636 matches
-
cu pași repezi spre intrarea principală. Din fericire, în holul de la intrare nu este nimeni pe fază și ajunge în stradă fără a fi oprit. Singura pierdere este pălăria Curzon, care-i cade când încearcă să scape. Aleargă prin căldura toridă și se pierde curând printre clădiri. Mai târziu, ascuns în brațele Pescărușului, la Madame Noor, a tras concluzia că nu era cine știe ce pierdere. Englezii adevărați nu par să poarte acest gen de pălărie, decât dacă îndeplinesc o funcție oficială. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
personajele sale favorite fiind eternii truditori ai gliei ,,cei mai buni copii ai firii”, cum îl numește Octavian Goga. Tabloul ,,Cosași odihnindu-se” aduce în primplan asemenea eroi, cosași obosiți, istoviți de efortul depus în arșița caniculară a unei zile toride a verii, care-și permit o scurtă clipă de răgaz. E miezul zilei, căci lumina le cade din zenit direct pe umeri. Toți sunt bărbați la vârsta maturității, iar pictorul reușește să le sugereze această forță bărbătească, chiar atunci când ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de bunătate a bunicului. Cu prietenie, Carmen Popa, Clasa a IV-a G Prietenul meu, Dyk Razele neiertătoare ale lui august străpungeau cu săgețile insuportabile totul în jur, așa încât aveai senzația că te topești. Nici un zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Lanul de grâu stătea aplecat, meditând la apropiatul seceriș. În acest univers torid, urletul de durere al unui câine sfredeli depărtarea. Nu-mi venea a crede ca în această arșiță o vietate mai poate totuși grăi. Cu pași iuți mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Prietenul meu, Dyk Razele neiertătoare ale lui august străpungeau cu săgețile insuportabile totul în jur, așa încât aveai senzația că te topești. Nici un zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Lanul de grâu stătea aplecat, meditând la apropiatul seceriș. În acest univers torid, urletul de durere al unui câine sfredeli depărtarea. Nu-mi venea a crede ca în această arșiță o vietate mai poate totuși grăi. Cu pași iuți mă apropiam de inima lanului, iar zgomotul părea să se stingă treptat. O adiere
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a V-a C Inventatorul Într-o țară foarte îndepărtată, a cărei climă era tropicală, existau păduri întinse de rășinoase. Aceste păduri erau în mare parte folosite de locuitorii ținutului, dar o bună parte se distrugeau în incendii. Din cauza căldurii toride, zilnic izbucneau incendii care cu greu puteau fi stinse. Până când pompierii erau anunțați, mari parcele ardeau. Prin aceste ținuturi trăia de mult un copil, a cârei imaginație zbura adesea departe. Citind o carte, în care scria că în vremea strămoșilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tot ’telectualul, m-am dat rotund & profund afișând numai eticheta cu nr. de ordine 1984 (pricepeți încotro bat). Călăuza îmi place mai puțin ca Siberiada, iar Glissando m-a lăsat nu indiferent, ci cu gândul la Cursa și călătoarea lui toridă. „Operele“ rock al căror subiect este vreo saga aburitoare nu-mi intră în ureche, dacă n-au ritm, melodie și vigoare. Tommy expune o frumoasă bogăție cromatică, însă favorita este The Great Rock’n’roll Swindle. Hallucinative Coma a scuturat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
mult tăiate. Povestea - vara care maturizează prin evenimentele ei cruciale sau/și tragice un grup de tineri - amenința să nu te trăsnească prin noutate. Banderas reușește însă să evite discret, dar sigur capcanele. Filmul său pocnește ca niște muguri. Sexualitatea toridă, agresivitatea, pasiunea, tragicul se gonesc una pe alta până la dezastru, cu aceeași viteză cu care vremea bună se strică odată cu venirea norilor. Banderas însoțește frumos schimbarea vremii și a vremurilor cu desfășurarea evenimentelor. Ratatouille - de Brad Bird, voci: Patton Oswalt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
rămas cu senzația că privirea lui a continuat să o urmărească stăruitor multă vreme. A continuat să îl vadă aproape de câte ori cobora în vale. De fiecare dată era singur. După câtva timp, fie că era frumos sau urât, soare torid, ploaie și vânt, începuse să aibă ca tovarăș nedespărțit o imensă umbrelă neagră pe care nu o deschidea niciodată. Acele ruginite străpungeau impudic țesătura neutilizatului obiect de care era ne-despărțit Justin. Fizionomia lui se schimba de la o întâlnire întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gândirea, care deîndată ce ajunge la Alindora reușește cu greu să o și părăsească : "Eu, eu eram deja îndrăgostit de ea de atunci, de la spital. Sau poate... Dar nici azi nu știu dacă femeia cu care am împărțit o noapte toridă când Dora era în suferință a fost Alindora. Desigur femeia din momentul meu de uitare avea ceva comun cu Alindora : culoarea părului, ochii, parfumul... Era și totuși nu era una și aceiași. Dar îi pot spune toate astea Dorinei ? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din borcan? Dar părinții de ce își lăsau copiii minori să fie duși la cules și la ridicat (în camioane) coșuri și lăzi 60 de 15-20 de kg? Oare nu-i puteau opri să plece spre stadioane în zile cu călduri toride de august, pentru a face exerciții de adorare a monstrului cu două capete? Frații lor mai mari (studenți, absolvenți, muncitori, ingineri etc.) nu au reușit să-i influențeze în nici un fel? Le-a lipsit puterea de convingere, sau curajul?... Prea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din borcan? Dar părinții de ce își lăsau copiii minori să fie duși la cules și la ridicat (în camioane) coșuri și lăzi 60 de 15-20 de kg? Oare nu-i puteau opri să plece spre stadioane în zile cu călduri toride de august, pentru a face exerciții de adorare a monstrului cu două capete? Frații lor mai mari (studenți, absolvenți, muncitori, ingineri etc.) nu au reușit să-i influențeze în nici un fel? Le-a lipsit puterea de convingere, sau curajul?... Prea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
raiul lor. Vara, după orele de lucru, în loc să stea în apartament și să se sufoce de căldură, se duc la “grădină”; mirosul reavăn al pământului și plantele cultivate și îngrijite de mâna lor le dau sentimentul că, de fapt, căldura toridă a dispărut, că se află cu toții într-un câmp care i hrănește și-i apără. Unii, mai îndrăzneți, își încropesc și un fel de coteț în care-și cresc, cu resturile de mâncare, câteva păsări ori, dacă au ceva mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de acea boală și înțepenise privind fix pleoapele bunicului. Genele și păienjenișul ridurilor de pe frunte purtau urmele roz ale pudrei. Amănuntul îl uimise. Descoperirea îl dezamăgise. Bunicul era sau nu era un bărbat adevărat? Își amintea bine de acea zi toridă. În aer plutea un parfum grețos. Lumânările alunecau unele peste altele. Și acea cădere moale îl îngrețoșa. Florile, adunate într-o movilă înaltă de jur-împrejurul mesei, fermentau. Cineva îi tot șoptea să sărute mâna bunicului. Îl împingea ușor de la spate. Cutremurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lungi cât mai mult pe scaunul din față, închise ochii și încercă să doarmă, știind că doctorul putea avea nevoie de patru ore sau chiar mai mult pentru examinarea cadavrelor. Somnul nu voia să-i vină. Se anunța o zi toridă: mașina începea să fiarbă, iar tapițeria mașinii deveni lipicioasă. Danny era gata să ațipească. Apoi își aminti de minciunile lui, de ceea ce putea și ce nu putea să-i spună cuiva. Reușise să mintă cu nerușinare în fața polițiștilor în uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și patru copii - împușcați, după cât se pare, de vreo lună de zile. Ziarele scriu: „Afacerea aceasta reamintește masacrarea familiei din Arkansas, descrisă de Trumam Capote în cartea sa Cu sânge rece”. Firește, ce altceva să reamintească? Într-o cronică a toridei din Mont-de-Marsan se scrie: „Ultimii doi tauri n-au putut nici ei să răscumpere dureroasa slăbiciune a primilor patru...”. Dar cum ar fi putut s-o răscumpere? Citat: „...prin rezistență, prin poftă de luptă...”. Dirijorul german Joseph Kleiberth face o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
LE IMPUNE PRESIUNEA MEDIULUI", SE GÂNDI EL. POATE CĂ ASTA VOISE SĂ SPUNĂ TRASK. CAPACITATEA LOR DE ADAPTARE ÎI ÎNȘELASE PE TOȚI OBSERVATORII. CA NIȘTE CAMELEONI? DA, DAR NUMAI PENTRU PUȚIN TIMP. DACĂ SCOȚI ACESTE REPTILE AFARĂ SUB UN SOARE TORID, UIȚI CĂ ADAPTAREA LOR LA MEDIU NU E DECÂT UN COLORIT DE SUPRAFAȚĂ ȘI AI GRIJĂ CA TOTUL SĂ FIE FIERBINTE ÎN JURUL LOR, ATUNCI ÎNTR-O ZI CINEVA LE VA OFERI O CULOARE ÎN APARENȚĂ PROTECTOARE, IAR ELE O VOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de cuviință să afirme că „nu avea ochi și nici disponibilitate psihică pentru a se bucura de tentațiile de natură feminină ale mediului ambiant universitar în care fusese repartizat“! Este ca și cum intrând într-un restaurant într-o zi de vară toridă și vrând să-i cerem chelnerului un pahar cu apă, am începe: „Întrucât surplusul de energie termică din atmosferă m-a deshidratat excesiv, vă rog să aduceți un recipient cu acel lichid primordial fără care viața nu este posibilă pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe arcuri, ieșind În afară la spate. Dar Într-adevăr, subiectul principal nu putea fi schimbat, subiectul morților. Țepoși În hainele de lână verde-maro și de culoarea sosului de carne. Vaporii sufocanți de carton ud ce Îi Împrăștiau. În căldura toridă, În lumina crăpată, sticlos persistentă și distorsionantă, a deșertului aceste forme umflate erau principalul punct de interes. Erau singurul subiect pe care sufletul avea să Îl ia cu siguranță În serios. Și poate că ăsta era lucrul pe care instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Și reușise. Stăpânea peste mii de suflete, avea bogății măsurate În animale, cai, pietre prețioase, arme, blănuri. Tribul lui era respectat de celelalte triburi, chiar și de merkiți, vechii lor dușmani. Tengri se dovedea senin. Și totuși, la mijlocul acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă două ore de galop, asudat, prăfuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
evitau privirea. Așteptau o soluție care nu mai putea veni de nicăieri. Războiul era pierdut. Se bătuseră ca niște nebuni, mulți dintre ei căzuseră sub iataganele oceanului turcesc, dar acum nu mai vedeau nici o scăpare. Singura victorie a acelei veri toride și Însângerate fusese a căpitanului Oană, care oprise invazia tătară la Ștefănești și hărțuise armata lui Eminek până lângă Cetatea Albă. Dar căpitanul Oană nu mai era nicăieri. Erau doar ei, patru sute de Apărători, cu mâinile tremurânde de oboseală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Lumea din oglindă se retrage: tovarășul bețiv, fetița lui mică și greoaie, tata, frații mei, toți își acoperă fețele cu mantia uitării și încearcă să se mai odihnească. Despre Amedeo (sau cum e când cunoști un îngeră) Era o zi toridă de vară cu un soare leneș care abia își târa pașii pe drumul cerului. Satul dormea alături de trupurile noastre prăfuite și zbuciumate. Deodată liniștea somnoroasă este trezită de un zgomot nemaiauzit. Noi, gloata, ne îndreptăm fuga spre movila de la intrarea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la comandant. Colonelul îi primi cu gentilețe, oferindu-le scaune și întrebându-i fel de fel de lucruri care nu aveau nici o tangență cu prezența lor în sediul Miliției: dacă nu au impresia că în vara aceasta zilele sunt deosebit de toride? Nu li se par lipsite de bun gust unele busturi montate în parcul teatrului? Nu-i așa că orașul e mai bine luminat noaptea, de când a fost numit noul director la Electrica?”... și câte altele. Ina se uita la Alex, Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la întâmplare și că zilele lui vor curge pur și simplu la voia întâmplării. Odată ce se hotărâse, nimic nu mai părea greu; un zbor cu avionul spre nicăieri, un prim autobuz, apoi un alt autobuz, o escală în pustiu, noaptea toridă, plină de transpirație, cu răsuflarea lui la unison cu răsuflarea celorlalți, tăcerea și motorul autobuzului în zorii unei zile străine pe o insulă necunoscută. Tot atunci, cineva din depărtare venea spre el cu brațele aproape deschise spre îmbrățișare. Orlando se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
localitățile Învecinate. Așa au și precedat. Au găsit Înțelegerea necesară la oamenii din localitatea respectivă, la preotul de acolo, la primărie. Și totul, sau, aproape totul, la suprafață, a reintrat În normal. Au mai trecut niște ani. Pe un soare torid, În zi de sărbătoare, după ce a servit masa de prânz, Mereuță Pârjol a avut chef de un scăldat pe cinste. Și, nici una, nici două, s-a dezbrăcat, a urcat pe trambulină și, cu o voinicitate nenaturală, parcă, s-a azvârlit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
strâns în năvi de gheață un fabulos Ofir, Pornesc, pline de spornica lor muncă, Pornesc să-și întrunească ascunsele comori, Și peste mări de umbră și liniște, aruncă Efluviile unor neprihănite zori. PENTRU MARILE ELEUSINII Când calda strălucire a lunilor toride Va prinde să decline, când soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul Fecioarei ce câmpuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]