3,911 matches
-
tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele și limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea își reluă jocul său cu sânii
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
apollinic-dionysiac de cel eurynomes-mnemosynes, trebuie să distingem două feluri de suflete: sufletul trupesc, al cărui rost exclusiv este de a menține funcțiile vitale ale viului, și sufletul liber, care poate părăsi trupul în stare de catalepsie sau de inconștiență, de transă. Marea chestiune încă nedezlegată de antropologii care nu disociază “extazul” de “posesiune” este întrebarea: Cum oare posesiunea este practic posibilă - prin pierderea sufletului și înlocuirea lui de către spirite, sau fără pierderea sufletului? Răspunsul meu este următorul: Presupunând că Starea modificată
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
posesiune” este întrebarea: Cum oare posesiunea este practic posibilă - prin pierderea sufletului și înlocuirea lui de către spirite, sau fără pierderea sufletului? Răspunsul meu este următorul: Presupunând că Starea modificată a conștiinței (SMC) include trei stări de extaz ( prin posesiune, prin transă și prin catalepsie ) rezultă două mari experiențe edificatoare Spiritului Universal: 1. O experiență la limita morții ( ELM ), în care posesiunea bărbatului este posibilă prin pierderea sufletului femeii, care deține doar două “pachete” de suflete-semințe și înlocuirea lui de către spiritul Celor
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
revine în fundal muzica de început subliminala și psihedelica și la semnalul de Consacrare, dat de o misterioasă doamnă cu pălărie vișinie, toate femeile care dansau în spirală invocă energia Zeiței Eurynome, după care încep să intre pe rând în transă și, în poziția de lotus, încep toate o meditație transcedentală, ocultă, de gradul IV, numita “Nașterea Reginei Mnemosyne “. După un timp, una dintre ele aflată în cercul din mijloc, vopsită, blondă, plină toată la mâini la gât și la picioare
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
fost ca și cum aș fi pus un casetofon în priză. Cu o emoție specială, născută din îngemanarea sechelelor suferinței sale din război și efectul prețuirii mele exprese față de tenacitatea prizonierului care a fost, interlocutorul meu a intrat într-un fel de transă. "Transportat" complet în trecut, mi-a fost imposibil să-l mai pot opri, pentru a-i dirija evocarea. Povestea neselectat tot ce i-a marcat viața în acei ani de coșmar, folosind persoana întâi și a doua. La persoana a
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
eu când te-am văzut la ușa camerei mele așa de... dezbrăcată. Credeam că ai venit să mă provoci la o partidă de amor. - Hei! Așa gândești despre mine? Nici nu m-am uitat cum sunt îmbrăcată, parcă eram în transă, ca un somnambul. Scuză-mă că am dat așa buzna peste tine. - Te-am mai văzut și pe plajă cum apari dezbrăcată de haine. Doar că nu erai topless. - Hai că nu sunt topless, se mai acoperă ceva cu capoțelul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
fost ca și cum aș fi pus un casetofon în priză. Cu o emoție specială, născută din îngemanarea sechelelor suferinței sale din război și efectul prețuirii mele exprese față de tenacitatea prizonierului care a fost, interlocutorul meu a intrat într-un fel de transă. "Transportat" complet în trecut, mi-a fost imposibil să-l mai pot opri, pentru a-i dirija evocarea. Povestea neselectat tot ce i-a marcat viața în acei ani de coșmar, folosind persoana întâi și a doua. La persoana a
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
Aurel Covaci se așază, în poziția lui Buda, în fața poetului și își desenează unul altuia staturile din profil. Pentru a se încuraja, au scris cu litere mari, în cărbune deasupra: „Omule, nu te supăra, că trece și asta". Ca în transă, preluând coșmarul celuilalt, Aurel Covaci compune primul sonet al coșmarului, iscălit apoi de Nicolae Labiș: SONETUL COȘMARULUI Pricepem noi această odihnă chinuită Când ne cuprinde vraja trăirii efemere, Când ni se aprinde totuși tăcuta dinamită Încătușată-n suflet, în creier
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
izul putreziciunii mele, Dar auzeam tăcerea cum sapă, cum tot sapă, În moartea mea să scoată comori de gând și stele. O viziune a propriei morți, dar și a acelor tainice recuperări spirituale de după. Labiș i-a transmis imaginea în transă poetică. A treia poezie, fără titlu, scrisă și compusă de Nicolae Labiș, pe care Covaci o aprobă doar prin iscălitură, este o mărturie totală despre suferință. Aici apare imaginea surprinzătoare a poetului sugrumat cu propria-i fașă de prunc, atârnat
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
cortină de umbră și vechiul număr de circ poate reîncepe rând pe rând zecile de labe mari sau mici de hamsteri bipezi ascultând nevăzuta comandă bat ritmic în sus și în jos lungimea serpentinelor de bitum încins cu ochii-n transă peste visul chițcăit și dinții fără preget mărunțesc în iluzoriul cronțănit de pe margini ciorile chibițează și croncănesc cu indignare spre cojile bananelor zvârlite din regatul babuin gata-gata să le lovească peste ciocurile lacome la unison zecile de boturi mustăcesc pe
MENAJERIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376466_a_377795]
-
irizau prin pletele ei, pe chipul ei frumos. I se părea cunoscută, nu-și amintea cum și de unde. O mai văzuse, era sigur, simțea asta intens, dar unde și cum, căci totul părea un vis real, încă neînțeles. Ca-n transă, coborî treptele ce duceau spre adâncul fântânii. Păși prin oglinda apei trecând printr-un tunel la capătul căruia printr-o lumină albastră se deschise Poarta Stelară spre o lume paralelă scăldată într-o lumină neobișnuită, intensă și pură. Fata cu
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului bătrân și au început să schelălăie, scoțând sunete înfricoșătoare, nepământene...mi se părea că purtai un dialog cu ei, vorbindu-le în limba lor. Deja amețisem, cred că eram în transă...Din acel moment, n-am mai știut nimic...M-am trezit când mă strigai, spunându-mi să cobor, iar eu ți-am răspuns: „sunt deja jos!” „Cum așa, m-ai întrebat? De când ești acolo?” - Nu știu...ți-am răspuns, mirat
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
citesc în continuare. Nu mă prinde somnul, nu mă simt trează. Față de fiecare noapte afișez o atitudine savantă dar numai pentru început. Cedez în următoarele ore și stau ghemuită sub tutela ei de autoritară atroce ca și cum am intrat într-o transă, consecința unor arome și descântece ancestrale. Fac planuri pentru viitoarele vieți, port dialoguri cu scrântiții de pe marginea oceanelor care mănâncă grăsime de balenă, strig la toți posesorii de mașini cu șase viteze care-și mătură semenii ducându-i repede și
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
Văzându-se printre cei admiși, cotropită de emoții, Alina își citea cu voce tare numele, prenumele repetând într-una pentru a se asigura că despre ea este vorba până când, Eugen o scutură de braț ca pentru a o scoate din transă, apoi după ce o sărută îndelung, plecară spre casă, îmbrățișați. Lucica era în tura de noapte și Alina l-a rugat, dacă se poate, să cumpere ceva de băut. - Am o pofta teribilă să mă îmbăt, Eugen! - Facă-se voia ta
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
Eminescu, să poți vorbi (despre Eminescu), cu alte cuvinte, însemna că Nihita avea o adevărată venerație față de poetul înaintaș, despre care nu și-a permis să spună la întamplare ceva banal, ci avea nevoie să intre în acea stare de transă pe care ți-o conferă inspirația, creată .în urma contactului mental cu gândurile rămase moștenire pe hârtie ale maestrului.(Aceasta, în contrast cu un alt poet contemporan, care se dorește mai presus de Eminescu, și într-o emisiune televizată, când Eminescu a fost
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
acesta excedat de sonorul complet nepotrivit cu taina poeziei îi dădu un foarte prozaic picior, deloc metric, în părțile nepoetice, niște iambi și trohei de mă-sa cu tot neamul ei, plus un brânci pe ușă, însă dobitoaca rămasă în transă continuă să ragă pe hol, spre amuzamentul colocatarilor ieșiți, ca de obicei, indiferent de oră, în pragul ușilor. În casă, Maestrul, tulburat de repetatele căderi ale virtuților sale poetice, se închina la icoana Fecioarei, jurând abținerea totală, refuzul păcatului cărnii
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
se pregătească - și au mai rămas în hotel încă două zile, pentru a vizita o frumoasă mănăstire din Munții Maramureșului. - Gata, doamna Violeta, că vă ia părul foc dacă mai stați sub troaca asta!... zise Lenuța coafeza, trezind-o din transa în care intrase cu atâta plăcere, încât uitase unde se afla... * În foișorul din grădina casei, înconjurat de ronduri cu trandafiri și flori, Violeta citea pentru ultima oară lucrarea de licență, înainte de a fi dactilografiată. Iedera adusă și plantată pe lângă
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
anunța sosirea cu semnale lungi și stridente, confirmate de semnalele roșii intermitente ale semafoarelor din gară. Freamătul călătorilor acoperi strigătul înspăimântat al cuiva. Liviu ridică privirea intrigat și abia atunci o zări. Lea singură, pierdută, în afara perimetrului gării, privind în transă bolidul hotărât, înspăimântător de aproape de bordul de beton, ce o expunea unui pericol iminent, pe care ea nu părea să-l observe, sau... Înțelese!... Porni într-o goană nebună, invocând numele fiicei, dar nu își auzea vocea! Sau o auzea
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
spatele. Strigăte îngrozite, furioase, frustrate, scrâșnet cumplit de roți incendiate aproape de frânele ce brăzdară adânc cauciucurile, șoseaua masacrată de piruetele mașinii controlate de o mână divină... urletele terorizate ale șoferului ce trânti portiera cu moartea în suflet, apropiindu-se în transă de trupul îngenunchiat pe șosea, cu mâinile și fața îngropate în cascada de păr ce se revărsa peste asfaltul devastat, ca într-o dezmierdare finală. Se aplecă incredul peste forma aceea de viață, o atinse și suspină ușurat, binecuvântând reflexele
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
lent pe patinoarul cerului. Uneori, pare un ochi uriaș de lumină, ce mă privește printre ramurile încărcate de flori exotice. Când depășește vârfurile arborilor, arătându-mi-se în toată splendoarea sa, ochiul mă hipnotizează și intru într-un fel de transă...Camera dispare, la fel și patul, iar eu plutesc...sunt imponderabilă. Mă cuprinde o ușoară amețeală și...parcă mă scufund într-un bazin uriaș cu sake. O băutură lăptoasă și parfumată, la fel de prețioasă precum nectarul zeilor... Din străfundurile ființei, aud
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
să mă ascund cu tine într-o oază de Tristețe Și să populăm planeta cu mici Zei, sorbind Prozac Mai degrabă decât lapte...noi, orbiți de frumusețe Ne iubim paleozoic, două pietre care-și tac... Ne trezim din câte-o transă, cu-n sărut carbonifer, Ce ne inversează polii... și-atunci simt că-ți sunt femeie... Te atrag în Labirintu-mi, te învălui în mister Și-ți scriu viață pe planeta unde-ți sunt unica Zee... Mă botezi în lacrimi pure din
NICIO TEAMĂ NU MAI AM de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375784_a_377113]
-
atracția gravitațională sau poate doar de gura mea dintr-o dată de apă vie-nsetată tocmai când nu mai am nici mărunțișul de care nicicând până acum nu îmi păsa. Și-n legănări parșive de pendul stropul sclipind m-aduce în transa în care ca prin ceață-aud cu patos vremurile străbătând un iiiii-ha-ha tânjit, prelung... și “asinus buridani” meteor prin gând trecând. Referință Bibliografică: ASINUS BURIDANI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2039, Anul VI, 31 iulie 2016. Drepturi de
ASINUS BURIDANI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379185_a_380514]
-
-se unele cu celelalte strălucind puternic și mărindu-se văzând cu ochii. Se gândi să înregistreze. Era totuși un om practic. Ce-ar fi să filmeze fenomenul ca să aibă o dovadă a celor petrecute? Duse mâna la buzunar ca în transă, scoțând telefonul și porni pe filmare. Se formase un cub cu latura de vreo trei metri fiecare și ca o hologramă cu conținut încă nedefinit se porni lăsându-l într-o stare de uluire. Apoi, într-un joc de raze
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
păcat, când aproape tot ce am iubit zace-n pământ îngropat. Împietrită, ca pe uliță inerții bolovani, am fost târâtă pe drumul de fum când aveam doar treizeci de ani. Picioarele nu mă ascultau și-am pornit atunci ca în transă înșirând bucăți mari din suflet, să știu să mă întorc acasă. Mai merg și acum pe acel drum, bucățile mele sunt tot mai mărunte, mă mir de mine, aproape că nu sunt, doar inima-mi mai bate, încet sub un
MI S-A SPUS SĂ RÂD de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369186_a_370515]
-
literaturii universale. Unul dintre ele este cazul celebrului scriitor Charles Dickens, care a murit lăsând un roman la jumătate, neterminat. Peste câțiva ani romanul lui Dickens a fost continuat de un tipograf din Statele Unite, care l-a scris noaptea, în transă. În presa epocii acest eveniment parapsihologic a făcut o vâlvă extraordinară, care a ținut prima pagină a ziarelor ani de zile. Patologia egoplasmului și a axiofagiei de care suferă scriitorii români a făcut ca romanul să fie marginalizat și să
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]