823 matches
-
biroul, afișe pînă și de la corrida aceea pe care-ai pierdut-o, Îl readuc pe rotofeiul Romero la agreabila realitate a momentului și tocmai atunci deschide shaker-ul de argint, Îl Învelește În prosoape albe, Îl dezmiardă cu mîinile lui trandafirii ca pe un sugar Înfășurat În scutece și, nespus de mîndru, toarnă tacticos lichidul albicios și Înspumat În paharele de cocteil și anunță fericit că e gata un nou rînd de piscosauers. „Susan! Juan Lucas! strigă Încercînd să acopere ghitarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas În mînă și se duce să-l caute. Străbate living-ul unde e primit cu urale, cu exclamații admirative și e Înconjurat de prieteni, cum s-a obișnuit de o viață Întreagă, pășește fericit rotofeiul, cu obrajii săi trandafirii, dosul mare și sînii ca de femeie, dar e octombrie și el poartă un bluzon de un alb strălucitor și-a redobîndit aspectul caracteristic, care le face atîta plăcere prietenilor și dacă e rotofei nu Înseamnă că e nătăfleț sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
potrivit cu corpolența lui virilă de om cam slobod la gură, parcă l-ar fi deprins, cum spuneam, În urma unor Îndelungi și nemărturisite eforturi matinale. Și pe urmă, odată deprins cu el, odată obținut echilibrul necesar pentru ca nimic din corpolența lui trandafirie să nu se prăbușească sau pur și simplu să nu se Îngrașe prea tare sau să devină efeminat, odată dobîndit umbletul creol și ușor legănat, iese pe stradă În căutarea cafenelei din fața ziarului unde se Întîlnește cu primul grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unsă cu mujdei?“ ne ispitea Romulus în cunoscutul lui stil sado-maso. Copilada era, chipurile, ruladă de copil! Nu ne miram. Nu-l știam noi pe Romulus? Într-o seară ieșiserăm lângă mânăstire și stăteam cu toții pe iarbă, sub cerul imens, trandafiriu, ascul tând toaca și privind rândunelele ce dădeau roată. Așezat pe-o rână și privind cerul, Romulus avea o înfăți șare deosebit de melancolică. „La ce te gân dești?“ l-am întrebat, cuprins și eu de vraja acelei seri. „Mă-ntreb
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
kilometri de apă rămasă încă limpede și suficient de lată ca să pară sigură. Amurgul se lasă devreme, așa cum se va întâmpla câteva săptămâni de-acum încolo. Cerul, de un albastru înghețat printre sălciile și plopii invadatori, se aprinde, o străfulgerare trandafirie înainte de a se prăbuși în albastru-indigo. Sfârșit de februarie pe Platte, iar ceața rece a nopții plutește deasupra râului, înghețând paiele de pe miriște rămase de toamna trecută care umplu și acum câmpurile vecine. Păsările viguroase, înalte cât un copil, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e nflorit”! Inima înseninată ca la dragostea dintâi, strânge-n brațe lumea toată cu planeta sub călcâi. Toate zilele sunt pline de-o prealuminată stare, primăvara pe coline scoate plantele la soare. Anu-acesta, mai târziu, este Paștele preasfântul; cerul cald, trandafiriu prinde-n brațe tot pământul, de aș vrea ca fiecare să se simtă cum mă simt; florile deschid la soare fermoare de argint. Neastâmpărat, las cartea și stiloul lângă voi și mă duc să-mi caut partea - ntr-un trifoi cu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
bun și minunat. Căci acolo sus, departe, printre firele țesăturii de oțel, deasupra pulsetului și valurilor vieții de pe strada cea mare, deasupra valurilor strălucitoare și a forfotei din marele BÎlci, am zărit deodată imaginea luminoasă a chipului vesel, delicat și trandafiriu al iubitei mele. Iar imaginea acestui chip unic parcă dădea glas bucuriei, parcă dădea siguranță forței și fericirii ce o trăiam, parcă aduna În conturul său minuscul, ca Între petalele unei flori, toată măreția, strălucirea și varietatea vieții și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o închise cu grijă și-i șopti lui Thaw să meargă în liniște. îl conduse apoi prin întuneric pe o scară îngustă, care scîrțîia, deschise o altă ușă, o închise în spatele lor, atinse un buton și el văzu atunci lumina trandafirie a unei veioze cu abajur de satin roz. Erau într-un dormitor intim de la mansardă, cu tavanul înclinat. Femeia aprinse un radiator, își scoase haina și se așeză pe pat uitîndu-se la el. Thaw începu să se dezbrace. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liniștită ?“, am întrebat-o, fiindcă începea revanșa. „Din tot ce ți-am spus reiese că Dragoș nu există, acolo, pe masă, și tu, în loc să spui ceva, mă lași să mă chinuiesc...“ „Sunt obosită“, a spus Zenobia și mângâia mai departe trandafirii. „Tu nu mă ajuți niciodată“, am spus, „mă lași totdeauna să mă chinuiesc singur... Nu-ți dai seama ? Dacă Maria nu-l vede, dacă poate să-și treacă mâinile și desenele prin el înseamnă că am halucinații și, ce-i
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
buimăceală și se repezi ca un tigru printre stânci. În ochii lui negri și rotunzi ardea o dorință aprigă. Perii de pe urechi începură să vibreze, semnalându-i o cantitate de id atât de mare, încât foamea lui deveni insuportabilă. Soarele, trandafiriu acum, urcase mult pe cerul de purpură, în vreme ce Corl se furișa înapoia unor stânci și privea, din umbra lor, ruinele orașului de la poale. În ciuda dimensiunilor ei uriașe, nava argintie părea minusculă pe fundalul acestor ruine. Dar avea atâta viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
treizeci de mii de ani, aceste torpile aveau să-și împrăștie atomii distrugători. Ele erau menite să rămână în câmpul gravitațional al galaxiei, fără a cădea vreodată pe vreo planetă sau în vreun soare. În vreme ce la orizont mijeau încet zorii trandafirii ai celei de-a doua dimineți, mecanicul-șef Pennons raporta prin rețeaua de videocomunicatoare: - Producem acum nouă mii de bucăți pe secundă și socot că putem lăsa liniștiți mașinile să-și termine treaba. Am instalat un scut energetic limitat în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în engleză? se rugă el. Când sări din mașină să îl ajute, în urma bărbatului coborî o pisică neagră ca un tăciune. — Frumos animal, își dădu cu părerea proaspătul pasager. Omar nu mințise. Mâța părea croită din catifea și avea ochii trandafirii, înstelați cu doi stropi de miere. Se puse în spate când mașina porni și de- acolo îl săgeta cu pupilele ei ca fierea. — Cum o cheamă? Sau e un motan? continuă Omar să întrebe. Nu, e o fată, Eleonor, merge
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în grădină. „Vino, fato“, îi zise iar și chemarea lui, aproape conspirativă, se pierdu în boarea dulceagă care ajungea dinspre câmp. Mâța doar încetase să își legene coada și i se uita fix în ochi, printre frunzele de un verde trandafiriu, ca și cum ar fi întrebat: „Ce îți trece prin minte?“. Chiar așa: la ce se gândise? Era înainte de prânz și urcase de la garaj, bucuros să facă o baie și să scape de blugii și de cămașa pe care simțise cum le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unde frații îl așteaptă. Pe-ntinsori de codri negri un senin se desfășoară Ce-a lui stele mari și albe peste ele le presară. 495Și la margine de codru ei aprind o focărie Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată, Împletită din răchită, cu curmei de tei legată. La o ploscă de vin negru stând de vorbă bucuroși, 39 {EminescuOpVI 40} 500Parcă-i zugrăvește focul cu răsfrîngerile-i roși. De asupra ceru-i negru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
roșise ca focul și prin el părea că vede, cum luna se cobora încet, mărindu-se spre pământ, până ce părea ca o cetate sfântă și argintie, spânzurată din cer ce tremura strălucită... cu palate nalte albe... cu mii de ferestre trandafirii; și din lună se scobora la pământ un drum împărătesc acoperit cu prund de argint și bătut cu pulbere de raze. Iară din întinsele pustii se răscoleau din năsip schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătîndu-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot felul de argumente ca să-mi țin nervii în frâu. Îmi ziceam că singura deosebire
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
reunite, pulsațiile inimilor lor se dezacordau iarăși, copilul îi scăpa și efortul lui se prăbușea în vid. El dădea atunci drumul încheieturii subțiri a mâinii copilului și se întorcea la locul lui. De-a lungul pereților văruiți lumina trecea de la trandafiriu la galben. O dimineață călduroasă începea să se facă simțită în spatele geamurilor. Grand abia a fost auzit când a plecat, spunând că o să revină. Toți așteptau. Copilul, cu ochii mereu închiși, părea că s-a liniștit puțin. Mâinile, devenite gheare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Mulțumescu-ți ție, Doamne, că scena aceasta a luat sfârșit. Când părea să se înfiripe o scenă de dragoste, sări de pe scaun și porni tropăind spre tejgheaua cu dulciuri ca să mai cumpere floricele. La întoarcere, văzu că cele două mari figuri trandafirii erau pe punctul de a se săruta. — Probabil că le miroase gura, anunță Ignatius peste capetele copiilor. Mi-e și silă să mă gândesc la locurile obscene pe unde au fost cu siguranță gurile lor înainte de asta. — Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu o mică refugiată din filmul serial Golddiggers. Ignatius constată dezamăgit că își adăugase o pată de culoare prinzându-și o panseluță ofilită pe reverul jachetei. Pantofii ei maro fără tocuri, cumpărați la solduri, scârțâiau provocator așa cum mergea, roșie și trandafirie, pe trotuarul de cărămidă spartă. Deși o vedea de ani de zile îmbrăcată astfel, apariția mamei sale în ținută de gală avea întotdeauna un mic efect asupra valvei sale. — A, drăguță, spuse doamna Reilly cu respirația tăiată, când se întâlniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ai fost întotdeauna unul dintre cele mai importante proiecte ale mele și sunt nerăbdătoare să știu în ce condiție psihică te afli acum. Te rog deci, ridică-te dintre perne și scrie. M. Minkoff Ceva mai târziu, cu pielea lui trandafirie numai cute, învelit într-un halat de flanelă pe care un ac de siguranță îl ținea strâns în jurul șoldurilor, Ignatius stătea la biroul din camera sa și își umplea stiloul cu cerneală. În hol, mama lui vorbea la telefon cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și Claude, ia să vă văd mișcând un pic picioarele. Ochii mici, negri ca tăciunele, se încruntau spre ea de pe polița căminului, în timp ce ieșea veselă din cameră. Cei trei musafiri, transportați de ritmul îndrăgit al patefonului, cercetau în tăcere pereții trandafirii și modelul floral de pe linoleum. Apoi, dintr-o dată, doamna Reilly strigă spre cei doi domni: — Vai de mine! Ignatius tocma’ dădea drumu’ la apă-n cadă când am plecat și pun pariu c-a uitat s-o-nchidă. Văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
arena coruptă a politicii. — O, scoate-mă de aici! Am să încep să țip dacă mă mai lăsați mult timp. Lanțurile astea mă strâng. — Da’ mai tacă-ți gura, Nelly, se răsti Dorian, pălmuindu-l pe Timmy peste obrajii lui trandafirii. Ieși din casa mea și du-te pe stradă, unde ți-e locul. — Vai, strigă marinarul, ce lucru groaznic poți să-mi spui! — Vă rog, pleda Ignatius. Mișcarea nu trebuie să fie sabotată de lupte interne. — Credeam că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu papagalu’! strigă Darlene. Lana Lee era acum pe scenă și țipa. Orchestra se oprise. Cei câțiva clienți bătrâni se feriră din calea lui Ignatius, care înainta anevoie printre măsuțe urlând ca un bivol și lovind în grămada de pene trandafirii sudată de urechea și umărul lui. — Cum dracu’ a ajuns individu’ ăsta aici? îi întreba Lana Lee pe septuagenarii uluiți din local. Unde-i Jones? Cineva să mi-l cheme pe Jones! — Vino încoa’, matahală nebună, țipa Darlene. Tocma’ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai multe. Armanoush s-a lăsat moale În scaun, inima i-a sărit În gât. A Închis instinctiv monitorul și a șoptit: — Da. Ușa s-a deschis Încet și capul mătușii Banu s-a ivit În cadrul ei. Avea o eșarfă trandafirie, legată neglijent pe cap și o cămașă de noapte lungă și pastelată. Trezindu-se la ora aia pentru rugăciune, zărise lumină În camera fetelor. Cu stânjeneala tuturor cuvintelor din engleză care Îi lipseau Întipărită pe chip, mătușa Banu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
săptămîni! Bătrîna călugăriță, cu lenta ei exprimare persuasivă pe care o datora protezei, făcea cu noi orele de catehism și, totodată, pe cele de gimnastică. De Îndată ce se făcea frumos afară, lua toată clasa În grădină. MÎțișorii galbeni ai molizilor, florile trandafirii de ciuboțica-cucului, firișoarele de iarbă, buburuzele și musculițele erau purtătorii unor necontenite mesaje afectuoase pe care ni le trimitea Domnul. În veșmîntul ei alb cu o cruce albastru cu roșu pe piept, doamna Marie-Isaure ne cerea să ne punem mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]