2,644 matches
-
puternic decât adevărul concluziei. Așa cum am mai spus, certitudinea asupra adevărului premisei majore „tot ceea ce gândește există” este greu de obținut. Recurgând la modificarea subiectului din premisa majoră, În forma amintită, Hamelin consideră că aceasta nu este o judecată universală transcendentă celui ce gândește, ci doar o operație mintală, În care se substituie enunțului „cel ce gândește există” cu conștiința faptului că cel ce gândește sunt eu gândind. Cogito-ul nu face așadar decât să transpună În forma judecății această experiență. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Cogito-ul nu face așadar decât să transpună În forma judecății această experiență. Deși atractivă, propunerea lui Hamelin și argumentația sa sunt departe de a fi satisfăcătoare. Dar el nu face decât să declare că premisa majoră nu este o propoziție transcendentă celui ce gândește, și că „cel ce gândește” În această experiență este „eu-l gânditor”, Însă nimic din regulile de deducție silogistică nu autorizează existența și Întreținerea unui raport, fie și posibil, Între „eu”-l meu și „ceva - Îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
determinări nici consecutive, nici tocmai simultane. Pe de altă parte, ca și Descartes, care a stabilit că adevărul nu poate veni din mintea noastră, deoarece s-a dovedit că ne putem Înșela, și deci că trebuie să aibă o sursă transcendentă, Sfântul Bonaventura susține aceeași idee: „Zicem că intelectul nostru Înțelege cu adevărat propozițiile când știe cu certitudine care sunt adevărate; și deci știe cum că nu se poate să se Înșele În această comprehensiune. Prin urmare, se află că un
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
și a unor noi sensuri referitoare la consecințele existenței lui Dumnezeu. Sfântul Augustin După cum spuneam, primul care deschide cale acestei probleme este Sfântul Augustin (354-430), episcop al Hipponei. Pentru creștinul care era, Augustin nu mai poate susține existența unei lumi transcendente a ideilor, așa cum apare ea la Platon, dar găsește necesar totodată să confere un statut ideilor care transcend lumea aceasta. Dacă Ideile Își pierduseră atributul de singure realități adevărate, situate undeva dincolo de lumea vizibilă, ele cereau cu stringență să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
realități din afara gândirii noastre? Dacă ideile aparțin minții noastre, atunci putem avea orice fel de idee și nici una dintre ele nu mai poate fi verificată dacă e adevărată sau falsă. Valoarea logică a Ideilor platoniciene era asigurată de statutul lor transcendent, precum și de arhitectonica lor. Imuabilitatea lor asigura constanță sistemului de referință; veracitatea era consecința nemijlocită a transcendenței lor. Nevoit să renunțe la dihotomia platoniciană, Sfântul Augustin Încearcă să identifice sursa ideilor. Recurgând la metoda autoreflexivă el stabilește că ideile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
trage forța din natura și esența Însăși a lui Dumnezeu. Pentru a putea realiza acest argument, Descartes modifică În mod esențial rolul pe care-i era rezervat lui Dumnezeu În filosofie, conferindu-i statut de adevăr absolut cert și indubitabil, transcendent, care poate justifica toate celelalte adevăruri pe care cogito-ul le poate determina. 3.3. DUMNEZEU CA PRINCIPIU METAFIZIC În cuprinsul filosofiei carteziene, locul și rolul pe care-l joacă Dumnezeu este relevant Îndeosebi pentru metafizica pe care o edifică. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
interesante (ale creștinismului n.n.). Gândirea nici unei alte culturi nu a reușit să facă o deosebire așa de strictă între determinism și libertate, n-a știut să elibereze așa de bine conștiința morală a omului de puteri oculte sau de forțe transcendente. Ea nu s-a mărginit numai să arate că omul este liber ci totodată că el este responsabil și că prin urmare trebuie să-și regleze acțiunile după anumite principii numite norme. Că acționând din propriul lui imbold și potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Și firește, el poate avea totul, căci el este numit Prinț al lumii acesteia în Evanghelie. Dar nu va avea niciodată decât lumea aceasta. El nu va recuceri niciodată cerul, care este, la drept vorbind, sufletul lumii acesteia și misterul transcendentului în imanență. El nu va avea din universul nostru decât carcasa materială. Și probabil din firimiturile acestei case care și-a pierdut rostul, el va strânge lemnele cu care să-și încălzească infernul".Partea diavolului, Editura Humanitas, București, 2006, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Jung însuși va recunoaște că singurul element cognoscibil al sinelui ar fi eul, care nu îi este nici subordonat, nici atașat, ci gravitează în jurul său ca planetele în jurul Soarelui. Sinele nu poate dobândi decât statutul unei ipoteze, este un postulat transcendent verificabil prin cercetări psihologice, dar imposibil de demonstrat științific. Individuația își atinge scopul în momentul în care "intuiește" sinele ca pe ceva irațional. O dată ce am aprofundat o atare relație, pentru noi nu mai există nici o îndoială: "Tren deraiat din cauza omizilor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu îl mulțumesc pe autor decât parțial, Ladima își recunoaște aderența la o formulă unică de lirism în care forma și conținutul au o egală pondere, iar oniricul coexistă firesc cu orfismul, dar nu în planul existenței concrete, ci în transcendent. Lipsa de conținut, pe care i-o reproșează Autorul, poate fi suplinită de o metarealitate: "Conveneam numaidecât, nu fără ipocrizie: Acum te înțeleg. Ești un adept al onirismului... E un punct de vedere care se poate susține. Oniricul și orficul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Fred Vasilescu ori G. D. Ladima. Elaborarea subiectivă a artei, ca limbaj neconceptual, se reflectă conotativ în pasajele în care Camil Petrescu o introduce pe cea "aleasă" ca instanță narativă model de "transfigurare" reușită a realității/ de "atingere" a transcendentului, care, în cazul acestui autor, este reprezentat printr-un "dosar de existențe"316. Nu vocea auctorială, ci o "instanță fondatoare a actului narativ"317 o prezintă și, apoi, o descrie în amănunt pe doamna T. Prezentarea prin numele abreviat ar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
punct/volumetrii circulare - electromagnetice sunt neprecizate având în vedere că: un cerc, formă geometrică, deși finit (vizibil) din punct de vedere fizic, deci cuantificabil, nu poate fi definit niciodată precis, ca suprafață/volum, întrucât p = 3,14... este un număr transcendent; prin prezența celor două componente, magnetică și electrică, perpendiculare una pe cealaltă, unda electromagnetică definește implicit un spațiu tridimensional extrasenzorial a cărui volumetrie este imposibil de evaluat cu exactitate în timp/spațiu (transcedental). Se poate spune, că un cerc este
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
organică ne poate „modifica” construcția universului lumii interne atunci când nu avem tratamentul sau explicația/soluția „potrivită”. Sub comunism se explica doar colectivul, nu individul, însă tocmai această atitudine a făcut ca sistemul să fie antisocial. Nu trebuie apoi uitat că transcendentul - sau ceea ce se află „dincolo” - a fascinat întotdeauna orice intelectual preocupat și de alte „lumi/fenomene” din afara experienței cotidiene sau a granițelor patriei, de netrecut corporal. Atracția unei metode de relaxare prin transcendere era stimulată de oferta lărgirii măcar a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este în regulă dacă determină așteptări false. Cu atât mai mult cu cât ideea de „psihoterapie de grup” era considerată atunci a fi subversivă, iar în cultura română mai fusese un caz pus la index de comuniști tocmai pentru ideea „transcendentului abisal” cu trimiteri spre religiozitate - acela al filosofului Lucian Blaga. Represaliile față de intelectuali și psihologi au fost de o duritate tipic comunistă sau tipică poporului român? Aceasta este o întrebare de fond și a modului în care noi ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
specificate”. Cap.2 Managementul calității.Fundamente 14 Profesorul David A. Garwin, de la Harvard Business School, a pus În evidență cinci orientări principale În definirea calității produselor: transcendența, spre produs, procesul de producție, spre costuri și spre utilizator. a. În orientarea transcendentă calitatea reprezintă o entitate atemporală, absolută, fiind percepută de fiecare individ În mod subiectiv. Această orientare este puternic marcată de idealismul lui Platon, iar o asemenea abordare nu permite definirea clară a calității produselor și nici măsura ei, neavând, În
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
subiectiv. Această orientare este puternic marcată de idealismul lui Platon, iar o asemenea abordare nu permite definirea clară a calității produselor și nici măsura ei, neavând, În opinia autorului, utilitatea practică. b. Orientarea spre produs este orientarea total opusă orientării transcendente, calitatea fiind considerată o mărime care poate fi măsurată exact. Ea este definită ca reprezentând ansamblul caracteristicilor de calitate ale produsului. c. Orientarea spre procesul de producție abordează calitatea din perspectiva producătorului. Există cerințele specificate pentru fiecare produs, care trebuie
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
de ansamblu este însă halucinantă”. Este vorba aici de felurite mijloace de insolitare. Insistentei priviri reci și ironice i se adaugă trecerea instantanee de la un aspect la altul, de la un timp narativ la altul, de la persoana a treia a naratorului transcendent la persoana întâi a naratorului-personaj etc. Dinamismul și pluriperspectivismul cinematografic, vizând percepția holistică și sincronică, subliniază reitatea și disparitatea referentului acestor proze comportiste în care predomină tema insecurizării, indiferenței, a incomunicării. Romanele nu vor diferi decât prin amploare și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
Această cale a fost aleasă de gânditorii teiști. Majoritatea teiștilor aduc obiecții împotriva fundamentării tezei realității lui Dumnezeu doar la nivelul experienței. Norman Geisler, identifică trei posibile obiecții ale teiștilor cu privire la experiența religioasă. Prima obiecție: 1) deoarece conținutul noțiunii de Transcendent este, în cel mai bun caz, minim, căci prin experiența neanalizată nu se poate ști mare lucru, dacă se poate ști ceva, despre natura unei asemenea realități. 2) a doua obiecție: ei consideră că numai rațiunea poate transcende subiectivitatea simplei
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
reflecție teologică "capitole filosofice" în care au fost expuse teoriile asupra naturii universului care păreau să răspundă cel mai bine dogmei islamice. Argumentul kalam vrea să demonstreze că Universul a început într-un moment din trecut și dintr-o cauză transcendentă 39. Craig este de părere că pot exista două variante explicative în ceea ce privește existența universului: ori universul a fost cauzat să existe, ori a apărut în existență din nimic și prin nimic. Dacă oamenii de știință preferă să nu aleagă vre-una
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ea trebuie validată în mod independent 138. Se pune întrebarea dacă termenul "Dumnezeu" are aceeași valoare în experiență ca și cei o sută de taleri. Baumgarten consideră că în cazul în care înlocuim termenul de "Dumnezeu" cu cel de "ființă transcendentă experienței" și cei o sută de taleri prin "orice obiect posibil și determinat în experiență", argumentul lui Kant poate fi reformulat astfel: nu putem demonstra existența unui obiect transcendent experienței apelând la conceptele unor obiecte din experiență și atribuindu-le
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
cazul în care înlocuim termenul de "Dumnezeu" cu cel de "ființă transcendentă experienței" și cei o sută de taleri prin "orice obiect posibil și determinat în experiență", argumentul lui Kant poate fi reformulat astfel: nu putem demonstra existența unui obiect transcendent experienței apelând la conceptele unor obiecte din experiență și atribuindu-le predicate logice. Existența nu este un predicat real, ci unul logic, iar analogia dintre taleri și Dumnezeu este incorectă atâta vreme cât acele "obiecte" nu se află într-un mod similar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
posedă aceste stări sunt astfel făcuți încât nici un alt individ nu poate fi conceput mai mare. Conțin în ei toată actualitatea, iar stările lor sunt integrări ideale ale acelor lumi. Perfecțiunea are două aspecte: aspectul absolut A și aspectul relativ transcendent R. Ca și aspect absolut, Dumnezeu depășește toate lucrurile în afară de el, iar ca aspect relativ transcendent, depășește toate lucrurile inclusiv pe el. Nici unul dintre cele două aspecte nu se întâmplă să fie exemplificat, iar ca un individ să poată fi
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Conțin în ei toată actualitatea, iar stările lor sunt integrări ideale ale acelor lumi. Perfecțiunea are două aspecte: aspectul absolut A și aspectul relativ transcendent R. Ca și aspect absolut, Dumnezeu depășește toate lucrurile în afară de el, iar ca aspect relativ transcendent, depășește toate lucrurile inclusiv pe el. Nici unul dintre cele două aspecte nu se întâmplă să fie exemplificat, iar ca un individ să poată fi imaginat, este nevoie ca stările sale să-l exemplifice în mod necesar, fără riscul eșecului iar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
care am viețuit de-a lungul istoriei. Dacă la început Valentin a practicat pictura ca joc, azi această formă de manifestare a eului său a devenit un modus vivendi. Timpul liber îl petrece în fața șevaletului și printr-o călătorie în transcendent, coboară acolo în freamătul vieții și privește de pe prispa bunicilor, spre lumea miracolului dezlănțuit la sărbătorile de peste an, ori la muncile pământului.” (Elisabeta Novac - Revista Satul natal, nr. 11/2004, pag.10 ) Valentin Crucianu - Turiștii Ulei pe pânză Culea Anișoara
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
o mișcare permanentă de evoluție și involuție, ceea ce se întâmplă și cu democrația constituțională. Nu ne rămâne decât să urcăm cu răbdare treptele cunoașterii organizării societății și să acceptăm totodată că „există anumite limite ale cunoașterii, un fel de censură transcendentă, cum îi zicea Lucian Blaga, care ne împiedică să cunoaștem (...) ceea ce este de necunoscut”. Prof. univ. dr. Ioan Alexandru Capitolul 1 Provocări ale guvernărilor moderne Modelul tradițional al guvernului structurat ierarhic este total depășit de noua realitate. Sistemele birocratice rigide
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]