590 matches
-
Doar În astfel de cazuri Îmi vorbea la modul ăsta oficial, o știam foarte bine. - Ce faci dacă te afli față-n față cu cineva care te țintește cu un pistol și ai și tu unul În mână? Apeși pe trăgaci sau te lansezi Într-o perorație despre iubirea pentru aproapele tău? a continuat fizicianul excedat. - Exagerezi... - Ba nu exagerez deloc. Poate simplific grosier, dar, pe fond, chestiunea În acești termeni se pune. Gândește ca un istoric, nu ca bunul samaritean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
O să stai acolo pînă cînd hotărăsc eu. Iguana Oberlus Își aținti privirea asupra ei, aproape batjocoritor, și, uitîndu-se cu dispreț la armă, se ridică Încet, În timp ce ea ținea În continuare pistolul Îndreptat spre el, cu degetul tot mai crispat pe trăgaci. În picioare acum, o privi de sus În jos și se Îndreptă fără grabă spre pat, oprindu-se chiar lîngă piatra unde se afla al doilea pistol. — Să nu-ți treacă prin minte să-l atingi! Îl amenință Niña Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
căută rana, coborînd privirea, dar nu o găsi. El, monstrul, acum mai urît ca niciodată, continua să stea În picioare În fața ei, foarte liniștit, privind-o netulburat și batjocoritor. Înțelese adevărul, ochi la rîndul ei pieptul vrăjmașului și apăsă pe trăgaci. Nu se auzi decît zgomotul. Același zgomot care se repetă la fel și ieși prin aceeași deschizătură. Niña Carmen azvîrli arma cît colo. — Ți-ai rîs de mine tot timpul ăsta! se răsti la el. Ai scos gloanțele. Oberlus Încuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ioniță Dragu. Începe tu! Ceilalți vin după aia în cor. ― Dar, domnule, profesorul se bâlbâia, tremurând din toate mădularele, vă rog să mă credeți... ― Mucles! ― Niciodată în viața mea... Chipul cârnului se schimonosi. Fixă amortizorul, întinse brațul și apăsă pe trăgaci. Glonțul se înfipse cu un pufăit ușor lângă bombeul profesorului. Ioniță Dragu sări ars în picioare. Șoferul mototoli spasmodic fața de masă. ― Ce faceți?! Nu vă dați seama? E cri... Alt proiectil îi șuieră pe lângă ureche retezîndu-i cuvintele. Scarlat încercă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
arc. Cana fierbinte îi ardea degetele. "Acum! E singura șansă... Când vor veni ceilalți va fi prea tîrziu." Țâșni pe neașteptate în picioare azvârlind ceaiul clocotit în obrazul căruntului. Nucu Scarlat scoase un urlet îngrozitor. Se chirci apăsând automat pe trăgaci. Proiectilele se înfipseră în piciorul mesei. Șerbănică Miga alunecă pe lângă zid. Privea îngrozit fără să scoată un sunet. Șoferul se năpusti spre ușă. Gloanțele îi vâjâiau pe lângă trup fără să-l nimerească. Scarlat, pe jumătate orb, trăgea în neștire. Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
genunchii răniți îi sângerau. " O să murim aici și nici dracu' n-o să ne găsească! Un sicriu rotund de ciment. Peste ani de zile, demolând... Două schelete cu două măști..." Mâna îi tremura îngrozitor. Căruntul ridică încet, pe furiș, degetul de pe trăgaci. Ținea capul pe spate. Pânza de pe ochiul rănit devenise opacă. " Probabil n-am fost niciodată atât de aproape de moarte... Șoferul... Un tip curajos, totuși... Păcat!" Nu simțea nici un fel de ciudă, de fapt nu simțea nimic în afară de durere și o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
luminată slab de becul de serviciu era plină de umbre. Într-o nișă ovală, pândea o siluetă. Se deslușeau limpede umerii masivi. Cârnul se opri brusc. Ridică arma și trase. * Melania Lupu răspunse timidă: ― Alo? Scarlat, gata să apese pe trăgaci, o privea fix. Arăta ciudat și hidos în același timp. Capul părea construit din două jumătăți străine: una monstruoasă, de căpcăun, cealaltă, normală. Ochiul bolnav lăcrima. Vocea ― "un bărbat tînăr" își zise Melania Lupu ― se interesă: ― Casa Crîșmaru? ― Da, răspunse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aparatul de emisie portativ și îl chemă pe locotenentul Ciobanu încercînd să-și stăpânească vocea nesigură. * În față mergea pilotul urmat de bătrâni și Nucu Scarlat. Dascălu fluiera încetișor. Inginerul își învîrtea ochii în toate părțile cu degetul înțepenit pe trăgaci. " Încă douăzeci de metri! Pare liniște. O idee fantastică pe cale să se realizeze. Abia acum îmi dau seama! N-am crezut nici o clipă în ea, practic, cu adevărat, dar n-aveam încotro..." Melania Lupu se uită ușor, ca din întîmplare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tremura. ― Ce vrei? Profesorul surâse fluturîndu-și pleoapele. ― Adio, draga mea... Cu o mișcare neașteptată sări peste Scarlat lovindu-i mâna beteagă. Căruntul se prăbuși ca un sac. Dragu îi smulse pistolul și-l îndreptă spre ceilalți. Degetul nesigur nu nimerea trăgaciul. Primul glonț al cârnului îl lovi în umăr. Al doilea, în piept. Căzu moale, cu ochii luminoși agățați de cerul cenușiu care se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape în același timp
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chiar de naiba am dat, Doamne iartă-mă, a zis Petre. Ce ne facem? Brusc s-a întors la mine și m-a privit bănuitor. — Nu cumva l-ai... mata? A îndoit degetul arătător ca și cum ar fi apăsat pe un trăgaci. — Eu? Doamne ferește! Nici nu știu să țin o armă în mână. — Haida de! Asta-i brea de tot... Un’ ți-e bușca? — Cum adică? N-am pușcă, am zis, și m-am simțit ca un actor prost într-o piesă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își spune cuvântul. Ciobanul de astăzi are telefon mobil și ascultă casete cu manele. Internetul este o sculă genială. Să-i strunim însă la timp efectele secundare! Stresul - acest copil-problemă al lumii moderne. Degetele cu care facem cruce declanșează și trăgaciul armelor de foc. Pășim într-o lume dură, imună la nostalgii. Echilibrul e monoton. Progresul mizează pe risc și pe neastâmpăr. Pâinea noastră cea de toate zilele nu a fost niciodată suficientă pentru tuburile digestive ale planetei. Doamne, lumea noastră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ridică arma, ochește, îl vede în cătare clar... clar, dar lasă arma în jos. „Ar fi păcat!“, îți zise el. Și jderul, minunăția lumii, dispăru. Pădurarul răsuflă ușurat... Se simți ca un fulg, și fericit că n-a apăsat pe trăgaci. La el... „punct ochit... era punct chitit“, el nu greșește niciodată. I-a recunoscut până și pata gălbuie de pe gâtlej... și curbura zveltă a spatelui. „Ce animal frumos!“, se minună Anton, și-și puse arma pe umăr și porni spre
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pregăti să-și reia activitatea, ce consta în mestecarea unor frunze de tamariscă. Când se simți pe deplin sigur că nu poate rata și că animalul nu va face un salt brusc sau o mișcare ciudată, Gacel apăsă ușor pe trăgaci, glonțul porni cu un șuierat sfâșiind vântul și antilopa căzu în genunchi, de parcă cineva i-ar fi secerat cele patru picioare sau pământul s-ar fi înălțat dintr-o dată până la ea, ca prin farmec. Femelele sale îl priviră fără interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de sare în mijlocul acelei sebhka. Era acolo, în picioare, în fața lor, ținând strâns arma în mână și cu un revolver regulamentar la centură. Și ochii săi, tot ce se putea zări din chipul său, spuneau limpede că va apăsa pe trăgaci la cel mai mic semn de primejdie. — Apă! ordonă. Locotenentul făcu un gest de încuviințare și unul dintre soldați, cu o mână tremurândă, îi întinse plosca. Targuí-ul se dădu înapoi doi pași, își ridică un pic vălul și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
slăbească din ochi, ținând pușca doar cu o mână, bău cu poftă. Locotenentul abia schiță o timidă mișcare înspre tocul pistolului aruncat pe scaunul mașinii, dar gura țevii se îndreptă direct spre el și observă degetul care se încorda pe trăgaci. Rămase foarte liniștit, regretând gestul făcut și conștient că nu merita să-și riște viața ca să-l răzbune pe căpitanul Kaleb. Credeam c-ai murit, spuse. — Știu, zise targuí-ul când termină de băut. Și eu crezusem la fel la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Chiar eu am dat ordinul ăsta. Dacă nu se așteaptă un război, consider că e o risipă să faci trăgători de elită din niște recruți care peste un an se vor întoarce la casele lor... Dacă știu să apese pe trăgaci e de-ajuns. — Dar n-a fost de-ajuns, Excelență. Iertați-mi îndrăzneala. în deșert, adesea, viața unui om depinde de cum știe să tragă. înghiți în sec. — Și așa a fost în cazul de față, sfârși. — Ascultați-mă, domnule locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
invidia și superstițiile care le-au provocate ar fi fost concentrate Într-o hazna Întunecată a pământului, iar el se uita acum la ele de pe margine. Făcu câțiva pași Înapoi, cu ochii la soldat, În timp ce degetele acestuia se strângeau pe trăgaci. Mă duc să-l văd pe funcționarul de la gară, spuse el, dar instinctul Îi spuse să se Întoarcă la mașină și apoi Înapoi la tren. — Nu pe acolo, spuse santinela cea prietenoasă În urma lui. În cealaltă parte. Peste linii. Myatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dau asigurări că e complet ridicolă; Amazonia nu produce mai mult oxigen decât oricare altă zonă verde de pe Pământ. Încă nu știm suficiente lucruri despre asta. — Dar, fără să știm, riscăm. E ca și cum am juca la ruleta rusească. Apăsăm pe trăgaci, fără să avem siguranța că nu e un glonț pe țeavă. Și dacă este? E dovedit faptul că atunci când Amazonia va înceta să mai existe, temperatura medie de pe pământ va crește cu aproape patru grade. Cum va mai fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nici o umbră care să se miște, nici o țigară prost ascunsă. Încercă să și-i imagineze și aproape că îi putu vedea ghemuiți în spatele mitralierelor și al puștilor, apărați de lăzi și de mașini, încordați și îngroziți, gata să apese pe trăgaci. Trebuie că le e mai frică decât nouă... Nu primi răspuns. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, nu mai era lângă el. Dispăruse, înghițit parcă de selvă și se simți mai singur decât oricând. Căută de jur-împrejur, dar nu găsi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fusese prea sigur pe Johns: nu-și dădea seama că pe docilitate te poți bizui mai puțin decît pe teamă; un om preferă adesea să-și ucidă idolul decît să-l dea pe mîna poliției. Apăsînd, cu ochii Închiși, pe trăgaciul revolverului care aparținuse cîndva lui Davis și care zăcuse luni de zile Într-un sertar, Johns n-avusese senzația că-și distruge idolul, ci, dimpotrivă, că-l scutește de umilințele unui interminabil proces, de brutalitatea procurorului și de profunda ignoranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În cazul tirului, e chiar un avantaj să fii ciclop. Ți-ai spus rugăciunea? De ceva timp, am devenit ateu. Stepașa, știi totuși care e marea problemă când ai un singur ochi? — Care? a Întrebat dobitocul, Încordându-și degetul pe trăgaci. Vederea periferică proastă, am zis, ațintindu-mi privirea undeva În jumătatea de cameră pe care el, cu un sistem video mono neperformant, nu avea cum s-o acopere. Nătărăul a tresărit, sucindu-și fără să vrea gâtul În aceeași direcție
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
când încă era aproape un copil. Și‑a văzut numeroși colegi, care voiseră să‑și îmbunătățească nivelul de trai, zăcând morți și însângerați pe stradă. Fascismul folosea obuzele și artileria grea care‑i stătea la dispoziție, cei ce apăsau pe trăgaci erau, ca și victimele, tot fii de muncitori aflați la dispoziția fascismului. Cele două valuri de fii ai dezmoșteniților (își căutau moștenirea în noroi, dar n‑o găseau, evident, pentru că o luaseră alții) se revărsau unul asupra celuilalt. Unii - printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-l răcorile și nădușelile pentru că își amintea că îl făcuse; ori de câte ori trebuia să părăsească încăperea în mijlocul unei conversații sau să oprească brusc pe refugiul unei autostrăzi, în timp ce i se întorcea stomacul pe dos amintindu-și clar acel lucru. Apăsă pe trăgaci. Graham își pierdu cunoștința aproape imediat, așa că nu văzu cum glontele despică codița mărului și se înfipse în peretele din spatele Lucilei și n-o văzu căzând în genunchi și vomând pe parchetul lustruit. Era vag conștient de muzica și glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aproape imposibil, să-și miște picioarele. Coapsele Îi erau țepene, dar mușchii Îi zvâcneau. Și-a potrivit carabina, a țintit Înspre locul În care capul leului se lega de spate și trase. Și nu se-ntâmplă nimic, deși apăsă pe trăgaci până crezu c-o să-și rupă degetul. Își dădu seama că n-a tras piedica și, În timp ce Își cobora carabina pentru a o trage, mai făcu un pas Înțepenit. Atunci leul Îi observase silueta desprinzându-se limpede de cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În ultima casă. — Crezi c-o găsești? — Stai liniștit. Mai stau puțin și mă duc. Întinde-te puțin, Nicolo. — Bine. Își Închise ochii și, În locul bărbatului cu barbă care-l privea prin ținta puștii, destul de calm Înainte să apese pe trăgaci, și apoi fulgerul alb și impactul ca lovitura unei bâte, stând În genunchi, Înecându-se cu ceva dulce și fierbinte, pe care Îl scuipa pe o piatră În timp ce ei treceau peste el, În loc de astea văzu o casă lungă și galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]