3,898 matches
-
să pună capăt, o dată pentru totdeauna, infinitelor lui suferințe. Întreaga populație a insulei se strânsese pe plajă încă din zori și, cu toate ca purtau cele mai alese podoabe, ghirlande de flori la gât și pene colorate în păr, bubuitul surd al tobelor și sunetele ascuțite ale instrumentului numit vivó - flautul nazal la care lui Tapú Tetuanúi îi plăcea să cânte - nu reușeau să înveselească atmosferă, ci, dimpotrivă, îi deprimau și mai mult pe cei prezenți. Pe de o parte, pentru că urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dureroasă - și poate definitivă - despărțire de cei dragi. Nu există practic nici o familie în Bora Bora care să nu-și trimită unul din membri spre întunecosul Al Cincilea Cerc, din care numai Miti Matái reușise să se-ntoarcă, de aceea tobele și flautele păreau să cânte de înmormântare, unindu-și plânsul cu cel al norilor. Întinseră bestia pe placă de lemn, fără ca aceasta să opună vreo rezistență, însă când îl văzu pe Hinói Tefaatáu, galben la fața, căci nu închisese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
barierele dintre ei și ar deveni prieteni. O filipineză frumușică, Într-o rochie albă strânsă pe corp, cânta Solamente una vez cu mare veselie, cu voce limpede, cu o dicție excelentă, și bătea măsura cu niște maracasuri colorate țipător, Însoțind tobele cubaneze ale micii orchestre care o acompania. Barul era pe jumătate gol și, cu toate că era Încă devreme, Încăperea era plină de zgomot, de fum și de voci bărbătești. Erau mulți bărbați, câteva femei și puțini localnici. De fapt, doar femeile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcuse rost Încă de pe atunci de un sarong!) A devenit foarte atent când a Început muzica aceea stridentă, discordantă, misterioasă, niște sunete și niște ritmuri de neînțeles pentru o ureche occidentală. Răsunau cimbale, gonguri, clopoței și mai cu seamă ropotele tobelor, care se Înălțau și coborau fără Încetare. Au apărut personaje fantastice, urlând cu sălbăticie de după niște Înspăimântătoare măști demonice. Karl nici nu clipea, de teamă să nu piardă cel mai neînsemnat amănunt. Avea aerul unui rătăcit, neajutorat, care pășise Într-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a atins pulpa cu genunchiul și a repetat: Nu-mi da dru mul, te rog, nu mă lăsa singură! Nu-ți face griji, sunt lângă tine. Se auzea muzică, ceva vesel și metalic, Întâi o trompetă sau un saxofon, apoi tobe și castaniete. Iar e rahatul ăsta de mambo-rock, a exclamat Bob când și au făcut În cele din urmă loc Într-un separeu Întunecat, de unde nu puteau fi văzuți. Un șirag de lumini s-au aprins, una câte una, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tine. Nicicând să nu Îți pierzi Încrederea-n iubire, pentru că iubirea este credincioasă, chiar dacă omul nu e. Așa suna refrenul. Numai că Adam nu era sigur că era același cântec, nu și putea da seama din pricina trompetelor și a bubuitului tobelor. Cântecul s-a terminat și orchestra a atacat Bengawan Solo. S-a auzit un murmur satisfăcut, un semn de nostalgie Însoțit de aplauze. Dar, În afară de muzică, Adam și-a dat seama de Încă ceva. În hol intraseră câțiva soldați, se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
anunțul de concediere, În prezența unui domn robust, tuns perie, costum nou Oradinum, și cu un obicei anume de a te privi În ochi chiar și când Îți adresa Întrebări În doi peri. Odată cu el a fost concediat și Răzvan Tobă pentru că adusese În autocarul rămas gol după dezertarea În masă a turiștilor, parcat regulamentar la punct fix, la doi pași de Opéra Garnier În Rue La Fayette, o negresă din Place Pigalle, l,85m Înălțime, din care numai picioarele măsurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
până au adormit amândoi undeva pe scaunele din spate ale autocarului marca Mercedes. Totul a mers zeiss până În Austria, nu departe de Ungaria. Acolo, doi din cei trei șoferi au anunțat că rămân și ei pe loc. Sperau că domnul Tobă se va descurca În cei câțiva kilometri care Îi mai ramâneau până acasă. Domnul Tobă i-a asigurat că va ajunge la destinație după orar, mai ales că toate polițiile de frontieră erau de-acum la curent cu prezența pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mers zeiss până În Austria, nu departe de Ungaria. Acolo, doi din cei trei șoferi au anunțat că rămân și ei pe loc. Sperau că domnul Tobă se va descurca În cei câțiva kilometri care Îi mai ramâneau până acasă. Domnul Tobă i-a asigurat că va ajunge la destinație după orar, mai ales că toate polițiile de frontieră erau de-acum la curent cu prezența pe autostrăzi a unui fel de OZN care din motive obiective nu-și mai putea lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de ele. Femeia a Întrebat dacă nu s-ar putea abate un pic de la traseu și să se odihnească toți trei la unul din hanurile zise csárda care răsăriseră În pustă ca lăptucile după ploaie. Se poate, a zis domnul Tobă. După noaptea petrecută În autocar cu zăluda aia din Senegal ale cărei picioare Încă le mai simțea pe umeri ca niște funii de cărat mobilă, nimic nu i se mai părea peste puterile sale. În local nu era nimeni. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noi doi mâncam În bodega foarte șic de altfel de lângă Maria Tereza. Așa Îi zicem noi cetății unde s-a oprit și Împărăteasa pe când mai trăia. Ideea a fost a mea, ceea ce Însemna că tot eu urma să plătesc. Domnul Tobă ne-a ajuns și el din urmă după ce a Închis autocarul ca pe un seif de bancă, cu lacăte babane pe care le puteai tăia numai cu sudură autogenă. Nu mă puteam despărți de doi oameni care au fost timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stocate de-a lungul timpului În memoria transparentă a lentilelor ca pe un disc dur, cum se zice azi. Recunoștea că avea o putere de imaginație fără seamăn. Păcat că nu face nimic cu ea! Imediat după ce au mâncat, domnul Tobă s-a dus În autocar să se culce. Soarele cădea În pustă cum ar cădea În mare. Din păcate, somnul lui nu era Întotdeauna odihnitor. Se visa mereu În cabina tirului său de pe vremuri pe un drum din țările arabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Să lași pusta verde, cu iarba umedă a Înserării sub tălpi, și să te duci În deșert, nu era plăcut multora. Lui, În nici un caz. Nici mâncarea noastră nu era mai prejos de cea a lui Márton Margit. În timp ce domnul Tobă rula În deșert, ei hoinăreau prin pustă. În pustă, ca și În deșert, ești mereu undeva și peste tot În același timp. Ca să poți vorbi de „locuri”, Îți trebuie un spirit de observație sau o memorie ieșite din comun, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ruda de câțiva metri de care spânzura o găleată de lemn și a trimis-o, cu metodă, În adânc spre un ochi de apă aproape orb. Apa avea un gust sălciu. Când ți-e sete, nici nu contează, zise domnul Tobă, Încă mirat că cineva putea refuza o apă așa de celebră ca Volvicul. Bea și tu, i-a zis ea, ținându-i În palmele străvezii făcute căuș câteva picături de apă. Apa avea acum gustul degetelor și al palmelor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să-1 uiți cel puțin o clipă pe bărbatul cu care n-ai avut norocul să te culci până atunci, și cu care, de acum Încolo Îți va fi și mai greu să o faci. Când povestirea a ajuns aici, domnul Tobă, trezit din somn, poate nici nu dormise, se zice că tiriștii conduc cu ochii Închiși, a intervenit delicat, dar mai Întâi a lăsat fata să-și scoată tricoul, se pare că avea sânii mult mai mici decât ai negresei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scoată tricoul, se pare că avea sânii mult mai mici decât ai negresei lui, spunând: șefu', mai Încolo, știm și noi... A fost ca un viol În grup. Păcat de așa sfârșit! Și pentru că totul se Întâmplă lângă fântână, domnul Tobă, care până atunci nu scosese prea multe vorbe, a continuat: Setea nu e bună nici În somn, darmite În realitate. El rămăsese În somn fără pic de apă. Sudoarea care curgea pe el era greu de adunat În pumn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
treacă setea dar, după cum zicea el, În vis orice e posibil. Tot vorbindu-se de sete, am băgat de seamă că și sticla noastră de vin, a doua, era goală, așa că am mai cerut una. În deșert, a zis domnul Tobă, Înadins ca să nu-mi pară rău după bani, apa e de o sută de ori mai scumpă decât vinul, mai ales că arabii nici nu beau așa ceva, deși ar avea posibilități. El a scăpat cu o sută de dolari, plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În liniște prima bere de Ioni-fără-țară. Pe fiecare Îl chema Ion. N-am dreptate, dom' șef? Șeful Însă dormea stând țeapăn pe scaun, cu ochelarii lui rotunzi pe nas, dar avea fața cuiva care vedea ceva chiar și așa. Domnul Tobă nu se lăsă intimidat de chipul Îngândurat al șefului și continuă să vorbească cu ușurința celor care au văzut lumea: Ce să faci la noi, donșoară? Să umbli cu plasele pline Între slujbă și casă? Să te abonezi la HBO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
moare din dragoste, ceea ce e un mare progres, căci dacă viață nu e, nici dragoste nu e. Încurajat de cele auzite, mă gândeam că nepotu' meu ne va găsi și nouă loc undeva, Într-o pictură de-a lui. Domnul Tobă se uita la mine, eu mă uitam la el, a treia sticlă era demult goală, ghidul dormea, iar În piață se crăpa de ziuă. Patronul bodegii făcea nota de plată plângând ca un bărbat adevărat. Spera că fata aceea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vorbesc. Mai sunt și din cei care ascultă, dar obosesc repede și adorm. În plus, timpul deformează faptele, după cum bine se știe. După aceea, ascultându-l pe domnul Flavius-Tiberius vorbind despre fata aceea și despre dragoste, ca și pe domnul Tobă, de altfel, Îmi ziceam, Doamne, de ce nu mi s-a Întâmplat și mie așa ceva? Scriind, le-am furat Într-un fel viața, lucru de care nu sunt foarte mândru. Am Încercat Însă, pe măsura puterilor, să fiu la Înălțimea Întâmplărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dolari să plătesc chiria la coteț! Cheamă alt măcelar, a zis Húsvágó. Mai bine otrăvesc porcul, am zis eu. Atunci, Húnór bácsi a zis: Tăiem la el În doi ianvar, dache Dumnezeu ajută. Și ce mă fac fără cârnaț, vereș, tobă, carne? Dau io Împrumut la tine, bine? Bine, bine, am zis io care n-am mâncat niciodată la Crăciun din carne de Împrumut. Parcă aș fi Închiriat Crăciunul, zău așa, cum unii Închiriază rochii de mireasă ori costume de mire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tuturor lucrurilor, mă simțeam înviorat și plin de viață, ca o ușă veche căreia i-a fost dată jos vopseaua prin șmirgheluire. Oricât de enervantă ar fi fost, fata de lângă mine nu era o persoană ca oricare alta. Cântând, bătând toba pe genunchi, Scout era o forță, o mică și puternică undă de energie care se mișca prin lumea întunecată dinăuntrul bătrânului meu jeep galben. M-am întrebat dacă pe o fată care cânta și bătea toba pe genunchi în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
oricare alta. Cântând, bătând toba pe genunchi, Scout era o forță, o mică și puternică undă de energie care se mișca prin lumea întunecată dinăuntrul bătrânului meu jeep galben. M-am întrebat dacă pe o fată care cânta și bătea toba pe genunchi în felul acela o putea opri ceva. După Happy Mondays urmă Fun Lovin’ Criminals, după care veni Gary Numan, care lăsă în cele din urmă locul știrilor locale. Atunci, Scout spuse bu, după care începu din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fără profesorul" Brucan. O s-o trimit pe Șichy la colecția "Scînteii", s-o răsfoiască. O să vadă cu cîtă plăcere îi punea la zid pe reacționari (cf. DEX, reacționar: care este ostil față de progres; retrograd* Substantivat: contrarevoluționar). El, Brucan, a fost toba mare în anii terorii paukeriste. Tot el a introdus, post-eveniment '89, discursul dihotomic. Și-l răbdăm, și-l răbdăm, și-l răbdăm. Pe tata l-au etichetat "înstărit", deși casa fusese pe jumătate ocupată, ca și cea a Lisellei. Livingul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de real" al romanelor tale", nu mă tolerează vocea de-a doua. În loc să am coșmaruri cu ploi de gheață (freudist, s-ar descifra așa: o imensă nevoie de tandrețe, un uriaș rezervor afectiv neconsumat), în loc să mă simt ca pielea de pe tobă, bătută și răzbătută pînă la a nu mai ști dacă a fost vreodată animal viu ("L'animal que donc je suis"), în loc să tot aud nebunește liniile vitraliului, scîrțîind, scrîșnind, o să mă duc la Dorobanț. Ar trebui să fie simplu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]