1,894 matches
-
Pop, Al. Gavra) publică articole, documente și informații istorice, diverse încercări de prezentare, la un nivel accesibil, a unor probleme de filosofie, educație, geografie, științele naturii, precum și modeste încercări de prelucrare a unor poezii populare. O. l. este prima gazetă transilvăneană care, prin scrisul lui Cipariu, pune în discuție, folosind o bogată argumentație filologică și istorică, chestiunea limbii române literare, susținând direcția latinistă și etimologistă. În același scop adoptase și tipărirea cu litere latine a tuturor materialelor. Cipariu a încredințat O.
ORGANUL LUMINAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288571_a_289900]
-
susținând direcția latinistă și etimologistă. În același scop adoptase și tipărirea cu litere latine a tuturor materialelor. Cipariu a încredințat O. l. și încercările sale de versificație, pe cele ale lui I. I. Mani, P. Kerekes și ale altor autori transilvăneni. Aproape toate aceste producții poetice, modeste ca valoare, au ca punct de plecare realitatea socială a epocii. Gazeta a cunoscut o bună difuzare prin abonamente și avea un număr important de cititori în Țara Românească și în Moldova. Printre abonați
ORGANUL LUMINAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288571_a_289900]
-
să demisioneze din redacție. Redactor responsabil e Teofil Frâncu, dar cel de la care a plecat inițiativa editării și care a formulat un program politic și cultural, ilustrat consecvent în paginile gazetei, este Aron Densușianu, profesor la Făgăraș. În raport cu presa periodică transilvăneană de până la 1875, O. l. a adus puncte de vedere politice și culturale noi. E vorba, mai întâi, de curajoasa afirmare a ideii naționale într-o perioadă în care efectele dualismului se răsfrângeau negativ asupra vieții sociale și naționale românești
ORIENTUL LATIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288574_a_289903]
-
Europa, cu precădere asupra celor din Imperiul Austro-Ungar și din România. În afara rubricilor obișnuite („Conversațiuni literare”, „Revista politică”, „Știri din România și din Imperiul Austro-Ungar”, „Informații diverse” ș.a.), G. Barițiu scrie aproape în fiecare număr articole referitoare la actualitatea socială transilvăneană. Cu pagini de popularizare a științei sau cu însemnări culturale au colaborat Ieronim G. Barițiu, N. Petra-Petrescu, I. Pop-Reteganul, G. Garbiniu (G. O. Gârbea), S. Fl. Marian. Consecvența cu care se publică scrierile literare ale unui grup restrâns de autori
OBSERVATORIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288504_a_289833]
-
Die Neue Freie Presse”), precum și din scriitori francezi și germani mai puțin cunoscuți. O oarecare uscăciune a stilului, revenirea, uneori obositoare, la aceleași idei, argumente și evenimente, fără încercarea de a face din gazetă și o oglindă a vieții politice transilvănene în continuă evoluție, ca și lipsa de preocupare pentru organizarea mai variată, mai atractivă a paginilor, explicabile, poate, istoricește, sunt principalele cauze pentru care O. nu a devenit un periodic cu o răspândire mai mare. R.Z.
OBSERVATORIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288504_a_289833]
-
pedagogiei naționale, a resuscitării și conservării memoriei colective se înscriu profilurile lui N. Iorga, Nicolae Titulescu sau Take Ionescu, compuse cu talent portretistic și căldură a evocării. În centrul tuturor lucrărilor lui N. și conferindu-le omogenitate stau cercetarea istoriei transilvănene și - corelativ obligatoriu al acestei suprateme - lupta politică și culturală pentru emancipare și unitate națională. În acest ansamblu, de un interes particular s-a bucurat figura lui George Barițiu, subiect al unei monografii publicate în 1966 (Premiul „N. Bălcescu” al
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
având ca redactor pe Victor Stanciu. Este o publicație literară de orientare tradițională, editată în excelente condiții grafice, cu interes pentru domeniul cultural, artistic, filosofic și științific, ceea ce îi conferă o înfățișare de jurnal enciclopedic, fiind și singura revistă literară transilvăneană din anii primului război mondial. Condițiile neprielnice muncii intelectuale în timpul războiului duc la destrămarea grupării din jurul publicației și, odată cu aceasta, la încetarea apariției ei. P.l. a fost întemeiată la inițiativa lui Ioan Lupaș, cu sprijinul lui Vasile Goldiș, care îi
PAGINI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
aspirațiile culturale ale întregii tinerimi române și să se deosebească de alte publicații prin prospețimea și vigoarea idealurilor sale, ce au putut căpăta relief doar pe fundalul României întregite. Ambiția redactorilor este să depășească provincialismul, orizontul restrâns al unor reviste transilvănene, să-și racordeze interesul și să-și impună receptarea dincolo de lanțul Carpaților. În articolul-program În loc de „Cuvânt înainte”, Teodor Murășanu scrie că primăvara culturii românești va fi adusă de „noua promoție de intelectuali și visători din toate provinciile tinerei noastre țări
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
îi conferă specificitate în contextul întregii țări, combătând totodată transilvanismul profesat de înaintași, deoarece îl consideră o limitare a orizontului cultural. Totuși, nu ignoră importanța plaiului ca simbol spațial. Foarte agresiv, eseistul reclamă nevoia de împrospătare și întinerire a publicațiilor transilvănene de felul „Gândului românesc”, criticându-l în termeni foarte duri pe redactorul-șef al acesteia: „Scutură-ți revista de zgură, domnule Chinezu, adu în ea alt aer, mai multă supleță de spirit, fă-o să pară rai proaspăt înflorit, ca să
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
, Antoniu (1868-1917), culegător de folclor. A colaborat între 1889 și 1892 la publicațiile transilvănene „Familia”, „Gutinul”, „Gazeta de Transilvania”, „Foaia ilustrată”, „Gazeta poporului”, „Luminătoriul” cu materiale de literatură populară culese din Bihor și Crișana. Textele - doine, cântece, strigături, balade, povești -, multe de o valoare artistică deosebită, sunt reprezentative pentru zonele de unde au fost adunate
PAPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288681_a_290010]
-
la Viena, unde face studii la Academia Comercială, Școala Politehnică și la Facultatea de Filosofie. Profesor la Școala Comercială Superioară din Brașov (1882-1918), autor a numeroase lucrări de contabilitate și comerț, P. a fost unul dintre cei mai reputați economiști transilvăneni. În vremea studenției, ca membru al societății România jună din Viena, el înțelege de ce este util să fie sprijinită pătrunderea în Transilvania a mai noii orientări literare junimiste. Publică, din 1879, în „Albina Carpaților”, „Gazeta Transilvaniei”, „Familia”, „Poporul”, „Școala și
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
Obiecte mișcate, I-II, îngr. Nicolae Țone, cuvânt de însoțire Mircea Ivănescu, introd. Mircea Martin, București, 2003. Repere bibliografice: George Vulturescu, Omul și obiectele, PSS, 1992, 2-3; Alex. Ștefănescu, Nume noi: Iustin Panța, RL, 1992, 6; Laurențiu Ulici, Poeți tineri transilvăneni, RMB, 1992, 22 februarie; Mircea Ivănescu, Trei tineri scriitori, „Cadran”, 1992, 4; Traian T. Coșovei, Cofetărie de țară, apoi în America, CNT, 1992, 11; Ioana Pârvulescu, Natură moartă cu poem, CNP, 1992, 12; Ioan Moldovan, „Euphorion” în doi poeți, F
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
este nevoit în 1963 să solicite pensionarea din cauza sănătății șubrezite. Emigrează în 1976 în Germania, stabilindu-se pentru ultimii ani de viață la Freiburg im Breisgau. După debutul publicistic din 1930, K. va oferi cititorilor numeroase contribuții de istorie literară transilvăneană, va scrie critică literară și va contribui la propagarea literaturii române și germane prin traduceri, antologii și ediții. Publică, de asemenea, cronici dramatice și studii de istorie a teatrului, comentarii de artă plastică contemporană și lucrări de istoria artelor. Între
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
debuta, dacă nu se iau în considerare versurile din revista școlară „Muza”, viitorul critic Ilarie Chendi (1893). Colaborează cu versuri și George Simu, Petre Dulfu, Zaharia Boiu, iar cu proză V. Ranta-Buticescu, C. Szatmary, T. Simtion. Un grup de intelectuali transilvăneni (Anton Pop, Iacob Onea, Marioara Bosga ș.a.) trimite culegeri de folclor din jurul Năsăudului, din Bihor, din zona Aradului. Se publică și tălmăciri din Byron, Lenau (Cântece din trestie), Schiller, La Bruyère (fragmente din Caractere, traduse de Ieronim G. Barițiu), Maupassant
MINERVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288156_a_289485]
-
și Delavrancea (1975). M. a alcătuit seria Opere de B. Delavrancea (I-X, 1965-1979); volumul VIII, cuprinzând discursurile parlamentare ale lui Delavrancea, cenzurat grav la apariție, este reeditat integral în 1999. Studiul Gheorghe Lazăr (1982), publicat la bicentenarul nașterii cărturarului transilvănean, impune prin documentația bogată, culeasă în arhive din Sibiu, Novi Sad, Budapesta, Viena și Belgrad, cu ajutorul căreia autoarea urmărește să lămurească ruptura dintre autoritățile bisericești și Gheorghe Lazăr. Se conturează astfel mai clar evenimentele care l-au determinat pe tânărul
MILICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
ministru al Cultelor, dar renunță la portofoliu în februarie anul următor. Pentru puțin timp (7 iulie 1900 - 13 februarie 1901) a fost și ministru de Justiție. Atât ca om politic influent, cât și ca ministru, i-a sprijinit pe românii transilvăneni în revendicările lor naționale, ajutându-i în mod direct ori de câte ori a avut prilejul. Ales rector al Universității din București în octombrie 1892, reales peste patru ani, demisionat în 1897 din motive politice, M. publică cel dintâi anuar al acestui lăcaș
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
jus valachicum, trebuie căutată baza istorico-etnografică a faptului epic din baladă. Prezența elementului justițiar a dus la ipoteza că prima versiune s-a născut în zona de nord-est a Ardealului, respectiv în regiunea dintre Munții Rodnei și Munții Căliman. Colinda transilvăneană, considerată ca fiind prima etapă în geneza Mioriței, cuprinde numai acest motiv. Ulterior, în mediul folcloric moldovenesc, firul epic s-ar fi îmbogățit cu episodul „oii năzdrăvane”. Se pare că într-o fază următoare în versiunea moldo-munteană este introdus episodul
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Balada debutează cu prezentarea cadrului natural, ce constituie fundalul acțiunii. Imaginile sugerează un spațiu cosmic etern stăpânit de liniște: „Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai”. Ideea plaiului este prezentă în cadrul variantelor de tip moldovenesc, în cele transilvănene fiind substituită de cea a spațiului muntos. Odată cu prezentarea turmelor care coboară, își fac apariția și personajele. Cei trei ciobani, din varianta Alecsandri, se întâlnesc întâmplător. Spre deosebire de alte variante, păstorii nu sunt frați de cruce și nici nu provin din
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
au și versurile provenite din sudul și estul Transilvaniei, ca și cele bănățene. Doar în nordul Transilvaniei variantele sunt organizate după măsura de 7-8 silabe. În cele mai multe cazuri schema metrică de 5-6 silabe este cea originară. De remarcat că variantele transilvănene ale baladei se caracterizează prin prezența frecventă a rimelor interne. Un procedeu stilistic folosit este aliterația, construită pe baza repetiției acelorași cuvinte sau a unor derivate flexionare ale acestora. Mai des întâlnite sunt situații ca „ori din pușcă să-l
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
La ceremonia funerară participă și vietățile pădurii (lupul, ursul, vulturul, cerboaica), dar mai ales animalele domestice (oaia, câinele, calul, vaca, vițelul), după cum apar și câteva insecte (fluturi, greieri, lăcuste). În Moldova textul tinde mai mult spre dialog, în timp ce în variantele transilvănene există tendința către monolog. În funcție de deosebirile de nivel artistic, se poate face o sistematizare a variantelor mai importante. Până în 1979 se cunoșteau peste nouă sute de variante și fragmente de variante. Nici una din creațiile folclorice românești nu are o circulație atât
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
numele Oaia năzdrăvană. Această baladă, ce se distinge printr-un viguros patos epic, este considerată reprezentativă pentru tipul muntenesc al Mioriței. Tot așa cum varianta culeasă de la cântărețul Gh. Avasiloaiei din Goești, județul Iași, constituie tipul moldovenesc al capodoperei. În cadrul tipului transilvănean au fost înglobate un număr mare de balade, de cântece lirico-narative și de colinde. Versiunea ardelenească este redusă ca întindere epică, schema fiind simplificată la două elemente: cadrul nupțial și testamentul ciobanului. Tema transhumanței este mai slab reprezentată în variantele
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
au fost înglobate un număr mare de balade, de cântece lirico-narative și de colinde. Versiunea ardelenească este redusă ca întindere epică, schema fiind simplificată la două elemente: cadrul nupțial și testamentul ciobanului. Tema transhumanței este mai slab reprezentată în variantele transilvănene. Nucleul tematic comun pentru toate zonele în care se cunoaște balada este testamentul ciobanului. Variantele moldovenești au o notă de pronunțat lirism, fapt ce le diferențiază de variantele ardelenești, în care se tinde către epicizare. În Transilvania și în Banat
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
prietenesc al unor slujitori ai altarului, pe care doresc să-i menționez: ieromonahul Iustin Marchiș de la biserica Stavropoleos din București, în prezența căruia am simțit puterea vindecătoare a rostirii adevărului; preotul Nicolae Marcu din parohia Micălaca-Nouă a orașului Arad, sacerdot transilvănean mult încercat în anii grei ai comunismului, generos și mereu dezinteresat în slujirea aproapelui, alături de care am contemplat - începând chiar cu anii de liceu - miraculoasa simbioză între cultul liturgic și savorile bibliotecii; preotul Adrian Deteșanu din Brașov, pildă vie și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unde va profesa ca jurat-procurator pe lângă Consistoriul Episcopiei Ortodoxe și ca notar al Companiei grecești. Ca avocat, călătorește în repetate rânduri la Viena, pledând în capitala Imperiului Habsburgic (cu argumente juridice) în apărarea unor drepturi încă refuzate de autorități românilor transilvăneni. Deși neconfirmate în detaliu, există unele indicii semnalând apartenența scriitorului, amic al lui Ion Budai-Deleanu și în curent cu avatarele intelectuale ale vremii sale, la o „Societate filosoficească din Mare Principatul Ardealului” ce-și anunța, pe la 1795, programul iluminist. Întocmai
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
gimnaziul din Suceava. B. a fost unul dintre intelectualii bucovineni care au pregătit, prin scrisul lor, realizarea unității naționale. A publicat versuri, proză, literatură populară, traduceri din literaturile clasice și din cea germană și studii de filologie în periodice bucovinene, transilvănene, precum și în cele din Pesta și Viena. Cele mai cunoscute sunt „Muza română”, „Albina”, „Albina Pindului”, „Aurora română” (Pesta), „Aurora română” (Cernăuți), „Concordia”, „Familia”, „Federațiunea”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina
BUMBAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285945_a_287274]