641 matches
-
de germani. Crezi că n-o să putem băga spaima în șase sute de senatori bătrâni? Se auzi, mai puternic decât celelalte, glasul unui tribunus: — Împăratul e ales de cei care-și pun viața-n joc ca să apere granițele, nu de senatorii tolăniți prin terme! Cuvântul “împărat“ trecu asemenea unui fulger prin mijlocul norilor negri și strigătele deveniră și mai puternice. De-a lungul unui veac de războaie civile, legiunile acelea străbătuseră în sens contrar străzile pe care Roma le construise pentru cucerirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
murmurau; trebuiau să-i distragă atenția Împăratului. Dar Împăratul nu părea să fi băut - întotdeauna bea puțin; părea fermecat de frumusețea femeii, iar ea, sub privirile soțului și ale celorlalți invitați, nu încerca deloc să-l respingă. În timp ce Calpurnius Piso, tolănit în mijlocul unui grup de prieteni, îi fixa tăcut cu o privire inexpresivă, Callistus - „grecul acela prea palid“, cum îl numeau, cu antipatie, mulți - se apropie de el și, oferindu-i ceva de băut, îi zise că femeia îi plăcea Împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bune ore de lucru erau orele nopții, când toată casa era cuprinsă de liniște, iar eu stăteam la birou, cu tastatura coborâtă în sertarul foarte adânc al biroului, acolo unde dormea pisoiul nostru birmanez, obosit de alergătura din timpul zilei, tolănit peste teancuri de foi, printre creioane și plicuri, însoțindu-mi scrisul cu torsul lui monoton. N-am resimțit niciodată maternitatea ca pe o povară sau ca pe un obstacol în calea „carierei“ mele profesionale, probabil și pentru că am avut întotdeauna
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
gene atât de perfectă? Cine a hotărât că o singură ființă merită o piele ca asta? Era absolut nedrept. A mai durat câteva minute până ce au fost preparate și servite băuturile, după care fetele s-au așezat; Emmy și Adriana tolănite pe canapea; Leigh cu picioarele încrucișate pe podea. — Deci, spune-ne ce s-a întâmplat, zise Leigh punând o mână pe glezna lui Emmy. Nu te grăbi și povestește-ne tot. Emmy oftă și, pentru prima dată de când venise, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
noapte în formă de fluture așezată într-o nișă, în colț. Abigail dormea liniștită și foarte dreaptă, ca o mumie, cu mâinile pe lângă corp, iar fața ei era o lună clară deasupra peisajului cu flori de pe păturica ei. Betsy era tolănită pe toată lungimea patului, de parcă ar fi căzut acolo de la mare înălțime. Cu fața în jos, cu mâinile și picioarele îndoite la oarecare depărtare de corp, îmi amintea de ceva. Îmi trebui un moment ca să îmi dau seama de ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
știi ce ai pierdut? Într-o zi din anul țapului, În timpul scurtei sale căsătorii cu patroana hotelului din Valletta, stătea la cafenea, pe malul mării, privind doi pescari jucând table. De fapt nu la ei se uita, ci la câinele-lup tolănit pe un scaun Între ei. Urechile Îi erau ciulite și aduse puțin Înainte, de parcă se străduia să audă următoarea mutare, și nu Înceta să urmărească degetele jucătorilor, rostogolirea zarurilor și mișcarea pieselor pe tablă cu niște ochi care lui Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
efectuat de chirurgul Michael DeBakey din Los Angeles. Iar vizionarea programelor matinale duminicale de schi și fotbal, până la serialele americane în care tata era cel mai bun și mama super bună - ne făceau să lenevim în fotolii, sau să stăm tolăniți pe pernele canapelei, tata își întindea picioarele sus pe taburet și abia de mai priveam pe fereastră, din moment ce acolo nu puteai vedea decât blocurile din „Frohdörfchen“, un chioșc și strada pe care se îmbulzeau permanent mașinile între arbuștii de tuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
am ajuns acasă. Cât mi-am căutat cheile în geantă, am auzit muzică și râsete dinăuntru. Nu-mi dădeam seama cum puteau doi bărbați să facă atâta gălăgie. Asta pentru că erau trei bărbați înăuntru. Mark, Phil și Kieran erau toți tolăniți pe canapea, înconjurați de cutii de bere, sticle de vin și cutii de pizza, cântând cu toții beți după „Swing Low, Sweet Chariot“1. Au ridicat toți capul când m-au auzit trântind ușa. —Jenny! —A venit stăpâna casei! Mark se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de plâns isteric. Dințișorii lui de știucă mi se înfipseră în colțul inimii, de astă dată mai îndelung ca în alte rânduri și durerea ascuțită a splendidei mele izolări reveni după declupare. - Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor, în timp ce-mi prindeam bretelele de pantaloni. Înspăimântată de punctele de plumb scăpărător din ochii mei deschiși peste măsură, dânsa făcu: „Ham! Ham!” ocolind în patru labe, încăperea. Becul sângeriu se stinse de la sine și lumina vânătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Honour, serialul ăla În care mult-iubitul nostru LAPD e lăudat În fiecare săptămînă În fața a milioane de telespectatori. Cred că Timmy Îi presară brînză pe cocoșel Înainte să i-l sugă. Ed rîse. — Art, ești un lăbar. De Spain se tolăni Într-un fotoliu. — Eddie, așa, ca de la un fost la un actual polițist: cînd rostești cuvinte gen „lăbar“, parcă ai fi profesor de colegiu. Și nu ești un Eddie adevărat, ci un Edmund. Ed Își Îndreptă ochelarii. — Parcă aud un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un asemenea nume În agenda unui pește. Gretna Green 1184: un conac mare, În stil colonial spaniol. Roz peste tot și țiglă din belșug. Parcă și urcă scara. Luminile de pe verandă se aprinseră, aruncînd o rază caldă asupra unui bărbat tolănit Într-un fotoliu. Omul se potrivea la Înfățișare cu datele fizice din dosarul de la Circulație și arăta mult mai tînăr decît vîrsta lui biologică. — Ești polițist? Avea cătușele agățate de curea. — Da. Dumneata ești Pierce Patchett? — Da. Dacă soliciți fonduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ucisă. Vrei să bei ceva, Bud? — Da. Scotch. Sec. Lynn porni spre bucătărie și se Întoarse cu două pahare, În care turnase cîte un deget de whisky. — S-au făcut ceva progrese În ancheta privind cazul fetei moarte? Bud se tolăni În fotoliu. — De anchetă se ocupă trei oameni. E o infracțiune de natură sexuală, așa că or să fie adunați toți suspecții obișnuiți. Or să lucreze cum se cuvine vreo două săptămîni, apoi or s-o lăse baltă. — Dar tu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
partea bună a lucrurilor: Lynn, cei de la West Valley se ocupau de uciderea lui Kathy... Deocamdată cele rele să se spele... În capelă: mantale de ploaie și umbrele abandonate. Goana după scaune. Parker și Exley rămaseră lîngă pupitru. Bud se tolăni pe un scaun din spate. Reporteri, blocnotesuri. În primul rînd de scaune: Loew, văduva lui Millard, Preston Exley - știri fulminante de la Dream-a-Dreamland. Parker rosti la microfon: — Un prilej trist, prilejul oferit de doliu. Jelim un om bun, un om inimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Russ Millard. Preston Exley se ridică. Civilii se ridicară și ei. Oamenii Biroului se ridicară ca unul, la semnalele insistente ale lui Thad Green. Aplauze răzlețe, lipsite de entuziasm. Ed Exley stătea În poziție regulamentară de drepți, În vreme ce Bud rămase tolănit pe scaunul lui. Își scoase pistolul, Îl sărută și suflă niște presupuse urme de fum de pe țeavă. CAPITOLUL 41 O nuntă de gală, pe pajiște, cu slujbă prezbiteriană. Bătrînul Morrow a făcut comanda și a achitat nota de plată. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
într-un restaurant. Presupun că o parte din mine, cea mai grăitoare și mai convingătoare, renunțase pur și simplu la ideea că s-ar putea întâmpla așa ceva: și totuși totul fusese cât se poate de simplu. Îmi petrecusem seara precedentă tolănit în fața televizorului, înnebunit de plictiseală, deși intențiile mele fuseseră de toată lauda. În ultimii ani adunasem un morman de casete video pe care nu le vizionasem și sperasem că de data asta voi rezista să văd măcar una până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
intră, spuse ea. Sunt aproape gata. Kim tocmai a făcut ceaiul. Roddy o urmă înăuntru și constată cu surprindere că era condus într-o cameră de zi luminoasă și spațioasă. Un tânăr îmbrăcat cu un tricou și blugi prespălați stătea tolănit pe canapea în fața televizorului, schimbând canalele între Grandstand și o comedie în alb-negru de pe BBC2. Nu-și ridică privirea. — El e Darren, spuse Phoebe. Darren, Roderick Winshaw. — Încântat de cunoștință, spuse Roddy. Darren mormăi și el ceva. — A condus tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Aveau o singură linguriță legată de tejghea cu o sfoară. Mesele erau acoperite cu fețe de masă pătate de grăsime, iar fereastra aburită avea urme de murdărie În locurile În care bărbații Își sprijiniseră probabil capul de ea, În timp ce stăteau tolăniți În scaune. Dar tatăl ei nu vedea nimic din toate astea. Încă avea gesturi de parcă era un mecanism pus În mișcare sau dat peste cap. Se așeză, Își aduse ceașca la gură și mîna Îi tremura; trebui să-și coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi aflat că există aparate de întins părul. Julie mă asigură că la Vandy n-o să aibă nimeni prin preajmă soți drăguți. Gemenele locuiau într-un fost atelier unde se muncea la negru, hăt departe pe Mulberry Street. Toată lumea se tolănise pe niște perne de podea imense, de la Moss, și bea ceai antioxidant. Veronica și Violet Vandonbilt purtau amândouă jachete făcute la comandă, personalizate, cu inscripția ESTE LUMEA NOASTRĂ, TU DOAR TRĂIEȘTI ÎN EA imprimată pe spate. Când ne văzură, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și am ieșit la piscina situată pe o margine de stâncă, deasupra oceanului. Tocmai voiam să mă așez pe un scaun, când cineva m-a strigat „Hei, aici!“ Era Jazz Conassey. Bine’nțeles. M-am dus spre locul unde era tolănită ca un covrigel bronzat pe o salteluță albă. Bună, i-am spus. —De-vas-ta-tori! exclamă ea, uitându-se la bikinii mei. —Poftim? Sunt devastată, zise Jazzy. —De ce? De bikinii tăi. Ce, e ceva în neregulă cu ei? Nu! Nuuuuu! Sunt devastată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Asta în ceea ce privește sărutul. Partea cu adevărat regretabilă e o cu totul altă poveste. După aproximativ 450 de secunde - cam prea mult, sinceră să fiu, vreau să zic că toți avem nevoie de oxigen - în sfârșit, Charlie m-a eliberat. Se tolăni înapoi pe pernă. —Ce spuneai? mă întrebă. —Ăăăă... Ce să mai spui când descoperi că iubitul prietenei celei mai bune are o aventură? Cu tine. —Charlie! Tu ești prietenul lui Julie! am țipat, sărind din pat. Te-ai culcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai multe voci. Se întorseseră acasă. Am ascuns în grabă cutiuța în geanta zebrată. Picioare grăbite urcară pe trepte și, dintr-odată, mama, tata și Julie se înghesuiră pe ușă. Te simți bine, iubito? mă întrebă mama. De ce te-ai tolănit peste hainele lui Julie? —Sunt doar istovită din pricina schimbării de fus orar, i-am răspuns fără să mă ridic. Îmi pare rău de cele-ntâmplate, mamă, n-am vorbit serios despre petrecere. — Sunt sigur că majoritatea oamenilor ar prefera să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Verkauf și À Vendre(##notă: De vînzare - În limbile germană, respectiv franceză.##) de pe spațiile comerciale neînchiriate de lîngă supermarket, dar clubul sportiv rămînea Învăluit În tăcere. M-am plimbat prin clădirea goală, ascultîndu-mi răsunetul pașilor pe podeaua lustruită. Nemții se tolăniseră pe marginea piscinei, arătîndu-și mușchii unul altuia. În jurul pieței se desfășura un rudiment de trafic, iar pe la ora amiezii Residencia Costasol se pregătea deja să-și facă siesta la adăpost de arșița soarelui. Fără să vreau, mă simțeam responsabil pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
goldăneșteanul sări șanțul, călcă nepăsător prin lanul de lucernă al colectivei și ieși, cu Stalin de lanț, pe cuprinsul Baisei. "Am ajuns la Loturi", se corectă el, oficial: "împreună cu bătrânul Stalin". Se opri, admirativ, lângă patrulaterul sclipitor de sfere lucii, tolănite pe urzeala de curpeni cârlionțați și de umbre prelinse din noaptea ce începea. Luna, pepene rotund și poleit, săltă lin peste marginea Baisei. Nicanor tresări de împărăteștile arcuiri ale Pepenoaicei. Feri în lături curpenii și rostogoli, mai încolo, pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Popescu despre cum se face muncă de partid la Goldana. În zilele de avânt, care urmară, Nicanor anunță, cel dintâi, că pata rubinie, vizibilă de la distanță, sub malul mărginaș al tărâmului Baisei, încenușase în spuză. Peste fumuriul stingerii ei, se tolăniră îngălbenitele piei de șoarece, ce începuseră să se desprindă din ramurile de salcie, sub ochii mirați și preocupați ai goldăneștenilor. O dimineață înnourată de septembrie, cu gust de cenușă și mireasmă de lemn mustind în vatră, le aminti de anotimpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gras și urc greu pe scară. Îi zisei: ce e fă? Dacă se rupe scara de kilele mele?! Ia zi: tu răspunzi pentru asta? Ai? Tu răspunzi?... Își arătă cu degetul burta enormă care-l făcea să evoce o morsă tolănită pe o banchiză de gheață, lăfăindu-se lenevos, cu mustața năclăită de vin basarabean roșu și vârtos. Hohoti îndelung, bătând aprig din picioare și când îi reveni sufletul se răsti, ca și cum îi vorbea doamnei Bleotu: Răspunde, fă, îi zisei eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]