2,536 matches
-
al doilea grup tematic este mai redus, în așa fel încât se ajunge la caracteristica "bitematică". O excepție de la această formă standard este dată de absența unei teme secunde ("expoziție monotematică") în acele compoziții în care se subliniează apariția unei tonalități contrastante, într-o versione nouă a primei teme. Dezvoltarea are o funcție diversă de aceea a unei simple secțiuni de contrast în formă A-B-A și, prin aceasta, îndeplinește două sarcini distincte: Introducerea unei noi teme la începutul dezvoltării este folosită
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]
-
precum și alegerea momentului în care se inițiază retranziția nu sunt subiecte ale unor regului stricte, și variază de la o compoziție la alta a aceluiași compozitor. Scopul Reprizei este acela de a neutraliza instabilitatea compoziției introdusă în Expoziție (prin folosirea unei tonalități contrastante) și accentuată în Dezvoltare. Ea nu constituie deci o simplă repetiție a materialului din Expoziție, ci o readaptare, uneori complexă, a acestui material, cu scopul de crea stabilitatea necesară încheierii mișcării. Modificările următoare sunt considerate în general necesare: Uneori
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]
-
rezoluție (Beethoven: Sonata pentru pian nr. 21 "Waldstein", Simfonia a 3-a "Eroica"). După cadența finală a reprizei, mișcarea se continuă eventual cu o Coda, care poate conține materiale din cursul mișcării respective. Coda, când este prezentă, se încheie în tonalitatea principală a mișcării. Exemple cu o Coda foarte elaborată sunt date în unele din compzițiile lui Beethoven, ca prima mișcare din Sonata pentru pian Nr. 23 (""Appassionata"") sau mișcarea a treia din Sonata Nr. 14 ("Clar de lună") și Sonata
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]
-
corespondent al Academiei Române în 1937. Respectat în lumea universitară, în 1945 devine Rector al Școlii Politehnice din București. Discursul pe care il pronunța în 1930 la Alger, la a 54-a sesiune a Asociației Franceze pentru Progresul Științelor, surprinde prin tonalitatea lirica și chiar patetica, neconforma stilului sau sobru și reținut: „Placés au carrefour des routes entre l'Orient incertain et l'Occident civilisé de l’Europe, leș Roumains ont dû lutter durement pendant des siècles pour garder leur indépendance naționale
Petre Sergescu () [Corola-website/Science/307129_a_308458]
-
mai degrabă o necesară delimitare față de efortul altora de a egaliza esența spiritualității românești cu un cântec al resemnării: „Cine are în față-i tabloul modulațiilor ființei nu mai poate face sufletului românesc nedreptatea să-l înțeleagă printr-o singură tonalitate, cea a Mioriței, cu resemnarea ei în fața morții. Miorița poate fi o reușită a creației noastre folclorice, dar nu și măsura unică pentru sensibilitatea filosofică a unui suflet căruia a fi sau a nu fi îi apar nespus de bine
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
la măsura 56 din întregul de 92 de măsuri, iată deci și de această dată o umbră a secțiunii aurea în construcția lucrării. Finalul în formă de sonată este scris în 6/8 (MM 160). Aceasta este așezată pe fundamentele tonalității do minor, având un sfârșit picardian. Spre deosebire de romanticii ulteriori lui Beethoven care construiau ciclul simfonic pe principiul: din spre minor spre omonima majoră, Enescu realizează drumul invers. Această ultimă secțiune debutează pe o pedală de do care va fi întreținută
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
simplu ornament în jurul lui do care va urma a fi dezvoltat ulterior în contextul primei teme, însă rolul principal îl va primi în finalul temei a doua. Tema a doua debutează în dominanta Sol major. Dezvoltarea, nu foarte extinsă, surprinde tonalități îndepărtate (do# minor). Repriza sumarizată aduce tema a doua în Sol bemol major. Coda se prezintă în dimensiune extinsă cu un grad mare de instabilitate tonală. „Finalul Suitei trebuie gândit aproape cosmic, amestecul său de dramă, energie și bucurii se
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
trece granița spre speculativ, deductiv, iar datorită singurătății, să poată comunica în voie cu Divinitatea. Ori mănăstirea îi crea toate posibilitățile de a se regăsi prin mărturisire și, de ce nu?, prin judecată. Partea finală a romanului, care închide în aceeași tonalitate meditația nu mai reprezintă o noutate în demersul propus. Lui Ciprian i se atribuie, din tabloul de comandă al autorului, textul următor, de fapt un sofism: "e calea pe care n-am mers niciodată și ea se dovedește atât de
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
la toate celelalte voci, în imitație; când toate vocile au expus tema, "expoziția" e completă; Acest lucru e urmat uneori de un pasaj de legătură, sau "episod", dezvoltat din materialul tematic expus anterior; expunerile ulterioare ale subiectului se fac în tonalități înrudite. Episodes (if applicable) and entries are usually alternated until the "final entry" of the subject, by which point the music hâș returned to the opening key, or tonic, which is often followed by closing material, the coda. În this
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
încheia - din punct de vedere armonic - pe tonica. Uneori, la sfârșitul expoziției există acel interludiu cu rolul de legătură tonala cu divertismentul. Contraexpoziția conține o intrare în minus față de numărul celor din expoziție. Contraexpoziția trebuie să conțină doar trei intrări. Tonalitatea de bază se menține și în expoziție cel puțin pentru prima pereche tematica subiect-răspuns. Contraexpoziția recurge la o inversare a modului de expunere a temei între voci. Divertismentul este o diviziune a fugii, apărând elemente contrastante față de expoziție, atât în ceea ce privește
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
recurge la o inversare a modului de expunere a temei între voci. Divertismentul este o diviziune a fugii, apărând elemente contrastante față de expoziție, atât în ceea ce privește planul tonal, intrările tematice și uneori prelucrări tematice. Nu de puține ori, divertismentul începe cu tonalitatea de bază, desi sfârșitul expoziției a fost marcat printr-o modulație. Structura divertismentului se apropie de cea a dezvoltării, în sensul că poate fi împărțit în faze sau cicluri. Prin fază se înțelege o desfășurare muzicală cuprinsă între două cadențe
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
pot să mai apară teme noi, decât în fugile duble sau triple. În cazul în care fugă este alcătuită doar din două secțiuni expoziție și divertisment, ultima fază a divertismentului trebuie să pregătească fie "coda", fie o "cadența perfectă" în tonalitatea de bază care să încheie. Repriză reprezintă de cele mai multe ori, o culminație expresiva și dinamica a fugii. Aceasta poate începe cu un răspuns la subdominanta, după care urmeaza subiectul expus pe tonica. Aceast inflexiune spre subdominanta din încheierea fugii, este
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
a doua temă (modulată), sau după tema de închidere (dacă există). Astfel, în specificații, aceasta apare de obicei în cheia secundară, dar în recapitulare, în cheia primară. De obicei "codetta" se încheie cu o cadență perfectă în tasta corespunzătoare, confirmând tonalitatea. Dacă expunerea se repetă, "codetta" există, dar uneori are un final ușor de modificat. Codetta este o particulă melodico-ritmică facultativă de legătură între temă și răspuns, respectiv între temă și contrapunctul sau contrasubiectul răspunsului. În ce privește raportul tonal al codettei cu
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
este o particulă melodico-ritmică facultativă de legătură între temă și răspuns, respectiv între temă și contrapunctul sau contrasubiectul răspunsului. În ce privește raportul tonal al codettei cu tema și răspunsul, se disting trei situații diferite: a.) codetta nemodulantă - care nu anticipă sfera tonalității dominantei înainte de începerea răspunsului; b.) codetta modulantă - care pregătește intrarea răspunsului în tonalitatea dominantei; c.) codetta remodulantă - în mod paradoxal apare în cazul temelor modulante. Multe melodii din genul muzical rock și alte genuri de muzică populară au secțiuni identificate
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
temă și contrapunctul sau contrasubiectul răspunsului. În ce privește raportul tonal al codettei cu tema și răspunsul, se disting trei situații diferite: a.) codetta nemodulantă - care nu anticipă sfera tonalității dominantei înainte de începerea răspunsului; b.) codetta modulantă - care pregătește intrarea răspunsului în tonalitatea dominantei; c.) codetta remodulantă - în mod paradoxal apare în cazul temelor modulante. Multe melodii din genul muzical rock și alte genuri de muzică populară au secțiuni identificate cu codă. O codă, în aceste genuri, este uneori menționată ca "outro".
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
ceremoniei din Oak Bluff, Massachusetts, ținută cu ocazia celei de a 35-a Anniversare a discursului lui Martin Luther King, "I Have A Dream", discurs care a schimbat cursul politicii americane al acelei perioade. Discursul lui Clinton debutează într-o tonalitate foarte personală, deoarece utilizează persoana I singular și verbe la trecut simplu sau continuu în alternanța cu prezentul lui “îmi amintesc”- “I remember”. Scopul acestui debut emoțional este de a sublinia impactul pe care ziua de 28 august 1968 a
Bill Clinton () [Corola-website/Science/302391_a_303720]
-
a face comparație la o distanță de 1—2 decenii îl face să prezinte într-o manieră destul de colorată viața societății, în „Epistola lui Chesarie Dapontes către marele vornic Constantin Dudescu” din 18 august 1759, în care accentele critice capătă tonalități înalte. Autorul deplânge virulent starea de fapt socială, economică și politică a societății din Țara Românească a acelor vremuri. Opinia sa este - ulterior - de mai multe ori reluată ca material de analiză de către istoriografia românească. Lucrarea ["Flori pe înțelesul tuturor
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
sensurilor mai adânci, de valabilitate nedatata”, căci « e prea scurtă viața pentru a-ți permite fapte și simțiri definitive». Procesul (kafkian, firește), mărturisirile, divagările (“utile”, aș zice, căci ceva din exasperarea bacoviană se poate recunoaște ici-colo) sunt relatate pe o tonalitate cumva luând în răspăr gravitatea detaliilor existențiale și lăsând atmosferă să se contamineze de un farmec de bâlci caragialian. Nu întâmplător, pe coperta a patra a cărții, se pot citi comentarii precum acestea: Aici autorul vădește un simț al umorului
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
Town"” de pe albumul Vs. A cântat de asemene la „ukulele”, tobe, muzicuță sau acordeon. La concerte Vedder aduce adesea o tamburină pentru finalul spectacolului, când o aruncă în tribune. Vedder are două pedale la chitară, una marcată „Soap” („Săpun”), pentru tonalitate clară, și cealaltă „Dirt” („Mizerie”), pentru distorsiune. Pe albumele Pearl Jam Vedder folosește pseudonimul „Jerome Turner” pentru contribuțiile sale non-muzicale (de regulă de artă și design). A folosit de asemenea pseudonimul „Wes C. Addle”(de la „West Seattle”). Vedder și-a
Eddie Vedder () [Corola-website/Science/308259_a_309588]
-
lui cu morunul antediluvian din proza cu titlul omonim, al lui Vasile Voiculescu. Metafora revelatorie - „Câmpie de trupuri zvâcnind” -, un vers mediană din poemul La Roma, lâgă Columna Traiană, este premonitorie pentru informația din ultima strofă, care urcă puternic În tonalități wagneriene: „Vuietul acestui câmp, / mă Învăluie, mă doare.../ Și o clipă, mă cheamă / acolo-n vâltoare”. Aici, metafora, ca În atâtea zeci de exemple, are suficienți indici contextuali, Însă ea rămâne nucleul enunțului formulat - alăturarea prin suferință, asumarea acestuia, deci
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
Request Live, BET's 106 & Park, The Ellen Degeneres Show, The Today Show, sau The Tyra Banks Show. „If I Were a Boy” este o piesă ce se încadrează în genul pop, ce are un tempo moderat, fiind compusă în tonalitatea Mi major. Cântecul conține influențe R&B, rock și gospel. Compoziția prezintă armonii vocale și este construită cu ajutorul unor elemente acustice, asemenea celor folosite în compunerea melodiei „Irreplaceable”. Instrumentalul folosit în linia melodică constă în pian și chitară. De asemenea
If I Were a Boy () [Corola-website/Science/314258_a_315587]
-
La costumul femeiesc, piesele „de rezistență” au fost: vălitoarea albă, cârpele negre sau înflorate, „"șurțele"” (șorțurile) negre sau „"vinete"” , în două sau trei foi, catrințele roșii, „românești” sau „oacheșe” , iile cu fodori, pieptarul cu flori roșii și „ciucurei” în aceeași tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul bătrânelor. Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași, cioarecii albi, strânși pe picior, laibărul și recălul din postav negru, la care, iarna, se adaugă buboul. În jurul anului
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
secundară construită aproape integral folosind note și acorduri tonice și dominante, prima parte este plină de transformări tematice complexe. Când pianul introduce prima temă materialul expozițional este repetat prin variațiuni, figurații virtuoze și armonii modificate. A doua temă demarează în tonalitatea neobișnuită de Si minor înainte să fie interpretată în Si major și mai târziu în tonalitatea așteptată de Si bemol major câteva măsuri mai târziu. După introducere partea urmărește structura de sonată cu trei teme pentru un concert, tipic pentru
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
transformări tematice complexe. Când pianul introduce prima temă materialul expozițional este repetat prin variațiuni, figurații virtuoze și armonii modificate. A doua temă demarează în tonalitatea neobișnuită de Si minor înainte să fie interpretată în Si major și mai târziu în tonalitatea așteptată de Si bemol major câteva măsuri mai târziu. După introducere partea urmărește structura de sonată cu trei teme pentru un concert, tipic pentru Beethoven. Introducerea orchestrală este o introducere tipică cu două teme în formă de sonată, dar a
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
A doua parte în Si major, în contrast standard cu prima parte, este calmă și reflexivă. Tranziția spre partea a treia se realizează fără întrerupere când fagotul solo coboară cu un semiton de la Si la Si bemol, nota subdominantă a tonalității tonice de Mi bemol. \relative c" { </score> Ultima parte a concertului este un rondo în șapte părți (ABACABA), finalul tipic pentru un concert. Pianul deschide partea cu tema principală, urmat apoi de orchestra întreagă. Secțiunea B a rondoului începe cu
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]