613 matches
-
-i dădea cincisprezece ani și un vecin îi zisese în glumă aia mică și aia mică i-a rămas numele. Taică-său lucra în depou pe Ștefan cel Mare, repara motoare. Era unul dârz, cu privirea dușmănoasă, parcă tot îi trăsnea și-i fulgera. Altfel, bărbat de comitet dacă-l cumpărai. Făcuse multe pentru cartier, că-l știau și primarii, el îi lua în colți la vreo nevoie, le bătea cu pumnu-n masă și-i ocăra. Și dacă mai bea câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el s-a apărat firesc, Împingând pionul din d7 la d6. Am scos nebunul de alb la c4, Howard a mutat și el aceeași piesă, plasând-o la g4, ca să-mi blocheze calul aflat pe diagonala reginei. Atunci mi-a trăsnit prin minte să Încerc gluma cu sacrificiul: dacă mergea, bine, dacă nu, iroseam o mutare și atâta tot. Am mutat calul din b1 la c3 și am așteptat curios răspunsul: știa sau nu schema? Nu mai spun că, și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sub sălciile din Lhasa. Am scotocit prin cele mai vechi vise ale mele În căutarea unor chei și a unor indicii - și țin să afirm categoric că resping total lumea vulgară, mizeră, fundamental medievală a lui Freud, cu căutările ei trăsnite de simboluri sexuale (ca și cum ai căuta acrostihuri create de Bacon În operele lui Shakespeare) și cu micuțele ei embrioane care spionează Înverșunate, din lăcașurile lor naturale, viața amoroasă a părinților lor. La Început n-am fost conștient că timpul, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-te atunci, veni răspunsul marelui hidalgo din Extremadura. Roagă-te, după cum ai obligația s-o faci, În timp ce eu mă mișc pentru a procrea un fiu, că doar asta e obligația mea. Acel ipochimen, pe care-și dorise Întotdeauna să Îl trăsnească cerul și pe care l-a și trăsnit pe cînd traversa cîmpul din Cayambe, se folosea de verișoara ei așa cum s-ar fi folosit de un cal, de cizmele lui sau de ulcica din care bea, și-și mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Roagă-te, după cum ai obligația s-o faci, În timp ce eu mă mișc pentru a procrea un fiu, că doar asta e obligația mea. Acel ipochimen, pe care-și dorise Întotdeauna să Îl trăsnească cerul și pe care l-a și trăsnit pe cînd traversa cîmpul din Cayambe, se folosea de verișoara ei așa cum s-ar fi folosit de un cal, de cizmele lui sau de ulcica din care bea, și-și mai și Îngăduia pe deasupra să o reducă la tăcere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
alunge usturimea. ― Ceea ce-mi cereți este imposibil. Sânt de acord, mă aflu la dispoziția dumneavoastră, nu-mi voi asasina părinții, cu toate acestea... ― Cu toate acestea? Tânărul râse amar. ― Dumneata îți închipui că pot să fac tot ce-mi trăsnește prin minte numai pentru că sânt pilot? Ai impresia că dacă îmi cășunează duminica viitoare să plec în excursie de plăcere cu avionul n-am decât să-l scot din hangar și să-mi poftesc familia? Presupun că la chestiile astea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o băgă-n pământ până-n gât. Apoi o izbi cu buzduganul în cap și-i risipi creerii. - Cerul încărunți de nouri, vântul începu a geme rece și a scutura casa cea mică în toate încheieturile căpriorilor ei. Șerpi roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al pierzării. Prin acel întuneric des și nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint, cu păr de aur despletit, rătăcind, cu mînile ridicate și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
corabiei când se rupe. 208 Cel ce n-ajută la vreme, ca cel ce după ploaie vine cu iepăngeaua. 209 Aleargă ca cu poșta. 210 Aleargă ca la colaci. 211 Ca călugării la morți. 212 Ca căruța lui Ilie (aleargă trăsnind). 213 Ca la un mort cei săraci. 214 Ca roatele când tare aleargă la căruța de poștă, una sare-n vânt și alta pe pământ. 215 Alege ca vântul gunoaele din bucate. 216 Cine tot alege, ajunge să ia de-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în poală și, adresându-se persoanelor de vizavi, se destăinui. Eu mă sperii de furtună, îmi este teamă de trăsnete, încă de când eram copilă. Cu câțiva ani înainte de Război, chiar în fața mea, la douăzeci de metri, am văzut cum a trăsnit un păr bătrân, înalt ca un plop; îl crăpase perfect în două. Dacă eram mai aproape, mă despica și pe mine sau, mai precis, mă carboniza. Așa a vrut Dumnezeu să scap cu zile... De atunci... Și acum cu ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în gând, cei mai curajoși cu voce tare. Mama și-a tras băiatul cât mai aproape, pentru a-l ocroti, făcându-i și lui același semn creștinesc, după care începu să povestească: Vara trecută, la noi în sat l-a trăsnit pe un om bătrân chiar în prispa casei. Trăsnetul a topit sârma de care era legat câinele. Bătrânul a murit pe loc. Câinele trăiește și acum, dar își trage păcatul cu el. E paralizat bietul animal. Merge mai mult pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său prieten, pe care niciodată, până atunci, nu-l părăsise sau uitase, iată că nu vorbise de această dată, ca de obicei, înainte de culcare, nici măcar „noapte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Acela era ceasul pentru gaila, siesta sfântă în deșert, căci în timpul celor patru ore de căldură maximă oamenii - ba chiar și animalele - trebuiau să stea liniștiți la umbră, dacă nu voiau să riște să se deshidrateze și să se prăbușească trăsniți de insolație. Soldații dormeau deja în barăcile lor, și doar o santinelă mai era în picioare, la adăpostul unui umbrar, luptând din toate puterile - de multe ori inutil - să-și țină ochii întredeschiși numai cât să nu adoarmă de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca să se apere, în timp ce lăsa să-i scape un țipăt de spaimă. Gacel trase de trei ori, înțelese că al doilea glonț îi pătrunsese în inimă, îi privi chipul ca să se asigure, după expresie, că îl omorâse, și atunci, ca trăsnit de un fulger divin, rămase paralizat de uimire. Răsună o rafală de pistol-mitralieră, și Gacel Sayah, inmouchar mai cunoscut cu porecla de Vânătorul, căzu pe spate, mort, cu corpul ciuruit și nedumerirea zugrăvită pe chip. Mașina acceleră brusc și sirenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iar la știrile zilei, din următoarea seară. Iar Lili, iar mușcata, iar sabaca, iar sportivul... Mă prind pe jumătate. Simt că-i rost de pescuit în ape tulburi... Sărut mâna, doamna Lili, frumoasă mușcată aveți... Madam Lili rămâne în poziția trăsnit din senin... Plec. Ne întâlnim din nou. Sărut mâna, doamna Lili, frumoasă mușcată mai aveți. Și nenea sportivu' o apreciază... Trăsnetul o lovește din nou. Apoi zâmbește precum mușcata din balcon. Doamna Lili e femeie cu scârț. Știe să aprecieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
glas moale: ― Sî fii sănătos, conașule. Șî sî știi cî Zâna îi sănătoasî șî sî gândești la mata. ― Spune-i că și eu mă gândesc la ea. ― Da’ uiti cî m-o văzut șî vini înaintea mea. De ar fi trăsnit, nu aș fi tresărit așa. Am privit în lungul cărării ce duce spre chilii... Zâna alerga s-o ajute pe Sevastița. Probabil că mă zărise, fiindcă se vedea bine cum fața i s-a luminat într-un zâmbet larg. Sânii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de două zile și două nopți, însă, când am început să ne temem că deja o omorâse, au reapărut că doi îndrăgostiți. Din acel moment a încetat să mai fie regina noastră, transformându-se în regina Te-Onó. Oró s-o trăsnească! — Iar Tané s-o condamne să bântuie în vecii vecilor prin adâncurile oceanului! veni imediat răspunsul. N-am mai auzit de nimeni care să fie atât de înghețat la suflet sau care să-și demonstreze răutatea cu atâta nerușinare în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Dinspre vest înainta prin noroi Gheorghe Oieru, beat și el criță. Îl zărește pe Portofel și se oprește. Dom' Portofel, dar știu că te-ai îmbătat, nu glumă. Îl studiază și remarcă: Văleu, da' ce cucui fain ai. Te-a trăsnit tare, dar ai tărtăcuța bună. Oieru îl sucește și răsucește și vede că omul nu dă semne că se trezește. Te duc eu acasă, dar dai un rachiu, da? Între timp, în casa lui Ion și Aneta era mare jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și vede că omul nu dă semne că se trezește. Te duc eu acasă, dar dai un rachiu, da? Între timp, în casa lui Ion și Aneta era mare jale: Dă telefon lui frate-tu, grefierul, tremură Aneta. Fratele este trăsnit în moalele capului cînd aude vestea. Trebuia să-l lăsați acolo. Era legitimă apărare. Să-l aducem înapoi? Doamne ferește! Habar n-am ce-i de făcut acum. În casa tinerilor pătrunde o disperare mortală. Totul s-a năruit în urma acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din coadă. Colonelul se scarpină în cap, gîndește profund și persiflează. Deci, gheața se apropie de Soare, se topește și rămîne doar coada. Simplu ca bună ziua. Dar de ce se tem oamenii? Nu știu. Vezi? Se tem de sfîrșitul lumii. Dacă trăsnește pămîntul? Dispar toți coloneii... Ce-ai spus? Am glumit. Coloneii nu dispar nici cu bomba atomică. Ești șmecher tu, da? Nu ne învățați cum să scăpăm de atacul nuclear? Da? Mă scuzați. Te obrăznicești. La gard adunarea! Plutonul aleargă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar se ține tare partea de sus. Nu te lasă sătenii. Adică să stai în prostimea asta toată viața. Vasile trage cu forță, rama se rupe și partea de sus rămîne fixată. Le-o rămas și lor ceva... Chiar atunci trăsnește asurzitor cerul și Vasile, speriat de moarte, încearcă o împăcare. Lasă-l, Doamne, prin lume, e copilul Tău, nu vezi că și el vrea să mai colinde prin țări străine? Vasile iese cu icoana într-un sac enorm de rafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu avea mamă, nu avea tată și nici zare de neam. Cu alte cuvinte, era singură de cînd își aduce aminte, adică de la șase ani, cînd a avut primul serviciu. Cum, doamna Anica? Cum adică primul serviciu? Da, să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. Trebuia să stau lîngă un bolnav paralizat care își mișca ochii după un anumit cod. Clipea o dată, alergam la nevastă-sa și țipam: Vrea apă. Dacă clipea des și mult țipam la doamna: A făcut caca. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apărat de un cîine nebun ca și el. Na, cuțu, papă pîniță cu antigel, șușotește Liana. Bietul cîine, flămînd ca un lup, a înghițit hulpav și a murit în dureri groaznice. După cîteva zile Șișu, în plin somn, a fost trăsnit în moalele capului cu un ciomag din alun. Au urmat apoi cîteva coaste, o mînă și un picior, toate rupte și greu de pus la loc. Șișu avea o mulțime de dușmani, care erau de aceeași teapă cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dureze multă vreme până când își vor convinge părinții să le cumpere din nou pantaloni și fuste la modă. Pentru asemenea incapabili s‑a ostenit Sophie. Dar a făcut‑o în primul rând pentru ea însăși. Vestiarul sălii de sport, care trăsnește a transpirație și a gaz, trebuie renovat complet. Elevii ultimei clase de liceu nu profită cu nimic din asta, fiindcă renovarea va avea loc abia în vacanță. Domnul Witkowski vrea să‑și retragă copiii de la școală din cauza acestei întâmplări, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au închiriat camera de serviciu. N-au mai rămas decât cu două camere, dar au închiriat chilia asta, să-și mai rotunjească bugetul. Cafeaua e chiar rece și amară, nu mai rămâne nici o scăpare, trezirea e inevitabilă. Hai, că ești trăsnit cu vizitele astea ! Duminică, la grădina zoologică ! Doar n-ai de gând și pe arșița asta... — N-am de gând. M-aș duce la Muzeul „Antipa“. Istorie naturală, de la fluturi la urși. Acolo e chiar răcoare. Mai liniștește mintea. Liniștește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
el cu răutate. Ce dracu’, am ajuns dădacă! Ia, cară-te, mă, mucosule! mîrÎi din nou și ridică pumnul, gata să dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de unu’ ca tine... cară-te... Cară-te pînă nu te trăsnesc! Cel care răspundea cu numele de Bull se Întoarse și-l privi În tăcere pe vagabondul cel scund. — Ia ascultă, Mug! spuse calm după o clipă. Lasă băiatu-n pace! Rămîne cu noi, ai priceput? — Zăău! mîrÎi celălalt morocănos. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]