745 matches
-
Constantin”, care s- a născut dintr-un laitmotiv: „Trebuie să plângă în brațele unei ființe vii. Trebuie să plângă în brațele unei ființe vii...”. Constantin a luat ființă dintr-o poveste de iubire mută și plină de durere, dintr-un tragism al situației și dintr-o întâmplare pe cât de ireală, pe atât de adevărată și de tristă. Întâmplarea aceasta ne arată că iubirea nu are întotdeauna un final fericit, că o nebunie de moment poate schimba niște vieți pentru totdeauna și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
că toleranța creștinilor față de protestanți este destul de mică, iar aceasta scade cu atât mai mult cu cât vorbim de o comunitate rurală închegată, care acționează ca un stup de albine și elimină tot ce nu face parte din stupul lor. Tragismul întâmplării vine din faptul că un copil nevinovat nu înțelege atitudinea celor din jur și resimte profund izolarea și respingerea lor. Uneori este nevoie de o moarte ca să le atragă atenția oamenilor asupra comportamentului lor greșit. Iar atunci când victimele colaterale
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
viața nu mai este la fel, și trebuie să rămână orfană” gestul pe care l-a făcut a fost doar o consecință firească și de neînlăturat a acestui gând. Naturalețea cu care sunt prezentate aceste întâmplări accentuează și mai mult tragismul lor. E drept să ne gândim că toată povestea este de neconceput, însă poate că este atât de prezentă în viețile noastre. Călătoria noastră se termină cu cifra ”7”, o povestire metaforică despre facerea lumii, despre faptul că la început
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari, înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice, întreaga carte este o zburdălnicie boemă, un chef continuu, un chiuit învățat în tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau în taine", însetat în permanență, „bea cerul ridicat de două torți", face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți", este urmărit de viziunile tenebre pe când se „reeduca" în lagărele de exterminare de la Canal
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
amintit: "Aceasta-i tristețea cea mare a spicelor / că nu sunt tăiate de lună, / că numai de fierul pămîntului / li s-a menit să apună." (CÎntecul spicelor) Dar, În haiku-ul românesc există și un alt poem care exprimă același tragism, e adevărat mai puțin subtil, devoalînd trăirea care ar fi trebuit să fie Încorporată În imagine : lotus În amurg În sacul pescarului doar deznădejde Simona Dobrescu Despre ce vorbesc totuși cele două pome? Ele nu vorbesc. Cel puțin nu În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cărțile de istorie cum își scrie articolele de polemică, profesorul trebuie viu felicitat. E locul să i se mai creeze un institut în țară și încă unul în străinătate". Dacă ironia eminesciană traduce, de cele mai multe ori, un râs amar, un tragism nedisimulat, îmbrăcând forma sarcasmului sau a persiflării, adică ironia romantică prin excelență, la Arghezi ironia stârnește râsul, fiind sursa unui comic de esență ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o alta, virtuală, amuzantă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nici revolta care, de obicei, se ascund sub surâsul perfid, ci mai degrabă putem vorbi, la Caragiale, de un joc gratuit de atitudine, generat de gândul unei critici binevoitoare. Ironia sa nu e sarcastică și nici șfichiuitoare, ea nu exprimă tragismul unei lumi în derivă, ci o atitudine ludic-intelectuală în fața degringoladei valorice. Un articol întreg 253 reprezintă, de pildă, o ironică descriere a "intelectualilor". E o combinație savuroasă între modul parodic, prin analogia cu geneza și evoluția sectelor religioase, și cel
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bine documentat și este greu de crezut că a greșit. Ziarul "Voința națională" aduce precizarea că decesul s-a produs la ospiciul Mărcuța în prima zi de Paște, 24 martie/5 aprilie 1896. Profesorul Nicolae Georgescu face o comparație între tragismul sorții lui Gruber și cel al marelui nostru poet Mihail Eminescu: "ca și Eminescu", Eduard Gruber a murit cu mințile întunecate; "ca și Veronica Micle", fiica ei, Virginia, a avut mult de tras însoțindu-și soțul pe un drum imposibil
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Grădina potecilor ce se bifurcă) 1.1. Argument Fascinați sau intrigați de "efectul Caragiale", tot încercăm să prindem într-o formulă magia scrisului său. Ca "joc cu mai multe strategii" (Florin Manolescu), de un comic irezistibil și\sau de un tragism acut, realist cinematografică, dar și "absurd-fantastică", obiectivă și subiectivă, raportată istoric și totuși etern actuală, opera lui Caragiale dezvăluie o complexitate dezarmantă pentru orice tentativă taxonomică. Cu atât mai anevoioasă este operația de captare rezumativă a esenței sale, a cărei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În plus, cercetătorul german atribuie câte un mod al comicului pentru fiecare în parte: comicului jos îi corespunde burlescul, rizibil prin absurditatea sa, comicului mediu îi este asociat cuvântul de spirit iar celui elevat forma și tonul comediei combinate cu tragismul pasiunilor puternice și grave.39 În prelungirea acestor considerații de natură sociologică poate fi plasată și observația lui Mircea Doru Lesovici care marca astfel de deosebiri între modalități convergente ale comicului: Dacă ironia este "aristocratică", sarcasmul "plebeian", umorul se vrea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comic rezultă din inversarea termenilor comparațiilor prestabilite: "Te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea". Permisibil deriziunii, carnavalul manifestat literar prin motivul lumii pe dos oferă așadar o explicație pentru devenirea comică a absurdului. Perceput astfel, din perspectivă comică, tragismul acestei lumi absurde se reflectă în crisparea râsului angoasat determinat de lipsa de perspectivă preconizată de acest comic situat "dincolo sau dincoace de disperare sau de speranță". Critica a observat aproape în unanimitate specificul râsului caragialian care, "pentru publicul modern
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nedreptate, înșelarea sistemului prin manevra Ancăi de deturnare a adevărului, ca singură soluție posibilă de remediere a erorii justiției printr-o altă eroare deliberată. Departe de a produce satisfacție, actul răzbunător dezgustă. Eroina nu are integritatea hamletiană care să confere tragism vendetei justificate, ci dobândește trăsăturile unui monstru feminin neînblânzit, grotesc prin inconsecvențele, ezitările și plăcerea de a-și tortura victima prin întreținerea iluziei că va fi ajutată. Ca și în farsele tragice postbelice, personajele pot fi interpretate ca fiind abstracțiuni
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui George Ciprian, bunul lui prieten. În plus, atunci când va formula rezerve în privința aprecierilor critice mitologizante, prin care tinerii poeți din jurul revistei Unu, deveniți apologeți ai cultului urmuzian, încercau să propage imaginea Neînțelesului, a Damnatului și a Revoltatului Urmuz, exagerând tragismul vieții lui, Eliza Vorvoreanu va preciza că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții lui plină de bucurii s-au născut schițele lui Urmuz"13. Pornind de la astfel de considerații privitoare la natura duală și contradictorie a acestui scriitor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viață și pe moarte, contribuind esențial la constituirea eului propriu. Cred că aici trebuie căutat sensul adevărat al autenticității la Marin Mincu, ca o sublimare „textuală“ a faptului primar de viață. În sfârșit, tonul se menține tot timpul grav până la tragism, limitat numai de aspectul parodic, datorat viziunii intertextuale la nivelul Întregului. Un Marin Mincu romancier era greu de anticipat cu ani În urmă. Poate că și acum cei obișnuiți cu poetul și criticul literar au fost surprinși de apariția cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
biscuiți. Tamar Îi spuse că n-avea importanță, Îi mulțumi. Se simțea deja mai bine. El era Întotdeauna atât de bun. Mărul lui Adam, prea proeminent la ea, nu i se părea acum caraghios, ci tragic. Din cauza acestui sentiment de tragism se Îndoi că aceia care vor veni după ei, Yoezer și contemporanii săi, vor reuși cu adevărat să ducă o viață mai cumpătată decât a lor. Cel mult, cruzimea și prostia vor căpăta forme mai subtile și mai sofisticate. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În bătălie, ci În urma unei septicemii contractate la bordul vasului care Îl purta spre Dardanele - eșuase atât de lamentabil În a Împlini sublima profeție a lui „Și dac-ar fi să mor...“ nu făcuse decât să intensifice patosul, să accentueze tragismul elocvent al irosirii atâtor vieți tinere În Marele Război. După ce sfârși de dictat ultima revizuire a acestei lucrări, constată că nu mai avea nici un chef să Își continue romanul În curs de elaborare, Turnul de fildeș. Aceasta Îi provocă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mintea tulburată de boală. Termenul „sigilat“, care apărea de mai multe ori În mesaje și care sugera secrete Întunecate așteptând să fie scoase la iveală, Îi stârnea teama. Nu se Îndoia că Fenimore se omorâse și era destul de devastat de tragismul acestui fapt, dar lucrul de care Îi era cu adevărat frică era că ar fi putut găsi dovezi că făcuse pasul din cauza lui. Corectitudinea bănuielilor cu privire la primul aspect i se confirmă de Îndată ce văzu, din interiorul apartamentului, fereastra de la care căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
până la abandonul sentimentului în favoarea comorii. Teatralitatea prezentării acestei opere în concert a fost sugerată prin ieșirea din scenă a protagoniștilor după momentele dedicate și prin poziționarea diversă a soliștilor - un alt exemplu de grijă pentru captarea permanantă a atenției auditoriului. Tragismul reținut al primei secțiuni a fost continuat în scena a doua de intensa intrepretare a Elisabethei Kulman, în Fricka. Singura dintre soliste ce nu a simțit nevoia suportului partiturii, Elisabeth Kulman a „jucat” în toate aparițiile sale, cântate sau nu
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
cu subtilitate fiecare atu pe care îl are pentru a-și ajuta glasul să răzbată printr-o sală greu de stăpânit. Iar ceea ce transmite astfel este copleșitor: râsul său final a sintetizat toată gama de nuanțe exprimată anterior: dramă, ranchiună, tragism, scepticism și resemnare. Povestea lui Fafner din clipa morții sale ne-a relevat încă o dată vocea lui Sorin Coliban, plină de culori uimitoare pentru registrul grav extrem în care se desfășoară intervenția sa. Cu ardoare și joc scenic desăvârșit, Coliban
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
au fost compuse, timbrul său ușor metalic, dar generos, fiind extrem de potrivit acestui rol. Înfrângerea lui Wotan, cel care ar fi vrut să oprească timpul prin interpretarea sa contrastantă, și pasională și serenă în ultimul act, eliberează întreaga operă de tragism. În Idila lui Siegfried, care precede ultima scenă, Marek Janowski a subliniat magistral ideea de melodie infinită, cu sublime preluări între alămuri, clarinet bas, violoncelul cu leitmotivul cunoscut al iubirii și culminând cu unisonul viorilor în registrul acut. Iar atunci când
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
a rolului extrem de complexă: lirism și serenitate în salutul soarelui, duetul cu Siegfried, euforie în cântul dragostei ce oferă libertatea absolută, reținere și profunzime în confruntarea cu Waltraude, în esență o confruntare între sentimente și marele destin al zeilor, până la tragismul impecabil dozat, pornind de la trădarea lui Siegfried până la eliberarea prin moarte și supremația iubirii peste timp și în noul timp. În toate acestea, Petra Lang nu doar cântă, ci este Brünnhilde. Autentică, naturală, cu o fenomenală voce și cu un
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
întreagă ordine, înlocuită însă, în final, de una nouă. Ilie Moromete, personajul lui Marin Preda, are un aspect tragic: el reprezintă lumea satului vechi, în care "timpul părea îndurător”, înlăturată de noile realități istorice, când "timpul nu mai are răbdare”. Tragismul personajului constă în rezistența lui îndârjită, dar fără sorți de izbândă, împotriva noilor relații care se impuneau cu necesitate. Eroul tragic se caracterizează prin unitate și consecvență. În evoluția sa nu intervin surprize, iar deznodământul este previzibil, datorită caracterului personajului
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
ei cel lung de veacuri (un mileaniu de năvăliri). Ea sădi în inima Românului răbdarea, răbdarea de mucenic până la clipa mântuirii (Constaninescu, 1928, p. 57). Dintr-un alt pasaj, la fel de tensionat emoțional, pot fi desprinse temele excepționalismului românesc, martirologia românească, tragismul destinului național sau pe cea a blestemului istoriei românești: Istoria poporului nostru cuprinde dintre cele mai dramatice întâmplări care au atins vreodată o grupare omenească. Așezat într-o regiune vitregă a Europei, unde numai cu greu s-a putut înjgheba
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în numele ideologiei rasiale ca "normale". Înseamnă doar abandonarea tabu-ului comparativist, ceea ce presupune tratarea Holocaustului ca o specie a genului genocidar, ca un episod tragic în istoria Germaniei și a Europei, dar care își are corespondente în episoade de un tragism comparabil care au zdruncinat istoria altor societăți. Normalizarea implică renunțarea la ideea de singularitate istorică a Holocaustului, considerat prin această prismă a unicității sale intrinseci ca fiind un eveniment meta-istoric. Corolarul normalizării pentru care militează Nolte și ceilalți revizioniști constă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1 Mai. Kundera zice că, în definitiv, kitsch-ul face parte din natura umană și devine non-kitsch de îndată ce este conștientizat. Într-adevăr, asta se-ntâmplă, prin excelență, cu lumea lui Caragiale. Fantoșele lui Caragiale ascund în spatele lor destinul, cu tot tragismul lui. Ușurătatea maschează greutatea, ca să revin la termenii lui Kundera. Dar în spatele simulacrelor postmoderniste se ascunde nimicul, adică moartea. Fantoșele lui Caragiale au o transparență enigmatică, cele ale postmoderniștilor sunt opace. Ele sunt, pur și simplu, simulacre. Simulacre de iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]