625 matches
-
durere. Imobiliză antebrațul femeii pe saltea; fu atunci aproape orbit de sclipirea stelară a brațării ieftine de aramă ce-i împodobea încheietura. Era semn că Tengri, zeitatea mongolă a cerului albastru, îi trimitea binecuvântarea lui de dincolo de întunericul înconjurător. Lumea toridă, palpitândă, frământată și înspăimântată de dinaintea-i îi trebuia lui; ar fi putut jura că alta hărăzită lui nu exista. Se arcui a curcubeu protector deasupra ei, într-un salt avântat mult dincolo de sine. Își afundă fața în lutul ei umed
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lipsit de griji, "paradisul înverzit al iubirilor copilărești", fără să fi dobândit încă siguranța liniștită a "celor mari". Pentru ei, adolescența se dovedește a fi mai curând "vârsta nătângă", decât "vârsta fragedă" sau "vârsta ingrată". Deoarece păstrează în minte scenele toride și obligatoriu perfecte ale seducției sau săruturilor din filme, cei lipsiți de experiență se simt mai stângaci ca oricând. Desigur, învățăceii în ale iubirii au făcut dintotdeauna gafe. Este în schimb neîndoios că niciodată nu avuseseră o asemenea groază de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pășune mare la vale, iar mai sus, tot în stânga și nu prea departe, o turmă de capre, cred. Bănuiam, de fapt eram sigur că pe acolo trebuia, să ajungem... undeva, fiindcă nu se urma nici un sat ci, doar drum, soare torid, curbe, trebuind să pedalăm la deal. Transpirați de curgea apa de pe noi, din cauza împinsului bicicletelor, (pietrișul era de vină), înghițeam și colectam tot praful stârnit, cu răutate parcă, de rarele vehicule care ne depășeau. Când s-a putut, ne-am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din "locul" acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de "garsoniera" de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază și de milă, oare el Haiduc înțelegem noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unui bărbat, altfel își pierdeau elasticitatea și opuneau o prea mare rezistență la îndoire. Pe ambele maluri ale pârâiașului erau sălcii bătrâne de când lumea, care își aplecau podoaba capilară până deasupra albiei complet secate. În acest univers halucinant, sfidând căldura toridă și foamea insuportabilă, două ființe absolut nevinovate, bunicul și nepotul, "beneficiau" din plin de "mila", "dragostea" și "protecția" Păstorului cel Bun. Și-i voi arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 13
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fugiți cumva, că veți fi prinși și va fi vai de voi! Clar? S-a urcat în mașină și a plecat. Am rămas singuri sub cerul fierbinte și inospitalier al Câmpiei Bărăganului. Bărăganul... Câmpie întinsă, cu ploi puține, cu veri toride și ierni bântuite de crivețe cumplite. Nu existau alternative. Trebuia să supraviețuim. Era un aspect edificator al luptei pentru existență și, în același timp, al selecției naturale: cei puternici supraviețuiesc și merg mai departe, pe câtă vreme cei slabi dispar. Vulpile au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din locul acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de garsoniera de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază și de milă, oare el Haiduc înțelegem noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-o cu mare bucurie și interes. Doream de multă vreme să realizăm împreună un interviu și vă mulțumesc că ați acceptat. Mi-ar plăcea să vă cunoască și publicul așa cum vă cunosc eu, cu siguranță, în această după-amiază de august, toridă și plină încă de amintiri despre vacanță, în fața acestei cești de cafea cu iz oriental ne veți dezvălui, sper, lucruri inedite din viata și scrisul Dumneavoastră. Când ați debutat, doamnă Cristina Rhea? Stimată doamnă Angela Baciu, vă rog să-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de ale cărei sentimente pure nu m-am îndoit vreodată. Dar... gata cu declarațiile și cu sentimentalismele! Drumul spre București, fizic vorbind, a fost cel dintotdeauna, adică aceiași copaci aliniați disciplinat la margine de drum, aceleași câmpii arse de soarele torid de peste vară, aceleași gropi de pe șosea, plombate și răsplombate, totul egal, monoton (drum de șes - ce-ați vrea?), nimic diferit înafara sentimentelor contradictorii ce ne stăpâneau: fiica mea, dezorientată, în plină derută adolescentină, ce nu-i permitea de fel să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
viața de fiecare zi este nesănătoasă, din pricina disfuncționalităților societății românești și Îndeosebi a birocrației Înspăimântătoare: alergătură, stres, enervare... Și când toate astea (fiindcă nici clima nu Îi favorizează pe români) se petrec iarna În ger sau vara sub un soare torid, lucrurile devin și mai puțin sănătoase. Murdăria ambiantă este responsabilă pentru boli caracteristice: hepatită, febră tifoidă, meningită... Important pentru un român este să nu ajungă În spital. Spitalele (cu excepțiile de rigoare, firește) sunt printre instituțiile care arată cel mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pentru drum, cerul este ușor înnorat, și așa a fost în toate zilele de când am început pelerinajul. Se pare că cerul îmi oferă o vreme ideală. Acasă înainte de plecare îmi închipuiam că aici va fi mereu caniculă, vor fi temperaturi toride dar realitatea este cu totul alta. Dimineața și seara ai mereu nevoie de ceva mai grosuț pentru îmbrăcat. înaintez prin aceleași lanuri de grâu fără pic de buruiană iar camino pare un fel de bandă albă, pietroasă ce șerpuiește prin
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Curtea unui han (Jukeî în Boadilla del Camino Speranța se reaprinde în mine și cu pas grăbit ajung la hanul municipal. Aici găsesc loc și o bucurie imensă îmi umple inima. După 30 de km de mers sub un soare torid mă așteaptă un pat moale. Ies de la recepție prin spațiul îngust dintre perete și gard, și, din viteză, mă agăț de gard cu rucsacul și cad cu fața în jos, lovindu-mă pe frunte, nas și toată fața de caldarâm
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe spanioloaica ce vorbește fără întrerupere. Cam asta se petrece în curtea hanului municipal acum aproape de căderea nopții. A mai trecut o zi din drumul meu spre Santiago. Sunt hotarât ca în viitor să nu mai mărșăluiesc sub soarele torid. Este posibil ca astăzi să fi căzut și din această cauză, iar durerea din nas o simt din plin. Septul nazal cred ca a rămas întreg, - dar cartilajul de sub el se mișcă, s-a rupt. Imi zic că de acum
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
eram obișnuit să văd, o lume aparte și desigur parte din existența mamei mele, deci și a mea. Mihnea - Nicolaie Botezatu clasa a VII-a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Brăila mamei mele M-am născut într-o zi toridă de vară, la Iași. Casa și familia, prietenii și colegii, școala și profesorii îmi sunt la Pașcani, însă primii pași i am făcut acolo la bunica Odi, în Brăila atât de dragă mamei mele. Poate de aceea mama îmi spune
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
își fixau întâlnire cu diverse fete, cel mai adesea ratau, nu ajungeau să le sărute, dar să se țină după fete constituia principala lor preocupare. Chiar și acum tot asta făceau. Era o după-amiază de vară senină și toropitor de toridă. Nici țipenie pe străzi. Doar ei doi, îi vedeam cum abia înaintează, parcă târându-se sleiți, ca două umbre, ca doi melci. Puseseră la cale o partidă de fotbal, dar tocmai o abandonaseră repede, învinși de arșiță. Gașca de băieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trei cuvinte - e de netrăit. De aceea cei trei vagabonzi vor s-o tundă din locul ăsta blestemat. Cheful cu șoferul francez sau turc sau neamț chiar a avut loc, așa cum visasem. Numai că șoferul străin era trist din cauza urgiei toride, nu din cauza ploii. Cei trei au plecat spre baraca lor, așa cum visasem: făcuți praștie, terminați, cu buzunarele îndesate de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
câțiva pași pe culoarul întunecos, cu sentimentul că face o mare greșeală. Nu că se aștepta la cine știe ce incidente, dar din fire nu era un curios. La drept vorbind, așa cum mergea pentru prima oară pe Calea Victoriei, la sfârșitul unei zile toride, când nimeni nu îndrăznea să iasă din casă, tot pentru prima oară se întorcea și din drum, din pură curiozitate. În fundul unei curți, sub niște umbrele mari, adunați la mese de lemn cu un design mai degrabă neinspirat decât rustic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Dumitru, Gh. Coceangă, Băcăoanu Petru, Dâncă Petru, Gabor Iosif, Blăjuț Eugen, Butnaru Ioan și alții, preoți de mir catolici, ortodocși și destul de mulți sectanți. La canal a fost „ca la canal”: muncă forțată, durități și umiliri, ger crunt și căldură toridă, pe lângă celelalte caracteristici în astfel de situații (foame... foame... etc.). Aici am stat până la 20 iunie 1953. De la canal am fost transferat la închisoarea din Gherla, unde am stat exact un an. Am lucrat în secția de tâmplărie, care, prin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lui Noica de a se apuca imediat de greaca veche, Sirin a pus în pagină Caietele grecești, o sinteză valoroasă, o altă istorie a filozofiei pe care aș numi-o „cinematografică“. Iar acum, câteva cuvinte despre Secretul unui tablou. Vară toridă. Colindăm țara. După Sighișoara, ne oprim la Sibiu. Suntem în căutare de subiecte de film. Intrăm în muzeul creat de către baronul Samuel Brukenthal - sursă inepuizabilă de subiecte. De peste o jumătate de oră, unul dintre ghizii muzeului ne urmărește, curios... Îi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
străvezii e înșfăcat de picioare, s-a zis cu el pe pământ, așa-mi spuneam. Dar senzația că, închisă în această ladă a satului, fusesem dată pradă ținutului devorator mă copleșea tot atât de tare și sub lumina prea crudă a zilelor toride din valea râului unde păzeam vacile. Ceas nu aveam, ceasul meu era bucata de cale ferată ce ducea spre oraș. Ziua, prin vale treceau patru trenuri; abia după trecerea celui de-al patrulea mă puteam întoarce acasă. Căci se făcuse
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pună la îndoială sinuciderea, insistând să fie făcută autopsia. L-a despuiat pe mortul gata îmbrăcat de gravitatea ce i-o dădea costumul cel bun, s-a erijat în mare specialist și i-a făcut mortului autopsia într-o zi toridă de vară, chiar lângă scara dudului, pe-o masă de tăiere, în mijlocul curții. De aceea a trebuit pus imediat capacul la sicriu când mortul tăiat bucăți a fost așezat pe năsălie în cea mai frumoasă odaie din casă. În închipuire
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ciudat pe care i-l dăduseră așa-zisului hoț: Ion Săracu. Cimitirul era împrejmuit de ziduri de beton foarte înalte și era știut ca un loc unde Statul își îngropa victimele. Era pe la ora amiezii în plină vară, o căldură toridă. În cimitir înfloreau buruieni înalte până la genunchi, culorile lor îți înțepau cu stridență privirea. Pe cărările din iarbă, câini de pripas jigăriți cărau în bot bucăți de cadavre, urechi sau degete de la mâini și picioare. Am găsit un mormânt cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și patru copii - împușcați, după cât se pare, de vreo lună de zile. Ziarele scriu: „Afacerea aceasta reamintește masacrarea familiei din Arkansas, descrisă de Trumam Capote în cartea sa Cu sânge rece”. Firește, ce altceva să reamintească? Într-o cronică a toridei din Mont-de-Marsan se scrie: „Ultimii doi tauri n-au putut nici ei să răscumpere dureroasa slăbiciune a primilor patru...”. Dar cum ar fi putut s-o răscumpere? Citat: „...prin rezistență, prin poftă de luptă...”. Dirijorul german Joseph Kleiberth face o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
comuniste: sub mărețul tricolor! Să trăiască-n fericire și să fie-nconjurate Cu iubire-ntotdeauna de întregul lor popor!“ („Sub mărețul tricolor“, Scînteia, 8 ianuarie 1989) ȚĂRNEA George „Elementar ca apa, ca focul și pământul Din miezul unei sfere de adevăr torid În tine-și află matca puterea și cuvântul Și omenirea noastră, solarul meu Partid.“ („Partidului“, România liberă, 20 decembrie 1973 „Cel de-o seamă cu lumina, De la sânul doinei dat să ne apere grădina. Vivat, crescat, floreat! Cel viteaz, cel
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nouă a poporului, ea ne învață, în sfârșit, să fim intransigenți față de rămășițele culturii și ideologiei burgheze amorale și putrede, împotriva marasmului și decadenței artei occidentale.“ („Literatura realismului socialist, prieten scump“, Glasul Roșu, 18 octombrie 1959) „Țara mea cu sufletul torid, Neclintită-n piatră, demnă pe pământ, Porțile vieții largi ți se deschid, Cu partidu-n frunte, mândră, eu te cânt!“ („Țara mea“, Informația Bucureștiului, 21 august 1975) VITANIDIS Gheorghe „În acest amplu proces de înălțare și înnobilare a omului suntem chemați
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]