1,137 matches
-
cotidiene. Datinile și obiceiurile apar ca niște coordonate fundamentale ale traiului isvorenilor, generând drame și acționând ciclic, implacabil, asemenea destinului. „Țara sălciilor” se conduce după legi proprii, cu reminiscențe venite din timpuri străvechi. Imaginea satului este, astfel, ușor aureolată prin transfigurare mitică și infuzii de lirism. Dincolo de atotputernicia tradiției se conturează, totuși, într-o serie de tablouri răzlețe, în genul lui Jules Renard, un om al pământului, având rosturi, calități și defecte general umane. Personalitatea artistică a scriitoarei se manifestă într-
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
iubita. Da, era scena surprinsă de o mie de ori, a întâlnirii secrete dintre îndrăgostiții de la palatul Élysée. Convocați de amintirile mele, s-au supus, jucând-o încă o dată, în stilul unui vodevil grăbit. Dar asta nu-mi mai ajungea... Transfigurarea celor trei cochete îmi permitea să sper că vraja s-ar putea reînnoi. Îmi aminteam foarte bine fraza aceea atât de simplă care declanșase totul: „Și totuși, exista în viața celor trei femei dimineața aceea răcoroasă și însorită...” Ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de imponderabilitate; - În faza a treia subiectul aude vocea divinității care îi precizează că nu este încă suficent de matur și curat pentru eshaton. În acest context apare hipermnezia și derularea vieții secvențiale, între moarte și naștere, căință, exorcizare și transfigurare. Se consideră că toate aceste fenomene sunt datorate eliberării unor produși de metabolism cu rol de apărare. Subiecții care au trecut prin aceste stări au avut convingerea că cel mai important lucru în viață este iubirea, filantropia și cunoașterea. Moartea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
că era mai simplu așa și mai înțelept. Nu, pe toți dracii, nu exista nici o forță pe lumea asta care să-mi poată pretinde să mai suport încă o dată întîlnirea cu mine însumi, fiorul ei de moarte, sau încă o transfigurare, încă o încarnare [...]. Mi-ajunge, să terminăm odată cu toate astea!505. Romanul Castelul al lui Kafka cuprinde multe pasaje în stil indirect liber, în concordanță cu situația narativă personală, predominantă în acest roman. Prin intermediul unei comparații cu pasajele corespunzătoare din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aleșilor după Judecata de Apoi. În așteptarea acelei zile, cultul lui Hristos îți dă voie să tratezi veșnicia ca pe o persoană (sensibilă), cu dalta sau cu penelul. Căci obiectivarea nu este aici sinonimă cu pierzania, ci poate deschide calea transfigurării din icoana bizantină. Tatăl nu poate fi înfățișat, dar "cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl" (Ioan, 14, 9). Niceea II nu autoriza reprezentarea nevăzutului; dar "fața Tatălui este fiul", spune Sfîntul Irineu. Și creștinătatea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
trec pe lângă realitate, mai preocupați să creadă în fantasmele fabricate de ei decât în evidențele vizibile pentru orice terț neutru. Bunul simț popular spune: iubirea te face orb. în unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
foarte puțin ar „cădea”, că partea cea mai mare rezistă datorită coerenței artistice. Chiar ceea ce plătește un tribut opticii istorice a anilor 50 (figura lui Heliade Rădulescu, de pildă) este legitimat în roman prin optica artistică, al cărei drept la transfigurare sau șarjă trebuie respectat dacă rezultatul este esteticește plauzibil. În definitiv, figura lui Napoleon nu apare în Război și pace șarjată cu extremă părtinire vindicativă, rămânând totuși memorabilă esteticește? Anume am adus vorba de Război și pace, fiindcă Un om
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cheamă rigorile morale ale condiției umane. Dar aceste Înălțări și coborâșuri ale noastre pe scara valorilor (sau pe cea a nivelurilor de conștiință) Își au valoarea lor psihologică, deoarece ele semnifică prezența a tot atâtea momente de transformări și chiar transfigurări ale felului nostru de a fi, semnifică faptul că noi ne creăm continuu pe noi Înșine. Μ Într-o mare dragoste care cunoaște, la un moment dat, decepția, logica rațiunii intervine și aduce argumente justificative, care lasă loc uitării, iertării
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
atunci când nu este În stare să pună ordine În scopurile sau În preferințele sale de peste zi). Μ Biologic, omul este o ființă mediocră comparativ cu animalul, dar este net superioară În plan psihologic: generalitatea În gândire; responsabilitatea conduitei În colectivitate; transfigurarea În artă; aspirația spre autodepășire; sentimentul libertății și al demnității personale; conștiința temporalității (experiența trecutului și previziunea viitorului devenind condiții ale depășirii imperativelor urgente ale clipei prezente) etc. Μ Unul dintre fenomenele psihice cele mai spectaculoase este „convertirea religioasă”. Celebre
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pătratul, București, 1989. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Prozatori timișoreni, O, 1970, 9; Alex. Ștefănescu, „În umbra stăpânului”, LCF, 1971, 42; Sorin Titel, Cărți pentru tineret, RL, 1973, 44; A. Balthazar, „Pariu pe alb”, O, 1973, 49; Valeriu Cristea, Transcriere și transfigurare, RL, 1974, 3; Al. Covaci, Șansele unui romancier, TR, 1974, 43; Eugen Dorcescu, „Șansa”, O, 1974, 48; Gheorghe Luchescu, Din galeria personalităților timișene, Lugoj, 1996, 176-177. C.M.B.
LUPULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287935_a_289264]
-
Sara și Haim Janculovici”, Haifa, 1991; Premiul Internațional, Uzdin, 2000 ș.a.). După primele două cărți de versuri - Marii anonimi (1985) și Ochiul cuvântului (1987) -, M. se face remarcată prin culegerea lirică Dincolo de Paradis (1989). Apar aici temele sale esențiale, precum transfigurarea prin poezie spre a ajunge pe „planeta lui Novalis” sau iubirea, văzută ca altă cale de acces spre esențe, trecând lumii „transparențele poetului”. Impactul psihologic al strămutării în Israel adâncește și conferă textului poetic noi valențe. Volumele Intermezzo (1992) și
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
interpretare sociologizantă cerută în epocă, încearcă să descifreze structurile interioare și sensurile fundamentale ale unor creații epice, relevând, bunăoară, conștiința primordialității iubirii, derivată din simbolistica originară a cuplului adamic, în nuvelele și romanele lui Laurențiu Fulga sau capacitatea enormă de transfigurare la Fănuș Neagu. Pro Patria (1974) părea să fie o sinteză a literaturii române patriotice, de la începuturi până în contemporaneitate. Aici analiza e în general conformistă și ideologizată, dar nu eludează întotdeauna valoarea estetică în favoarea tematicii. Poezia patriotică e judecată în funcție de
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
pref. trad., Chișinău, 1977; Imant Ziedonis, Basme în culori, Chișinău, 1982 (în colaborare cu Elena Curicheru-Vatamanu). Repere bibliografice: Vitalie Manolescu-Tulnic, Monolog la o afirmare poetică, „Nistru”, 1965, 4; Aurel Ciocanu, Ion Vatamanu. Profil literar, „Cultura”, 1965, 19 iunie; Ion Ciocanu, Transfigurare, „Moldova socialistă”, 1965, 11 august; Gheorghe Chira, Călătoria lui Atomică, „Cultura”, 1966, 26 martie; Ion Ciocanu, Ion Vatamanu. Profil liric, „Tinerimea Moldovei”, 1966, 23 septembrie; Elena Țau, „Ora păsării”, „Cultura”, 1975, 22 februarie; Nicolae Dabija, Cuvântul pulsând ca o inimă
Intreaga poezie a lui este o înlănţuire de idei fanteziste. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287568_a_288897]
-
de versuri Mii de glasuri (1971), Popasuri (1989) și Pasărea albastră (1991) conțin un lirism al „adevărurilor simple”, civismul apărând aici interiorizat, consistent. Acum autorul vizează probleme general-umane, precum relația dintre timpul individual și timpul istoric, acordând o mare atenție transfigurării simbolice. Sunt explorate mai adecvat și eficient diverse motive culturale, mitologia națională și cea universală (Poemul Yggdrasill). Spiritualizat, lirismul se vrea sobru și direct, încălzit de patosul participării, de tensiunea ideilor și de flacăra dragostei (chiar dacă uneori poemele sunt compuse
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
modificat, fiindcă lucrurile nu mai stau ca, de pildă, În perioada interbelică. Atunci românismul, deși criticat virulent, era totuși susținut nu cu mai puțină pasiune. Mă gândesc la Cioran, care critica România manifestând În același timp o aprigă dorință de transfigurare. Or, astăzi, dacă ar trebui să facem portretul românului generic, am constata că acea dorință de „schimbare la față” a fost Înlocuită de un scepticism masiv și greu de penetrat. „Românul generic” a dobândit acum o trăsătură esențială cu totul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
motivele și viziunile accentuat nostalgice, prin substratul meditativ-filosofic, prin sugestii obsedante și tulburătoare, precum și printr-un sistem personal de imagini, metafore, alegorii, cartea dezvăluie aderența la estetica simbolismului, la care se adaugă câteva elemente proprii poeticii expresioniste. Dominanta stilistică este transfigurarea metaforico-simbolică a microcosmosului și a macrocosmosului, sursa asociaților fiind folclorul și referințele culturale. Rolul metaforei și al mitului e înțeles în sensul ideilor lui Lucian Blaga, ca în eseurile intitulate Imaginea în artă (1940). La M. frumosul se identifică mereu
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
ca și Eminescu, în punctul cel mai înalt atins. Macedonski nu putea fi înțeles decât după formația limbii și după ce o satisfăcătoare evoluție poetică scotea opinia publică din prejudecățile curente despre poezie. G. CĂLINESCU Macedonski este poetul dematerializărilor succesive, al transfigurărilor graduale, care introduc în univers organizări și modificări calitativ noi, cu tendința convertirii la regimul spiritual a întregii materii și existențe. Aceasta este și marea sa vocație, atributul suprem al originalității sale literare. Cu nota - particulară și ea - că întreaga
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
ciumă, mișcarea pandurilor lui Tudor și a eteriștilor, secvențe din pregătirea revoluției de la 1848. G. pare că se lasă în voia amintirilor, urmărindu-le meandrele după cursul capricios al memoriei, de unde și numeroasele digresiuni. Istorisirile, mai întotdeauna adevărate, suferă o transfigurare, chiar dacă memorialistul nu face parte dintre imaginativi. Nu mai puțin expresive decât tablourile de epocă, portretele, cu un accent pus, fără pedanterie, pe înfățișarea vestimentară, sunt interesante în latura morală. Scriitorul e captivat de existențele aventuroase, în care se strecoară
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
și de lupta de clasă, prin triumful Luminii asupra puterii Întunericului.” Cel de-al doilea volum, Inscripții pe un vas de lut, antologhează în patru secvențe scrieri din mai multe etape. Întoarcerea la „cumințenia poeziei, la rostul ei inițial de transfigurare, de primenire a văgăunilor din noi și a beznelor lumii în care trăim” este intenția declarată și realizată a autorului. În 1998, la București, G. înființează Editura Duh și Adevăr și, doi ani mai târziu, revista „Areopagul luminii”, la București
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
rom., 257-259; Micu, Limbaje, 201-209; Papu, Lumini, 388-390; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 462-469; Constantin Ciopraga, „Albatrosul ucis”, CNP, 1996, 12; Mihai Cimpoi, Cele două morți ale lui Labiș, LCF, 1996, 12; Cezar Ivănescu, Stela Covaci, Timpul asasinilor. Mărturii despre viața, moartea și transfigurarea lui Nicolae Labiș, București, 1997; Nicolae Cârlan, Virtuți și virtualități poetice în manuscrisele lui Nicolae Labiș, Suceava, 1998; Mănucă, Perspective, 47-54; Irimie Străuț, Labiș, contemporanul nostru, ALA, 1999, 498; Dicț. analitic, II, 395-397, III, 406-408; Mioara Cremene, La ce folosește
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
rost/ Știută într-un vechi alt-dată.../ Mireasma fructelor i-o simt/ Ca pe-o iubire ce mă plânge -/ Nuci amărui cu miez de-argint,/ Harbuji cu adâncimi de sânge”. SCRIERI: Confidențe, București, 1957; Despre copilărie, București, 1957; Versuri, București, 1967; Transfigurări, București, 1969; Umbra faptei, București, 1973; Amintirea miresmelor, București, 1977; Smalțuri, București, 1979; Sanctuar tulburat, București, 1986. Traduceri: Horváth Imre, Taina apei, București, 1958. Repere bibliografice: Nichita Stănescu, „Despre copilărie”, GL, 1957, 16; Paul Diaconescu, Inconsecvențe, CNT, 1957, 17; Aurel
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
2 651; Victor Felea, Două cărți de poezie, ST, 1957, 10; Ana Novak, Lirica Doinei Sălăjan, GL, 1958, 4; Nicolae Manolescu, „Versuri”, CNT, 1967, 20; Dan Cristea, „Versuri”, AFT, 1967, 23; Petru Mihai Gorcea, „Versuri”, ARG, 1967, 7; Dumitru Micu, „Transfigurări”, RL, 1969, 39; Ion Pop, „Transfigurări”, ST, 1969, 9; Veronica Porumbacu, „Transfigurări”, VR, 1969, 11; Ion Popescu, „Transfigurări”, IL, 1970, 4; Piru, Poezia, II, 109-112; Raicu, Critica, 276-278; Lit. rom. cont., I, 310-312; Raicu, Contemporani, 115-118; Niculae Stoian, „Sanctuar tulburat
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
de poezie, ST, 1957, 10; Ana Novak, Lirica Doinei Sălăjan, GL, 1958, 4; Nicolae Manolescu, „Versuri”, CNT, 1967, 20; Dan Cristea, „Versuri”, AFT, 1967, 23; Petru Mihai Gorcea, „Versuri”, ARG, 1967, 7; Dumitru Micu, „Transfigurări”, RL, 1969, 39; Ion Pop, „Transfigurări”, ST, 1969, 9; Veronica Porumbacu, „Transfigurări”, VR, 1969, 11; Ion Popescu, „Transfigurări”, IL, 1970, 4; Piru, Poezia, II, 109-112; Raicu, Critica, 276-278; Lit. rom. cont., I, 310-312; Raicu, Contemporani, 115-118; Niculae Stoian, „Sanctuar tulburat”, TBR, 1987, 340; Cândroveanu, Lit. rom
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
Novak, Lirica Doinei Sălăjan, GL, 1958, 4; Nicolae Manolescu, „Versuri”, CNT, 1967, 20; Dan Cristea, „Versuri”, AFT, 1967, 23; Petru Mihai Gorcea, „Versuri”, ARG, 1967, 7; Dumitru Micu, „Transfigurări”, RL, 1969, 39; Ion Pop, „Transfigurări”, ST, 1969, 9; Veronica Porumbacu, „Transfigurări”, VR, 1969, 11; Ion Popescu, „Transfigurări”, IL, 1970, 4; Piru, Poezia, II, 109-112; Raicu, Critica, 276-278; Lit. rom. cont., I, 310-312; Raicu, Contemporani, 115-118; Niculae Stoian, „Sanctuar tulburat”, TBR, 1987, 340; Cândroveanu, Lit. rom., 288-291; Tita Chiper, Scene din viața
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
4; Nicolae Manolescu, „Versuri”, CNT, 1967, 20; Dan Cristea, „Versuri”, AFT, 1967, 23; Petru Mihai Gorcea, „Versuri”, ARG, 1967, 7; Dumitru Micu, „Transfigurări”, RL, 1969, 39; Ion Pop, „Transfigurări”, ST, 1969, 9; Veronica Porumbacu, „Transfigurări”, VR, 1969, 11; Ion Popescu, „Transfigurări”, IL, 1970, 4; Piru, Poezia, II, 109-112; Raicu, Critica, 276-278; Lit. rom. cont., I, 310-312; Raicu, Contemporani, 115-118; Niculae Stoian, „Sanctuar tulburat”, TBR, 1987, 340; Cândroveanu, Lit. rom., 288-291; Tita Chiper, Scene din viața unei persoane demascate, „Dilema”, 1995, 127
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]