1,431 matches
-
cu bruma poftită la ceasuri cînd vlaga din trup - încercată - sleiește... Spre dînsa mă cheamă un zvon legănat între buzele tale... Ce vînturi nebune mă mai frămîntau fără tine... Vîslire în sec este viața stigheră... Tot harul se iscă în tovărășie... Pustiului ducăurmele umbrelor dintre noi doi! Pînze ca ale vreunor păiangăni cu trupul cît hăul ne înfășurau și pe noi, însă dorul aflării trăirilor de prin tot veacul ne-a dat și îndemn și ne-a dat și avînt să
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
s for my true love I never more will see.197 (Am avut o mare dragoste, dacă o fată o poate avea / Am avut o mare dragoste, un tînăr curajos / Iar într-o frumoasă zi de luni de Paști împreună cu tovărășii săi / A plecat să elibereze bătrînă Irlanda / Voi purta la pălărie panglică tricolora / Pînă cînd moartea mă va lua / Și dacă cineva mă va întreba motivul pentru care o port / Voi spune că este pentru marea mea dragoste pe care
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
citește cu glas tare. Fratele lui Carlo îl avertizează în scrisoare să nu se mai întoarcă acasă dacă nu dorește să fie arestat, așa cum a ordonat tatăl lui, Massimiliano, Conte de Moor. Carlo revine într-o stare de intensă agitație. Tovărășii lui propun să formeze o bandă a cărei șef să fie Carlo. El jură că îi va conduce până la moarte. Bandiții își unesc vocile într-un glas chemând la moarte și distrugere (Nell'argilla maledetta). Tabloul 2. O cameră din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
inițial pentru opera Îl Corsaro a fost unul real. Cu mult mai mult decat Jacopo în I due Foscari, Corrado este un veritabil erou byronian: un om dedicat acțiunii mai mult decat comunicării și cu acelaș sentiment al izolării de tovărășii săi; și totuși povestea aventurii sale este mai mult narativa și mai puțin o dramă. Ea conține ceea ce Verdi ar fi putut numi o corectă „posizioni“ pentru o operă. Momentul pentru “gran concertato“ în mod normal atât de greu de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fratele ei, care intră în han deghizat în student. Acesta o vânează pentru a răzbuna onoarea familiei și pe tatăl ucis. În timp ce Leonora se ascunde, Preziosilla, tânăra boemiană, observă vicleșugul, dar nu spune nimic care să o trădeze. Carlo și tovărășii lui asculta propunerile Preziosillei care, folosindu-se de talentul ei de cântăreață, încearcă un mic negoț în calitate de agent de recrutare (Al suon del tamburo). După ce a descris în cele mai nostime culori războiul care este pe cale să izbucnească în Italia
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
contravenea „șovinismului și revizionismului ungar”. În fapt teama lor „de horthysm”, întruchipa o falsă atitudine, din moment ce după Dictatul de la Viena, comuniștii unguri din teritoriul rămas României s-au refugiat în zona cedată Ungariei, grăbindu-se „să părăsească casa, serviciul”, pe „tovarășii de luptă” români, stabilindu-se astfel sub o dictatură de care, mărturiseau ei, că le era „atât de mult frică”. Raoul Bossy, ministrul cu un oarecare stagiu la Budapesta (1 noiembrie 1936- 25 septembrie 1939), aprecia că guvernul maghiar, în
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Toamna culegeau livezile de pruni și meri. Apoi, bărbații înhămau caii la căruțele încărcate, până sub bolta coviltirului, cu butoiașe cu ,,vinars", vase din lemn cu magiun de prune și saci cu mere. Doi-trei vecini sau cuscri își plănuiau, în tovărășie, călătoriile în satele "pustei" - marea și roditoare Câmpie de Vest. Schimbau încărcătura, după cutumele trocului ancestral, pe grâu și porumb. Toamna bărbaților se scurgea în patru-cinci asemenea drumuri. Într-o asemenea comunitate, femeile nu se puteau plânge de discriminare. N-
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
simțul datoriei și responsabilității față de familie ca păzitori ai blândelor animale și stăpâni ai poienilor, miriștilor și fânețelor din proprietatea familiei. Ceilalți se bucurau de învecinare în locurilor de pășunat, întovărășindu-se în jocuri și povești. Mie-mi ținea cartea tovărășie. Cu foamea de nepotolit a viermilor de mătase care mâncaseră frunzele duzilor satului, crescuți obligatoriu în școală, devoram paginile cărților din biblioteca sătească. Toate genurile epice și lirice, cărți de dragoste, istorice și de aventură, lucrări din toate epocile și
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în creștere pînă la explozia de sine, condiția de viață nu era omul, copaci sumeși deasupra de buruienile de mal, arborete sensurile întoarse spre noi pe înălțimi, schemă de fier turnul de observație de la Puișor, berze pereche, în sfîrșit! în tovărășie intrînd în contact cu strămoșii, nu cu aceia actuali, pe limba lor tracă, în mitul berzei, iar salcia zgripțuroaică, dublate falangele uscate de altele verzi, stația Pui limbajul, cît e om, se pune pe semne vremelnice, că de pregătirea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la Brașov. Poate pe toamnă, să se mai liniștească timpul. Cele cuvenite Doamnei și Dvs., din partea mea și a soțului meu. Deasemeni și din partea Colonelului Ciuntu. D-na Racoviță deși are domiciliu la Brașov, stă mai mult la București În tovărășia D-nei Ghelemé108 (tot din Fălticeni). Cu distinsă stimă, Marie Kalmicov Mihăilescu 27 Brașov, 28 iunie 1974 Mult stimate D-le Dimitriu, Am primit cu plăcere rândurile dvs. cari Îmi aduc la cunoștință Întâi despre sănătate și al 2-lea despre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
oarte) expresivă și cu talent de scriitor bun. Vă felicit! Aceasta mi-a reamintit unele amănunte, pe cari vi le povestesc, cu teama de a nu vă plictisi. Eu pe Dragoslav l-am cunoscut bine, venea adesea la noi În tovărășia D-lui Ciurea. Era iarnă, eu studentă În ajun de Licență, am fost Întrebuințată ca soră de caritate la pansamente În războiul din 1918. Domnul Ciurea era administratorul Spitalului 135. Vedea, câteodată, pe locotenent Costescu (primul meu soț) În sala
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
penseta să-mi dea tifoanele sterilizate, așa cum era cu pansament la picior, fără să am nevoie. Atunci Dl. Ciurea mă Întreba dacă nu ne-ar deranja - pe mama și pe mine - ca să vie la o mică șezătoare seara. Venea În tovărășia lui Dragoslav, cu sticluța de rom, ceai și zahăr, lucruri care ne lipseau pe atunci. El fiind și cu aprovizionarea!! La șezătoare luam parte eu, mama, Dl. Ciurea, Dl. Dragoslav și un chiriaș al nostru, casier la gară, Dionisie Heul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
perioadă se urmărea realizarea cu orice preț și prin orice mijloace a unui „partid unic muncitoresc” ce urma a fi rezultatul unirii dintre PCR și PSD, autorul raportului ocupă un spațiu larg din acest document cu angoasele comuniste vizavi de tovarășii social democrați ce se opuneau din răsputeri acestei asimilări forțate. Iată ce nota Cogut (agramat), caracterizându-și proprii oameni bolnavi de putere: „...pe deoparte se opservă la tov. noștri din județ un aier de superioritate și de satisfacție personală că
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
totul altceva și anume că tov-ul nu fusese chiar așa de sincer, dacă nu cumva, pudic fiind, ascunsese realitățile ce priveau cea mai dragă legumă a românului: CARNEA, precum și ale altor produse la fel de importante pentru a putea trage la șaibă (tovarășii muncitori) sau la războiul de țesut (tovarășele muncitoare), ca să nu mai vorbim despre șoimii patriei sau pionerii, fiii „mamei unice - Elena Ceaușescu”! Iată, în citat, câteva extrase foarte importante din aceste anexe, întocmite pentru luna octombrie a anului 1989: „...carne-total
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
obiceiurile cele urîte și a forma gustul mei nații, toți într-o pornire și într-un cuget, prin mijloacele spre a putea cu vreme a se dobîndi un Teatru Național. Așa s-a găsit cu cale a se forma o tovărășie sau Soțietate Filarmonică, ale căria mădulare fieștecare va contribui cîte un ce pe an spre a se întocmi o școală de literatură, declamație și muzică vocală și scopul aciștii școli să fie a pregăti tineri prin cari pe de o
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
aflăm amândoi pe puntea aceleiași corăbii, aventurându-ne împreună în voia hazardului. Citeam aceleași cărți [i apoi le discutam: cărți de copii, povestiri de aventuri, și mai târziu romane, istorie, biografii, poezie, Shakespeare. Apreciam și tânjeam, fiecare dintre noi, după tovărășia celuilalt. Acest lucru e o mare piatră de încercare: înseamnă mai mult decât devotamentul, admirația, pasiunea. Dacă tânjești și tânjești după tovărășia cuiva, înseamnă că-l iubești. Îmi amintesc că mai târziu, în viață, gândeam că nimeni n-a știut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
povestiri de aventuri, și mai târziu romane, istorie, biografii, poezie, Shakespeare. Apreciam și tânjeam, fiecare dintre noi, după tovărășia celuilalt. Acest lucru e o mare piatră de încercare: înseamnă mai mult decât devotamentul, admirația, pasiunea. Dacă tânjești și tânjești după tovărășia cuiva, înseamnă că-l iubești. Îmi amintesc că mai târziu, în viață, gândeam că nimeni n-a știut vreodată cât de bun era tatăl meu; mă îndoiesc chiar că mama îl înțelegea. Desigur, o iubeam și pe mama, dar ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bine unul pe celălalt, că niciodată n-am stat cu adevărat de vorbă cu ea. Cu câtă ușurință am fi putut, mai târziu, să trecem peste puntea anilor care ne despărțeau și ce bine ne-am fi simțit unul în tovărășia celuilalt. I-am vorbit întâmplător dragei mele Clement despre mătușa Estelle și mi-a spus că ar fi fost unica persoană din familia mea pe care i-ar fi plăcut s-o cunoască. (Firește, părinții mei n-au întâlnit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi decât superficială. Oamenii se înrădăcinează în făgașuri de viață care exclud o fericire continuă, dar care sunt satisfăcătoare și, oricum, preferabile alternativelor. Un număr foarte redus de perechi căsătorite vădesc o plăcere crescândă de a se afla unul în tovărășia celuilalt și radiază fericire. Dar la Nibletts, în mod cert, n-am deslușit asemenea radieri; deși, desigur, trebuia să pun la socoteală stânjeneala pricinuită de subita mea apariție. Se crease o stânjeneala a cărei cauză îmi rămânea necunoscută. Și, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fotografii vechi ale lui Hartley pe care le lăsasem printre lucruri. Întâmplător, călătoria constituia și o metodă bună de a o mătura pe Rosina din calea mea, cel puțin pentru moment. Nu numai prin faptul că darul liber consimțit al tovărășiei mele precum și bunăvoința de a accepta serviciile ei de șofer (conduce foarte bine) erau menite să o îmblânzească. Dar, de-a lungul călătoriei, am putut să-i demonstrez, pe jumătate în glumă, ca și când nici n-ar fi fost vorba vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hotărâse oare, după o matură chibzuință, că n-o mai vrea înapoi pe Hartley? Își făurise o plăcută existență de holtei, împreună cu câinele? Să fi avut vreo legătură secretă cu o femeie, și acum, ușurat, să se fi refugiat în tovărășia ei? Sau punea la cale niște planuri elaborate, fie de a o salva, fie de a se răzbuna crunt pe mine? Convocase, poate, niște vechi, îndârjiți, camarazi de arme, care puteau să se ivească dintr-o clipă în alta, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scurs într-un fel de transă morbidă, un răstimp ce semăna cu pacea resemnării, cu calma îndoliere a totalei pierderi de speranță, o liniște care, în realitate, colcăia de spaime și venin. Doream, pătimaș, ca James să plece; aparițiile lui, tovărășia lui, prezența lui insinuantă, chiar când nu se făcea văzut, mă iritau, supunându-mă la adevărate suplicii. Și Lizzie mă irita, în parte prin lăcrimările ei frecvente, pe care nu și le putea stăpâni, în parte printr-o prostească expresie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zi și am să plec cu alt tren. Nu-mi pusesem întrebarea ce aveam să fac la Londra. Să-mi aranjez apartamentul, să comand perdele? Asemenea lucruri aparțineau altei lumi. Cu toate că seara era caldă, am aprins focul ca să-mi țină tovărășie în cămăruța roșie, consumând astfel scrisorile primite de la Rosemary și de la Angie, precum și fotografia fetei inteligente și neîncrezătoare. Mi-am luat cina în fața focului și am stat un timp, încercând să citesc Aripile porumbiței, dar minunatul, magistralul său început nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de gând să-l scot la lumină într-o tainică grotă, lângă mare? Poate că e un semn de bătrânețe faptul că sunt toată ziua ocupat, fără să fac în realitate nimic. Jurnalul acesta se târăște mai departe, îmi ține tovărășie, îmi oferă iluzia unei ocupații. Mă simt stingherit la gândul că, înainte de a-l termina, ar trebui să realizez un soi de recapitulare a reflecțiilor mele,... dar... o recapitulare a ce? Mă feresc de asemenea gând. A fost atâta durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zgomot, și zile întregi țineam deschis pick-up-ul, care cânta Wagner, și beam whisky și așteptam împreună. A fost cea mai stranie așteptare de care-mi amintesc vreodată, pentru că era și nu era o așteptare. În felul în care ne țineam tovărășie unul celuilalt exista un soi de intensă atemporalitate. Spaima ne despărțea, spaima ei, spaima mea, de eveniment: două diverse spaime acute, pe care trebuia să le ținem în frâu prin forța constantă a unei atenții reciproce, apăsându-ne, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]