599 matches
-
țîn ș-într-un chișor"), ghini; palatalizarea labiodentalelor f și v, care se apropie de rostirea ș, j: să șie ("cât să beu să-mi șie numa bine"), jin ("jin îi dăm și lui"), jină ("lăcata n-are nici o jină"); reducerea africatelor transcrise prin ce, ci, ge, gi la fricativele ș, j (aișea, șine, "focu' fași fum", să-mpunje etc.), reducerea diftongului ea final la e deschis (știč, nu murč). Sînt trăsături doar parțial transpuse în scris; de altfel, gradele de deschidere intermediară - între
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
judecății publice la care a fost supus șeful de proiect (pe vremea aceea) Ion Vianu. Capetele de acuzare sunt halucinante. Iar răspunsul în fața propunerii de reabilitare condiționată, emblematic. În fond, e vorba de un exercițiu de demnitate care ar merita transcris integral (din lipsă de spațiu, îi voi reproduce numai finalul): "Astfel, prof. Predescu a susținut că eu am redactat capitolele pentru tratat sub orice critică. Eu însumi am arătat slăbiciunea acestor capitole. Vreau să spun însă că, din cele 4
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
irosirea timpului, poetul își pierde răbdarea, devenind exasperat, ergo violent cu sine însuși: "Altădată cînd timpul se risipește în societate, în discuțiuni fără interes, nu însă neinteresante, relative la momentul istoric, poetul nu este dezolat, ci enervat și enervarea lui, transcrisă înăbușit, aproape neutru, se bănuiește cu atît mai violentă (Vizită)". Ultimul Bacovia pare a fi al unei sincerități nude, ce riscă a pune în primejdie chiar ființa fictivă a poeziei. La antipodul începutului său, ancorează în "lipsa completă, deliberată, de
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
artistic, căruia îi subliniem importanța, textele inscripțiilor din cimitirul de la Săpînța pot fi supuse unor analize diverse: folclorice, etnologice, sociologice, lingvistice, cu condiția sine qua non ca textele epitafelor să fie editate științific. De observat că unele inscripții au apărut transcrise, de ex. în lucrarea amintită despre Săpînța din 1991, dar într-un mod defectuos, de neluat în seamă într-un studiu serios. Sfîrșitul anului 1999 ne-a adus bucuria editării inscripțiilor tombale de la Săpînța în volumul Le iscrizioni parlanti del
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera propriei sale copilării și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie a lumii. Educat în patria lui Amiel, format acolo, Russo descoperea uimit o realitate căreia contemporanul și concetățeanul său genevez avea să-i consacre miile de pagini ale
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin, de fapt o funcție a enigmei ce emană abundent din fiecare filă a cărții. Diferența pe care o întruchipează în raport cu ceilalți îi servește cheia multor taine. De tânăr va căpăta gust pentru viețile transcrise ale altora, stivuite în uriașul sanctuar de hârtie, neglijând să-și "capseze" o biografie proprie: "...citea cu nesaț mii de dosare din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei morți de mult. Umbla lunatic kilometri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
buf. Exuberanța personajelor care, trăind din plin farmecul timpului, sar să danseze, se agită, exultă lasă impresia că filmul este o comedie, ceea ce nu este neapărat fals, dacă filmul nu ar fi mai mult decît atît. Printre primele cadre avem transcrise cîteva episoade în convenția filmului mut al anilor 20 cu replicile inserate între o imagine și cealaltă, cu viteza specifică de rulare a imaginii care creează impresia unui dramatism burlesc, a unei teatralități nevricoase. Avem un gag tipic pentru un
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
de proverbe pe aceeași temă (dovedindu-și erudiția), dar le și prezintă sub formă de versuri. Suprema dificultate, în context, trebuie să o fi reprezentat găsirea celui mai potrivit tipar prozodic. Pînă la urmă, dată fiind varietatea copleșitoare a proverbelor transcrise, poetul nu putea recurge decît la plurimetrie. Versul-proverb comandă ritmul interior al strofei; elementele lingvistice care fac tranziția între proverbe ajung în variație liberă, fără nici un principiu prozodic ordonator. Finalul episodului în cauză (Despre cusururi sau urîciuni) plonjează hotărît în
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
vechea programă era mai ales o înșiruire de conținuturi, iar autobiografia avea adesea o componentă politico-polițienească (originea socială a părinților, afilierea politică etc.). Compusul curriculum vitae e totuși puțin folosit în România, în comparație cu abrevierea CV, pronunțată în manieră englezească - chiar transcrisă uneori, glumeț, ca atare: "e bun siviul meu?" (forumul animale.ro); "să fie acolo, la dosar, să facă "siviul" mai gros" (7plus.ro) etc. Substantivul curriculum se folosește în prezent destul de mult în documente didactice, chiar și în titulatura unor
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
la donațiunea imobilului vorbit mai sus, acceptă această renunțare cu beneficiul ce-i acordă. Spre credință s-a făcut acest act, care se va autentifica după cererea noastră de Trib. Dâmbovița, făcând anotație și în registru în care se află transcrisă donațiunea. (Semnat) Scarlat I. Ghica În actul de renunțare no. 593, d. Scarlat Ioan Ghica, ca procurator al fratelui său Dim. Ioan Ghica, face o declarație analogă în privința moșiei Săbieștii, tot parte din Ghergani, ce-i fusese donată acestui din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în voi și am cooperat, ne-ați trădat!“. Pe cât posibil, am acordat timpul necesar și am operat cu grijă modificările și tăieturile solicitate de voi. Am avut 62 de interviuri și, după cum am menționat și mai înainte, 2 din declarațiile transcrise au fost refuzate. Ambele texte ar fi fost foarte importante. M-am simțit de parcă ar fi fost smulse fâșii de carne din trupul meu. Dar, odată ce individul a zis „Nu“, mie nu mi-a rămas decât să renunț. Promisesem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
socialistă nu au Întârziat, bineînțeles. Îmi amintesc un text care se vroia „literar” În revista Luceafărul, intitulat „Numai despre sentimente”, semnat de șefa secției de proză a revistei, scriitoarea socialistă pentru copii socialiști Gica Iuteș. L-am și regăsit, recent, transcris fragmentar Într-un vechi caiet. „Numai!”, așa Începea editorialul de sâmbătă, 10 decembrie 1966, referindu-se la sentimente, firește. „Las altora ideile ca să nu fie vreo confuzie. Am foarte puține și când nu-mi ajung Împrumut”, recunoștea, autocritic, autoarea basmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ar fi așteptat. Într-adevăr, m-a tras spre o Încăpere goală, alăturată, m-a Îmbrățișat, m-a așezat pe canapea, Într-un colț mai Întunecos. - Să te rog ceva. Atât: să nu mori, bătrâne, asta vreau să te rog. Transcris acum, peste atâția ani, patetismul poetului este văduvit de extraordinara forță a scandării, de incandescența care Înalță brusc clipa În transcendent prin acea magie personală În care Nichita nu prea avea rival, nici atunci când se cam goliseră deja bateriile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
exagerări, neînțelegeri și neadevăruri s-ar fi lămurit, poate. Răspuns la interviul său ultim, i-aș fi citit, probabil, un text apărut În revista studenților Universității din Chicago, Chicago Maroon, În noiembrie 2000, tocmai când avusese loc, Înțeleg, convorbirea radiofonică transcrisă și publicată În Tribuna. Textul se intitulează „Eliade Story” și este o reacție la apariția Jurnalului lui Sebastian. Despre acest Jurnal profesorul Zaciu afirmase, stupefiat (În Steaua, nr. 4-5-6/1997), printr-o dubioasă aluzie la Protocoalele Înțelepților Sionului, că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și scria cu plăcere, pe prima filă a volumului Les oiseaux de Fra Angelico, trimisă din Paris la 11 decembrie 2002: „con amicizia dichiarata”2. Peste doar câteva luni, aveam să le regăsesc pe dedicația la volumul Autobiographie d’autrui, transcrisă, de data asta, În franțuzește: „à Cella et à Norman parce que l’amitié il faut la déclarer. Love”. După un alt sezon, aveam să am surpriza de a citi aceeași dedicație scrisă de Antonio, În românește, cu un infim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se poate așa ceva? Nu era firesc ca, odată ieșit la suprafață (fie doar și pentru câteva zile) să încerc să aflu care e mecanismul care ne ține deasupra și ce anume se întîmplă atunci când ne scufundăm? Dar iată mai întîi, transcrisă întocmai, însemnarea aceea făcută în după-amiaza unei duminici din luna ianuarie: " Cum se poate schimba "culoarea" unei zile? Te poți vindeca scriind în chiar clipa în care îți este cel mai greu? Pot eu schimba tonul acestei zile scriind ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sunt obosiți, dezamăgiți, lehămetiți, plictisiți de acest efort ar trebui să-și amintească în ce fel s-a manifestat și se manifestă agresivitatea umană în absența formelor democrației liberale. Aceste gânduri mi-au venit în minte când am parcurs varianta transcrisă a dialogurilor pe care le-am avut, cu intermitențe mai mari sau mai mici, în ultimii șase ani, cu Robert Turcescu, în celebra sa emisiune „100%“. Aceste dialoguri sunt, de fapt, schițe de istorie recentă a României. Ele nu ar
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
dar în același timp să fie stăpâna pe ea. Pentru asta aștepta nerăbdătoare telefonul arabului, care spera ea să fie cât se poate de ,,urgent". În viață profesorului, ea era o ,,enigmă" care trebuia rezolvată, bine gestionată și mai apoi, ,,transcrisa". Poate el nu era deplin conștient de astă, dar ea simțise ,,din prima" că ceva va fi ,,altfel" în viața lui. Se gândise de la prima întâlnire deja să-i creeze lui o existență personală ,,măi altfel", o carierăƒ plină de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
căsnicie, conflicte sunt și vor fi, zidul are mereu umbră, dar lumina lunii este minunată, dacă ai răbdare să cauți vibrația inefabilă. Nu vedeți ce frumos e peisajul, ce minunat sună flautul, cu inflexiunile sale celtice, ori chitara, cu armonii transcrise parcă din preclasici? Dar mai ales ce frumoasă e vocalista!? Și dacă o urmăresc lupii sau fantomele, tot găsește tihna și iubirea, printr-o atingere magică, În castelul situat la nordul extrem... Păreau nelipsiți din apartament doi amici, ambii holtei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
și nu aveam de gînd să forțez pe nimeni să vorbească. E adevărat că nu aveam slujbă, dar nici prin cap nu-mi trecea să scot bani din divulgarea operațiunii ilegale. Privirile mi-au fost din nou atrase de afișul transcris: „Angajăm salariată” și am Împins ușor și calm ușa cu care mă familiarizasem deja și mi-am croit drum În atmosfera Încălzită și plină de freamăt. Mi-a fost imposibil să deslușesc ce se petrecea acolo. Doi sau trei bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
narativă a evoluat din istoria orală, istoria vieții și alte abordări etnografice și empirice. Este o metodă de cercetare calitativă care permite colectarea unor informații despre esența subiectivă a întregii vieți a unei persoane. Debutează printr-un interviu înregistrat, este transcrisă și se finalizează printr-o poveste fluentă, redată doar cu cuvintele persoanei care o narează. Aceasta folosește o metodologie care este transferabilă între discipline și de la un cercetător la altul. Interviul de acest tip este singura metodă de a privi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
alte atestări documentare sau folclorice ar trebui înțelese diferit : și anume că oamenii încercau să-l „mutileze” nu pe daimonul furtunii, ci pe „însuși acela [pe] care-l socotesc zeul lor” (18). 6. Demonologie populară Ultimele versuri din recitativul infantil transcris și comentat mai sus par a fi bogate în semnificații nedeslușite încă până acum. Fără îndoială, nu este vorba de un simplu și gratuit joc de copii, chiar dacă aduc deocamdată ca argument numai marea răspândire a motivului pe teritoriul țării
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lor de birou. Mai apare un personaj cât de cât conturat, un anume Goliath, șeful redacției unui ziar de provincie, poate singurul care reușește să mențină un grad onorabil de coagulare a întâmplărilor. Deasupra tuturor planează o omnisciență ciudată (voci transcrise cu italice în carteă, una din care reținem că femeile sunt „curve“, o sintagmă care apare destul de des, completată de o duritate extrem de contrastantă cu vocile nesigure de sinucigași adolescentini ale celorlalte personaje masculine, Benedict sau Adrian. Obsesia principală ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
a păstrat și o adresă din 5 octombrie 1985 a Securității Cluj către Securitatea Iași, care ceruse iar date despre Adrian Marino pe 21 august 1985, dar e vorba de o revenire ce reia aproape verbatim scrisoarea din 1 februarie transcrisă mai jos. Ineficientă și haotică, asemeni tuturor instituțiilor românești din toate timpurile, Securitatea nu dispunea nici de opțiunea copy and paste... Textele vorbesc oarecum de la sine. Atrag atenția asupra paragrafului final al ultimului document, o probă de arhivă ce dezminte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin, de fapt o funcție a enigmei ce emană abundent din fiecare filă a cărții. Diferența pe care o întruchipează în raport cu ceilalți îi servește cheia multor taine. De tânăr va căpăta gust pentru viețile transcrise ale altora, stivuite în uriașul sanctuar de hârtie, neglijând să-și "capseze" o biografie proprie: "...citea cu nesaț mii de dosare din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei morți de mult. Umbla lunatic kilometri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]