2,444 matches
-
recuperării sacrului dinspre știință, tocmai prin tentația gnosticismului, unii savanți au crezut că pot întemeia o "nouă religie" universală 252, ceea ce a dat apă la moară mișcării New Age, care este produsul cel mai nefericit al postmodernismului, fals întors spre "transcendență". Cât privește strădaniile lui Eugen Rosenstock-Huessy, acestea par să se apropie de teologia Părintelui Stăniloae, căci și el tinde să depășească timpul heideggerian și existențialist, în genere, cel producător de Angst. De altfel, și în teologia tradițională timpul privit ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
întâlnirea bărbatului și a femeii într-o iubire de aproape. Este ceea ce Denis de Rougemont numește iubirea mediată. O "mediere" fie externă, fie internă, pe care romancierii de geniu au intuit-o, de la Cervantes la Flaubert sau Proust. Aceasta e transcendența deviată, opusă celei verticale din creștinism. Tristan și Isolda "se iubesc unul pe altul, dar fiecare îl iubește pe celălalt numai plecând de la sine însuși, nu de la celălalt. Nefericirea lor își are astfel originea într-o falsă reciprocitate, mască a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-i asimila, în vederea transsubstanțierii lor în totem. Validitatea doctrinei e testată în modul radical al dumicării exponentului ei, din credința sinceră că dăinuirea ulterioară a ideii n-ar ridica probleme. Cu alte cuvinte, un adevăr aspirant la demnitatea supremă a transcendenței trebuie să convingă la proba de tranzit... intestinal. − Fie vorba între noi, câți migratori s-ar dori întâmpinați cu un asemenea respect? Și-apoi, n-au toți tupeu de misionari, încercă Ian să restabilească măsura. − Bineînțeles, onoarea de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
El stabilește ca sursa cunoașterii este gândirea logică, rațională, activitatea intelectuală opusă și superioară cunoașterii empirice, experimentale sau sensibile. Dar numai în contextul primei tematizări filosofia crede că putem cunoaște lumnea așa cum este ea, desigur și atunci limitat de opoziția transcendență (esență) - lumea sensibilă (aparență). Pentru a doua tematizare, lumea este dată prin cunoaștere, respectiv cunoașterea devine 11 construcția lumii ca realitate. Noi nu percepem și nu gândim lumea așa cum e ea, ci numai construind-o; noi nu putem cunoaște "lucrul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de limbă, de existența sistemelor semnificante. El se întemeiază pe 15 codaj-decodaj, metaforă-metonimie, analogii arhetipale și diferențe pertinente și totul este dat în simultaneitate. Se neagă astfel ontologia profunzimii și originii tot așa cum criticismul kantian negase mai vechea ontologie a transcendenței. Se estompează opozițiile: esențial și neesențial (aparent), exterior și interior, calități primare și calități secundare, profunzime și suprafață, abstract și sensibil, origine și descendență, centru și periferie. Pentru că limba, sistemul semnificant, este de la început intersubiectivitate, comunicarea are efectul obiectivam al
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este aici numai întîrzierea cu care se produce această transformare, căci ea survine tocmai când Galaxia Gutenberg declină sau intră în coliziune cu Galaxia Marconi. Ca tip de receptare, lectura se adresează unui obiect textual lipsit de profunzime sau de transcendență, și care nu poate reclama și nu se cuvine să primească empatie sau "trăire". Pe axele activ - pasiv și intectual - emoțional, ale grilei receptării, lectura semiologică structuralistă se înscrie ca o formă hiperactivă și hiperintelectuală. Hiperactivă, pentru că promotorii acestui tip
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Credința creștină a adoptat teologic, prin Sfinții Părinți, filosofia greacă, îndeosebi neoplatonismul. In acest fel, teoria "lumii Ideilor" ca și credința creștină în "împărăția lui Dumnezeu" se suprapun și devin o doctrină a lumii suprasensibile, adevărate, lumea esențelor situată în transcendență sau în spatele "lumii sensibile", a aparențelor. Etapele evoluției filosofiei occidentale estompează consistența acestei lumi adevărate până la Nietzsche / Zarathustra, care o dată cu lumea "adevărată" se debarasează și de lumea "aparențelor". Nucleul tare și cu adevărat filosofic al gândirii lui Nietzsche rezidă în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a se ține în afara sa, de a se deschide extatic luminii Ființei. Legăturile etimologice dintre "ek-sistență" și "ek-staz" sunt o cheie pentru lămurirea acestei poziții, întrucît înțelegerea Ființei este asemenea unei iluminări religioase. Dacă revenim la sensul dinamic al cuvântului transcendență - nu ordine statică superioară și suprapusă ordinii acestei lumi, ci efort de depășire - putem spune că omul este transcendență în imanență. De aceea omul este un "aici" al Ființei și chestionarea filosofică asupra Ființei nu poate începe decât cu o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o cheie pentru lămurirea acestei poziții, întrucît înțelegerea Ființei este asemenea unei iluminări religioase. Dacă revenim la sensul dinamic al cuvântului transcendență - nu ordine statică superioară și suprapusă ordinii acestei lumi, ci efort de depășire - putem spune că omul este transcendență în imanență. De aceea omul este un "aici" al Ființei și chestionarea filosofică asupra Ființei nu poate începe decât cu o hermeneutică a fundului sau cu o analitică a existenței, cu o interpretare a existenței în funcție de Ființa care se manifestă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a unei variante a unui astfel de model, care să-i garanteze dacă nu autonomia, măcar diferența. Tematizarea existenței (a "ceea ce există", a lui îo on) din epoca aurorală a filosofiei până în pragul celei moderne, a impus modelul platonician al transcendenței. Lumea sensibilă unde trăim noi este dublată de o lume inteligibilă, a Ideilor, situată spațial deasupra primeia. în ordinea realității - în sensul lui Eliade, pentru care realul este sacrul - lumea Ideilor este mai adevărată întrucît deține modelele esențiale ale copiilor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lumea noastră. Modelul alternativ aristotelic al unei ontologii a individualului, care suprapune, prin cele patru cauze-temeiuri, esențele generale într-o existență individuală mai reală decât ele, nici nu este atât de antagonic pe cât s-ar părea, pentru că a lăsat neatinsă transcendența Demiurgului perfect în raport cu lumea, și a rămas o formulă secundă și recesivă în istoria filosofiei occidentale. Formula succintă a modelului ontologic pentru această epistemă este cea a transcendenței verticale, preluată de creștinism, ca relație între Dumnezeu și om. Tematizarea modernă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este atât de antagonic pe cât s-ar părea, pentru că a lăsat neatinsă transcendența Demiurgului perfect în raport cu lumea, și a rămas o formulă secundă și recesivă în istoria filosofiei occidentale. Formula succintă a modelului ontologic pentru această epistemă este cea a transcendenței verticale, preluată de creștinism, ca relație între Dumnezeu și om. Tematizarea modernă a cunoașterii impune, o dată cu criticismul kantian, un alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri care construiește realul. Transcendența
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
transcendenței verticale, preluată de creștinism, ca relație între Dumnezeu și om. Tematizarea modernă a cunoașterii impune, o dată cu criticismul kantian, un alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri care construiește realul. Transcendența verticală este înlocuită cu un fel de transcendență slăbită sau deviată, redusă la orizontal: cu transcendentalul. în filosofia kantiană, transcendentalul nu mai poate în nici un caz avea semnificația ontologic-axiologică de "în afara și deasupra acestei lumi". El desemnează ceea ce este anterior
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Dumnezeu și om. Tematizarea modernă a cunoașterii impune, o dată cu criticismul kantian, un alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri care construiește realul. Transcendența verticală este înlocuită cu un fel de transcendență slăbită sau deviată, redusă la orizontal: cu transcendentalul. în filosofia kantiană, transcendentalul nu mai poate în nici un caz avea semnificația ontologic-axiologică de "în afara și deasupra acestei lumi". El desemnează ceea ce este anterior și permite construirea lumii în cunoaștere, respectiv constituirea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ontologic-axiologică de "în afara și deasupra acestei lumi". El desemnează ceea ce este anterior și permite construirea lumii în cunoaștere, respectiv constituirea obiectului în experiență. Modelul ontologic al modernității, întemeiat pe transcendental, a cunoscut două variante distincte. Prima păstrează modelul spațial al transcendenței verticale și îl face imanent distribuind cuplul categorial esență-aparență după metafora spațială a miezului și cojii. în acest caz, principiul este situat ca esență nu în afară 130 și deasupra, ci înăuntru și în centru, adică în profunzime. Cealaltă variantă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
modelul ontologic nou, impus de această tematizare. Or el este destul de clar trasat atât de către Heidegger, cât și de către structuraliști, precum și de către comentatorii mai mult sau mai puțin binevoitori ai ambelor orientări. Este vorba în primul rând despre excluderea oricărei transcendențe și despre refuzul oricărui model ontologic al originii sau profunzimii. Apoi, despre excluderea istoriei, care este categoria temporalității moderne a noutății care se învechește, depășită de noutatea mai nouă. Pentru că nici structuraliștii, nici heideggerienii nu exclud timpul înțeles fie ca
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
combinatoricii, fie ca destinalitate (Geschichte ca Geschick). In fine, acest model ontologic nu se mai bazează pe o relație arhetipală între principiu și manifestările sale, adică pe analogie, ci pe diferență. Ceea ce rezultă este o ontolgie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, nici măcar în forma slabă a profunzimii sau originii și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de model ontologic este în funcțiune în cele mai realizate formule ale gândirii filosofice postmoderne. îndeosebi la acei gânditori francezi care, ca
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ale spiritului primordial, atunci conștiența finită a minții omenești obișnuite se transformă și se extinde în mod spontan în conștiența transcendentă fără limite a nemuritoarei „Minți Tao”. Această transformare, cunoscută sub diferite nume în limba engleză, ca enlightement („iluminare”), transcendece („transcendență”), liberation („eliberare”) și awakening („trezire”), în tradiția Zen a Japoniei ca satori, în sanscrită ca nirvana și în limbajul taoist ca wu-dao („trezirea către Cale”), se produce, de obicei, brusc și pe neașteptate, în urma practicii îndelungate și tenace, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
poemului este În ultimă instanță nerecunoașterea “imperiului gloriei” și odată cu aceasta refuzul fetei de Împărat de a accepta crucea. Si astfel poema se poate citi și În această grilă păgînă. Fata de Împărat a refuzat simbolul cristic, ratînd astfel și transcendența, căzînd cu beatitudine În brațele pajului, În non credință sau cel puțin devenind fidelă unei secte. Eroul celest suferă deci un botez in imensa cristelniță care este marea. Trecînd de proba acvatică, fiind acum domolit, potolit și avînd unul din
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
-n mînă un toiag./” Întîlnim aici funcția sociologică a suveranității sceptrul, toiagul e Încarnarea sociologică a proceselor de Înălțare. Dar sceptrul mai este conotat și ca falus, arhetipul monarhului patern și dominator ... (Bachelard) . Ochiul sau privirea simt Întotdeauna legate de transcendență. Lumina este cuvin tul, claritatea, cuvîntul care creează universul, logos pantokrator, logos spermatikon. Cum Îl atrage fata pe Luceafăr?mai Întîi fonetic apoi prin evocare. Numeroase religii ne demonstrează cum cuvîntul este asimilat cu puterea sexuală iar verbul cu sămînța
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
act stă marea iubire și fata o știe, ea Îl va „rumega” cum pe un mugure Îl va incuba de-a pururi În inima ei, nu-1 va părăsi nici o clipă pentru că potențialitatea iubirii Îi va da pururi un fior de transcendență și de legătură cu marea iubire, Îl va visa mereu dincolo de cercul strîmt al determinărilor sociale, dincolo de așa zisa Împlinire efemeră, pe cît de nemuritor va fi Luceafărul pe atît de caldă și fierbinte va fi iubirea. Capcana mercenarilor sau
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de a afla și scoate la lumină „numărul pur”, formula unificatoare și concordantă care ordonează „totul” și determină, cu un obscur impuls germinativ, forme, ritmuri și proporții. Omniprezența raportului „secțiunii de aur”, din studiile pitagoreice, este relevată ca „test al transcendenței vieții”. Preliminariile volumului Esthétique des proportions dans la nature et dans les arts (1927) lămuresc motoul „Beauty is fitness expressed”. Pornind de la postulatul armonizării a două elemente printr-un al treilea enunțat de Platon, autorul observă că simpla trecere de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
revistele de specialitate, precum și Cioran și exodul spre veșnicie (2007); Eclipsa orizontului (2003); Repere introductive în fenomenologie (2010); Paradigme umaniste. Explorări în tradiție și actualitate (coordonator, 2013). La editura Institutul European a mai editat volumele Pendulări în abstract (2008) și Transcendența activă (2010). Marius Cucu, Ascunderi și înfățișări. Explorări metafizice decriptive (c) 2016 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com.; www.euroinst.ro Descrierea CIP
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a le înfățișa, preț de-o clipă, vor fi mereu redescoperite și reînfățișate, oricât de adânc le va răpi ascundere. Este speranța că alți pelerini ai meditației vor rostui noi fântâni vremelnice, dar înnobilante, spre aceleași seve cu izvoare în transcendență. Resemnări lângă drama aproapelui Începutul întâlnirii mele cu suferința aproapelui pare a sta sub zodia unui naufragiu inedit al sinelui. Indiferent dacă apariția, pe drumul de soartă în care sunt angajat, a semenului, încercat de asprimea unei vicisitudini, este un
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mai adesea, după ce s-a așezat în incinta templului, orbul își întinde mâna implorator spre fluctuațiile omului cotidian. Despre templu s-a spus mereu, în evoluția conștiinței religioase a omului, că este casa zeului, tărâmul care punctează imanentul cu deplinătatea transcendenței ce irumpe în temporalitate precum o paranteză, o sincopă de absolut. Zeul generează și regenerează, el creează, deține capabilitățile distrugerii și ale vindecării precum și forța resurecției întru apocalipsă, energia eternă a sfârșitului deplin reînnoitor. Așadar templul ar fi, pentru conștiințele
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]