botez. Într-o zi Teofana se juca de-a coloratul. Când s-a dus să golească paharul în care tot muiase pensula spălând-o de diferitele culori, ajungând lângă un scaun pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
născocește fel și fel de scuze. —Nu-i adevărat! Ea m-a bătut și m-a tras de urechi. Hai, termină că și tu le mai înflorești. Vino săți scot cerceii ca să-l dau pe cel rupt să-ți lipească toarta. Poimâine când merg la oraș îl duc eu, se arată binevoitoare Florica pentru a aplana scandalul în favoarea ei. Pe măsură ce Teofana înainta în vârstă, chiar dacă nu avea decât vreo patru, cinci anișori, simțea tot mai mult lipsa mamei. Pierduse afecțiunea de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de tinichea", dar despre a obține o asemenea "bucată de tinichea" oamenii vorbeau numai cu respect, ori într-o variantă mai serioasă, cu o nonșalanță jucată. Pentru unele categorii exista chiar un trofeu transmisibil, o cupă placată cu argint cu toarte bogat ornamentate, o pereche de vîsle încrucișate din același material pe un pat de catifea palidă, o sculptură de bronz pe care cu greu o puteai ridica noi am cîștigat acest ultim trofeu. Premiul nostru nu era o statuetă, ci
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
unchiului și să fim iar tineri. Apa de la bucătărie curgea peste buzele ceștilor din care am sorbit. Prin fereastră începuse să intre lumina de dimineață. Ne-am scos batistele și ne am șters ridurile transpirate. Burețelul mătușii ștergea încet fiecare toartă a ceștilor strânse una peste alta în chiuvetă. Monedele pregătite pentru unchiul pe noptieră reflectau lumina pe chipurile noastre. Cineva acoperi fața unchiului cu batista ca să nu se mai uite la noi. Îi întinse bine fiecare colț, astfel încât să nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu mai vorbești așa de obraznic, că eu sânt "domnul petagog Pavelescu"... și înțelegi... așa că... asta e!... Dar Ciufulitul îi plesni cu întrebarea stăruitoare: ― Iar cărțile, vă rog? ― De la orice librărie! răspunse el, și plecă cu pași grăbiți. Am rămas toarte impresionați de această scenă de început. Iată cum se face popularitatea! În jurul Ciufulitului se strânseră îndată băieții, roată, nespus de veseli că se găsise unul dintre ei care să-i țină piept, atât de brav, domnului petagog! Ne-am zbenguit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încât irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
poată întoarce sufletul când simte nostalgia trupului părăsit. 17. Vă rog să recapitulați aceste sumare date privitoare la disponibilitatea mea pentru o anumită „arheologie mediumnică“ din pricina căreia am avut neplăcerea de a fi citat într-un opuscul despre inscripții pe torți de amfore grecești ca descoperitor al unei ipotetice Apollonia, cetate greu de găsit, spun și eu ce se poate spune în momentele când micul idol își ia degetul de pe buze și nu mă interesează nici urnele funerare, nici ciocanele negre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că așa-s tabacherele din pluton, îndesate și vânoase Iar acum, sorții au căzut, vorba vine, pe Manuil Fragă, care, din scrânciobul lui de funii, s-a dezlegat încetișor și cocoțându-se cu fereală pe geamblac, a luat găleata de toartă și agățând-o la brâu cu o frânghiuță, a pornit-o, în jos, pe scară Cum Manuil Fragă, pentru a putea trece, avusese drum peste geamblac, Pamfil Duran, ca să nu-i stea în cale, s-a răsucit pe o coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
conțin vaporii și gazele dizolvate în lichid. Bulele mici se contopesc în bule mai mari, care încep să vibreze și apoi se sparg, dând naștere unor presiuni locale foarte mari, care se manifestă sub formă de șocuri hidraulice în volume toarte mici. Deteriorarea paletelor turbinelor și a elicelor vapoarelor se explică prin fenomenul de cavitație produs de ultrasunetele generate de vibrațiile mașinilor, Înainte de a discuta câteva dintre aplicațiile practice ale ultrasunetelor, să vedem cum pot fi ele produse. Vom trece peste
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
duce cu vorba, pe gratii. Tot la geam e caleașca, mai când pleacă și cadrele, din ce vrei tu, batistă, o cămașă, coșuleț, legate cu sfoară, dar noi iar nu putem din cauză la două gratii. Uite, se leagă de toarte și se lasă în jos, de la o fereastră la alta. Și pui acolo ce ai, ce vrei să schimbi, una bună, țiple de nes. A intrat o vrabie acum două-trei zile, de a alergat-o animalul nostru de s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o gară pustie, departe de lume, ne vedeam amenințați să murim de sete. Nivelul apei coborâse mult. La început, dacă ne aplecam, puteam bea direct din fântână. Acum, ca să ajungem la apă, a fost nevoie să legăm o frânghie de toarta unui vas și să-l coborâm astfel până în adâncul fântânii unde mai era o băltoacă mocirloasă. De câte ori mă duceam să iau apă, care acum trebuia fiartă, priveam îngrijorat cerul și rămâneam pe gânduri văzând că nici un nor nu se arăta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Parcă... DĂNILĂ: Tare bine! Pregătește-te pentru chiuitură. Ia chiuie tu întâi, să aud ce poți. CODÂRLIC: Ascultă aici: când mi-i auzi chiuind ți s-a părea că s-a unit răsăritu' cu asfințitu', de-au turtit la mijloc torțile lumii... DĂNILĂ: La vorbe ești mare meșter. Chiuie dară. CODÂRLIC (se proptește bine pe picioare, pune mâinile în șold chiuie. Mixaj sonor puternic, reverberat. Codârlic își trage sufletul, satisfăcut): Ei, plăcutu-ți-a? Au răsunat văile, mările au clocotit și peștii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am să te las să pleci. Nu spera. Cu fiecare lovitură, te iau înapoi, bucată cu bucată. Picioarele tale ieșite de sub plapumă, spatele tău aplecat peste caiete, tu mâncând un sandviș, tu cântând, cana ta de ceai, mâna ta pe toartă. Nu te voi lăsa să te duci. I-am promis-o mamei tale. A plecat acum. Înainte de a se urca în avion, m-a sunat din nou. „Te rog, Timo, salveaz-o...“, a hohotit în receptor. Nu știe că pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi posibil să divorțez de mama. Aș putea invoca diferențe de opinie ireconciliabile în privința relației cu vecinul nostru. Se pare că Drew Barrymore a făcut asta și n-a ajuns prea rău. —Mamă, amintește-ți, nu suntem exact prieteni la toartă cu familia Swyre. —Iubito, nu vreau să dai din nou cu piciorul acestui prilej. În viață sunt lucruri mai importante decât visurile țesute în jurul unui bărbat, i-am spus exasperată. (Ca majoritatea fetelor din New York, trebuie să vă mărturisesc p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fi părut el de nesemnificativ, care să nu aibă în ochii lui un preț inestimabil. Știa că trebuie să înveți a vedea universul într-o picătură de apă, că paleontologul reconstituie dintr-un os animalul întreg, și arheologul, dintr-o toartă de vas, o întreagă civilizație stinsă, fără a ignora însă nici că stelele nu trebuie privite cu microscopul și un infuzor cu telescopul, așa cum obișnuiau să facă umoriștii pentru a vedea tulbure. Dar, deși știa că o toartă de oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dintr-o toartă de vas, o întreagă civilizație stinsă, fără a ignora însă nici că stelele nu trebuie privite cu microscopul și un infuzor cu telescopul, așa cum obișnuiau să facă umoriștii pentru a vedea tulbure. Dar, deși știa că o toartă de oală îi e de ajuns arheologului genial ca să reconstituie o artă îngropată în limburile uitării, cum el, în modestia sa, nu se considera un geniu, prefera două toarte în locul uneia singure - cu cât mai multe toarte, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
facă umoriștii pentru a vedea tulbure. Dar, deși știa că o toartă de oală îi e de ajuns arheologului genial ca să reconstituie o artă îngropată în limburile uitării, cum el, în modestia sa, nu se considera un geniu, prefera două toarte în locul uneia singure - cu cât mai multe toarte, cu atât mai bine - și prefera oala întreagă în locul toartei singure. „Tot ce pare a se câștiga în extensiune se pierde în intensitate“, aceasta îi era deviza. Paparrigópulos știa că în lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
știa că o toartă de oală îi e de ajuns arheologului genial ca să reconstituie o artă îngropată în limburile uitării, cum el, în modestia sa, nu se considera un geniu, prefera două toarte în locul uneia singure - cu cât mai multe toarte, cu atât mai bine - și prefera oala întreagă în locul toartei singure. „Tot ce pare a se câștiga în extensiune se pierde în intensitate“, aceasta îi era deviza. Paparrigópulos știa că în lucrarea cea mai specializată, în cea mai concretă monografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
arheologului genial ca să reconstituie o artă îngropată în limburile uitării, cum el, în modestia sa, nu se considera un geniu, prefera două toarte în locul uneia singure - cu cât mai multe toarte, cu atât mai bine - și prefera oala întreagă în locul toartei singure. „Tot ce pare a se câștiga în extensiune se pierde în intensitate“, aceasta îi era deviza. Paparrigópulos știa că în lucrarea cea mai specializată, în cea mai concretă monografie se poate vărsa o întreagă filozofie și credea, mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
flori de prun, descoperind întâia oară pinul golaș, cu un ciuf verde în vârf. Stăteam pe dâmbul plin de flori, singurul om viu de acolo, foarte aproape de străbunici și bunici. Țineam strâns în mână cănuța de cafea, una galbenă cu toartă verde, cumpărată tatei pentru vara noastră comună. Beam o înghițitură și una o turnam alături. Asta fiindcă între mine și bunici s-a așezat tata, lăsându-mă vie, dar nesfârșit mai singură. *** Inserție, 2004. Țin minte, Mircea, în e-mailul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]