816 matches
-
clienții. Femeile așteptau la etajul superior. Fresce, mozaicuri, coloane ciobite, capiteluri răsturnate (Efesul a avut parte și de incendii și de cutremure), sarcofage de piatră, vase de pământ ars, o splendidă sculptură reprezentând o Nike înaripată, un orologiu solar, trepte tocite de pași... Dar, pe alocuri, am o senzație de vechime trucată, de scenografie arheologică. Prea sunt frumos aranjate unele vestigii. Mâncăm, din pachete aduse de pe vapor, pe mesele înșirate afară ale unui restaurant care are ceva de cârciumă. Suflă un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
abia ne mai putem târî de la o zi la alta. Singurul folos al acestei experiențe, după ce-am renunțat la isprăvile mele nocturne, a fost acela de a-mi fi făcut viața mai puțin dureroasă. Oboseala care-mi măcina trupul tocise în același timp în mine multe puncte sensibile. Orice exces micșorează vitalitatea, deci și suferința. Spre deosebire de ceea ce se crede în mod obișnuit, desfrâul n-are în el nimic frenetic. E doar un somn nesfârșit. Ați observat probabil că bărbații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
căutarea Vlăjganului; știa unde să-l găsească și În ultimele zile petrecărețul chiar Îl invitase de cîteva ori să bea ceva. Trebuia să mai aibă răbdare vreo două trei luni, cînd era nevoit să se Închidă În casă și să tocească pentru admitere, dar acum n-avea rost să se gîndească la asta: Îi mai rămîneau două sau trei zile pe care putea să le petreacă Împreună cu Santiago și Lester. Cele două sau trei zile s-au transformat În cîteva săp-tămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făceau datoria cum trebuie. În orice caz, musafirii de Crăciun au mai rămas o bună bucată de vreme și Bobby n-a avut Încotro și a trebuit să se despartă de ei și să se Închidă În camera lui să tocească. Au sosit profesori pentru toate materiile, pe care mătușa Susan a Îi cunoștea și i-a recomandat la telefon: pe Pipo, băiatul ei, Îl pregăteau extraordinar de bine pentru examenul lui, o asigurau că o să intre cu o medie excelentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
același lucru, să se roage, să se roage, dar Susan nu se gîndea decît cum să termine conversația mai repede și puse receptorul În furcă. Au venit o droaie de profesori, pentru toate materiile și Bobby s-a Închis ca să tocească, devenind ființa cea mai compătimită din palat. Toți Îl compătimeau văzîndu-l cum apare seara În sufragerie, epuizat și cu cîteva probleme de trigonometrie Încă nerezolvate Înainte de culcare. Între timp musafirii stăteau tot la Lima, fără ca cineva să-i Întrebe dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oraș așa mic...” “Exact spectacolul pe care-l jucăm aici l-am jucat și la New York, cu mai mulți ani în urmă” “Chiar?” “Așa cum îți spun” “În ce limbă?” “Și în engleză, și în română” “Ai învățat englezește?” “Aș! Am tocit textul. Am avut lângă noi, pe când învățam rolul, un student de la limbi străine, în plus, am avut și înregistrarea pe video cu Royal Shakespeare Company, n-a fost chiar așa de greu. Studențașul m-a mai învățat câte ceva...hm!, ironia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de prietenoși ca tine. Nu ești de vină pentru părinții tăi, îi spusese ea. Ai putea să vii aici și nimeni nu va trebui să afle vreodată ce-i cu ei. Chiar și atunci când propriul ei avânt începuse să se tocească, tot mai credea că e adevărat: oamenii îi plac pe cei care-i fac să se simtă în siguranță. Când Mark avea să devină din nou el însuși, o s-o ia din nou de la zero pentru amândoi. O să-l pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a Închis și s-a lăsat liniștea; seară și zgomote Îndepărtate și frînturi de strigăte În Brooklyn, Brooklyn, În pustiul vieții fără formă, fără număr, măcinat de vreme. Și acum lumina roșiatică se stinge iute peste zidurile de cărămidă roșie, tocite de vreme, ale caselor; În aer plutesc glasuri și undeva muzică, iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri de celulă, atomi cenușii și fără glas În tristețea furnicarului uman al pămîntului, iar gloria noastră a pierit, numele noastre s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ajunsese În monotonia pustie a acestui țărm. Un țărm atît de arid și de sumbru nu mai văzuse nicicînd spaniolul cel chior. Într-adevăr, pentru un om care acostase de atîtea ori pe marile țărmuri ale Europei și văzuse malurile tocite de calcar, verdele luxuriant al dealurilor și pămîntul cultivat Împărțit În parcele, care Întîmpină marinarul ce se Întoarce după o călătorie lungă și periculoasă - imagini ce trezesc În sufletul său emoția de nedescris a pămîntului arat și muncit de secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vedeți“ - zice - „Nici nu m-așteptam să vă puneți pe plîns. Păi, dacă-i vorba pe-așa“ - zice - „mă duc Înapoi.“ „Vai de mine, Bob“ - zice mama - „ești desculț, dragul mamei, n-ai Încălțări.“ „Nu“ - zice Bob - „mi s-au tocit de grabă s-ajung acasă mai curînd. Am umblat pînă mi s-au dus cu totul din picioare“ - zice - „dar, dacă știam c-o să mă primiți așa, nu mă mai grăbeam“ - zice el și-atunci au Început să rîdă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că puteți orbi. Ați înțeles că nu se poate naște o fetiță pe așa ceva? Primul lucru pe care l-am observat la Ana sunt pantofii ei albaștri. Niște pantofi fermecați. Ana umblă mult prin lume, iar ei, pantofii, nu se tocesc niciodată și nici nu prea greșesc drumul. Dar de ce sunt albaștri? Albastrul e culoarea păcii din suflet și a gândului înțelept - spune PAM. Albastrul te ajută să descoperi mai repede adevărul? Vom vedea. Albastru, adică senin, fără nori, fusese și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
antenele extratereștrilor ci mai degrabă cu coarnele unui melc. Sunt însă destul de lungi și grele, motiv pentru care s-au îndoit în jos, ca două paranteze. Poartă de obicei o rochie albă și pantofii ei albaștri, fermecați, care nu se tocesc niciodată, o ajută să pășească nu numai pe orice drum de pe Pământ, ci și pe oricare stea. Sau, mai bine zis, pe oricare planetă, care a fost cândva o stea. Nu numai pe „Steaua Iubirii”, unde zice PAM că s-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
printre gratii cîte un teanc de bancnote și monede. Eram surprins de grosimea teancurilor și de felul nepăsător în care le mînuia funcționara. Bancnotele erau mototolite și murdare, de diverse proveniențe. Monedele erau penny groși din cupru, sau din argint tocit cu margini zimțate, fise fragile din nichel și discuri din aramă găurite în mijloc. Am împărțit banii în mai multe buzunare, dar n-am învățat să-i folosesc, căci fiecare are o noțiune diferită despre valoarea lor. Ori de cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tom, studiam cu multă seriozitate și cu mare dezgust, dădeam și examene, eram întrebat, indiferent dacă asta se întâmpla la logică sau la mama dracului, despre Hegel, băieții ziceau că am baftă, era ca un făcut, aș fi putut să tocesc numai Hegel și bună ziua, aveam metoda mea, stai să vezi : închideam ușor ochii, vedeam paginile de parcă le-aș fi avut în față, exact cum erau tipărite, până la adnotările cele mai mărunte, nu-mi scăpa nimic, le citeam, înșiram totul, fără
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că un om bun se ocupă de soarta lui. Otto se dezbrăcă de tot și se spălă temeinic, apoi se băgă în pat, era rupt de oboseală. Mirosul de praf contra insectelor era parcă mai puternic decât în ajun. Își tocise tălpile și-și pierduse un blacheu mergând să întrebe din biserică în biserică unde e mai mult de lucru și unde poate câștiga mai bine, dar pretutindeni primise același, mereu același răspuns: lucrările încep în iulie, cel devreme iunie, nimeni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Omar și apoi regretă că îi răspunsese. Însă felcerul întrebase pentru certificat și pentru biletul ce avea să o însoțească la spălat și la îmbălsămare. SAMANEH, scrise mare pe o hârtie și i-o puse, ca unui pachet, pe cearșaful tocit la margini. Nu ai treișpe ani, așa e? i se adresă încă o dată. — Are numai șapte, zisese tatăl, care ori voia să îl ocrotească, ori uitase numărul anilor. — Atunci... ar putea să rămână... să fie de față și s-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-l miște. Plângea fără să se mai stăpânească, boțindu-și chipul mic. Trăgea când de umeri, când de centură, prăvălită peste trupul cald încă. Profesorul încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
schimbă atât de mult, uneori uiți că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut așa, bătrân, și totuși sânt unele fleacuri care-ți rămân adânc înrădăcinate. Clișee unde adultul dă mâna cu puștiul care trăgea la fit și tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De când mă știu, prima ninsoare m-a scos din minți... Îmi venea să urlu de bucurie... Ca și mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de pământ... ― Ați trăit la țară? ― Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
NU NUMAI CONDUCĂTORI, ȘI CĂ LUMEA ESTE FOARTE MARE, PREA MARE PENTRU A FI CUPRINSĂ ÎN ÎNTREGIMEA EI DE O SINGURĂ MINTE SAU DE UN SINGUR GRUP DE MINȚI. SE UITARĂ UNUL LA ALTUL, DOI OAMENI AI CĂROR NERVI ERAU TOCIȚI LA MAXIMUM. ÎMPĂRĂTEASA ÎȘI REVENI PRIMA ȘI SPUSE PLICTISITĂ: \ PARE INCREDIBIL, PRINȚE, CA TU ȘI CU MINE, CARE AM FOST APROAPE FRATE ȘI SORĂ, SĂ FIM PE PUNCTUL DE A NE CERTA. ÎMI PARE FOARTE RĂU. ÎNAINTĂ ȘI-I ATINSE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe cine să lași să te salute el, să știi cui să-i spui "tu" și cui să spui "dumneavoastră", să știi când să închizi ochii la o injurie și când să te revolți din nimic. Or, mie mi se tociseră tocmai reflexele de adaptare. Pe vremea când nu eram decât un simplu cioplitor de cruci, mă arătasem atent la reacțiile celor care-mi puteau pricinui neplăceri. Acum îmi pierdusem această deprindere. Mai mult, eram convins că-mi puteam permite absolut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spune-mi tot. — Ei bine, este un proces biochimic ca oricare altul, zise Robbins. De aceea am vrut ... — În urmă cu trei luni, am avut o durere în picior, spuse Watson. O săptămână mai târziu, târam piciorul. Pantoful s-a tocit pe margine. După scurt timp am început să am probleme cu urcatul scărilor. Acum, am o slăbiciune în mâna dreaptă. Nu pot să strâng nici un tub de pastă de dinți cu ea. Respir tot mai greu. În trei luni! Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui Balzac din strada Raynouard, la Paris. Profitase de absența paznicului ca să mîngîie masa de lucru din lemn de nuc. „Masa asta mică“, spunea Balzac, „mi-a șters toate lacrimile, mi-a auzit toate gîndurile, brațul meu aproape că a tocit-o tot plimbîndu-se pe suprafața ei cînd scriu“. Lui François masa nu i se păruse chiar atît de tocită. Ce ți-e și cu scriitorii ăștia! Veșnic puși pe exagerare! Ar fi putut lucra În casa lui Balzac: cum lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
S-a Îndepărtat, lansîndu-le colegilor lui rămași În fundul dormitorului: „Alt poponar!“. PÎnă la urmă am dat de un psihiatru. Mi-a cerut să desenez un copac care să nu fie brad. Noroc că taman În ajunul plecării mele la cazarmă tocisem bine testul cu copacul Împreună cu soră-mea Bénédicte, care Își termina studiile de psihologie. „Desenează multe flori“, mă sfătuise ea, „asta se interpretează ca o lipsă de prevedere și de metodă“. Îmi arătase desenul unui copac făcut de un tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se dovedi un refugiu, în întunericul căruia se afundă, scăpând de amenințările țăranilor și de frigul care era o scânteie mai acceptabil decât afară. Târându-se în sus pe scări, Lilia apucabalustrada cu ambele mâini și lovea cu picioarele treptele tocite din lemn. Nu reuși să se grăbescă decât după ce auzi ușa de la intrare dată de perete și pași tropotind în urma ei. Nu se uită înapoi, dar știa că mai avea de urcat încă patru etaje. Pe neașteptate, însă, pașii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
an erau pentru a afla. Fața, fără buze, îi era brăzdată de riduri adânci, iar ochii abia de i se vedeau. Avea corpul zbârcit, dar compact și nu era multă, fizic vorbind, însă nu era nici firavă. Trecerea timpului îi tocise orice urmă de moliciune, făcând din ea un exemplar demn al condiției umane. Umerii îi erau drapați cu un șal enorm negru, iar o bonetă delicată părea nelalocul ei pe părul ei cărunt, aproape metalic, strâns într-un coc greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]