738 matches
-
constitui una din ultimele etape majore în reglementarea juridică a diferendului transnistrian. Principalii indicatori demografici pentru anul 2013: Populația regiunii la recensământul din 1989 era de 546.000 de locuitori (fără orașul Tighina și celelalte localități basarabene controlate de separatiștii transnistreni). Ca urmare a situației economice și politice din zonă, recensământul din 2004 făcut de autoritățile separatiste din Tiraspol a arătat o scădere a populației cu aproximativ 150.000 de persoane (pe întreg teritoriul separatist, inclusiv zona Tighinei). Populația regiunii la
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
1991 Tabere: sloveni vs autoritatea federale iugoslavă Rezultat: sub presiune internațională, se dispune încetarea focului și retragerea trupelor federale Pierderi: 80 morți Datare: 1936-1939 Tabere: naționaliști vs republicani Rezultat: naționaliștii înving Pierderi: 850.000-900.000 morți Datare: 1991-1992 Tabere: separatiștii transnistreni(+ armata a 14-a rusă) vs autoritatea oficială Rezultat: semnarea unui acord prin care se recunoaște statutul autonom al autoproclamatei "Republici nistrene" Critici: deși oficial nu există o denumire contretă conflictului , lupta a fost dusă între separatiștii transnistreni împreună cu armata
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]
-
Tabere: separatiștii transnistreni(+ armata a 14-a rusă) vs autoritatea oficială Rezultat: semnarea unui acord prin care se recunoaște statutul autonom al autoproclamatei "Republici nistrene" Critici: deși oficial nu există o denumire contretă conflictului , lupta a fost dusă între separatiștii transnistreni împreună cu armata 14-a rusă împotriva la autoritatea oficială ,adică poliția cu voluntari.Ceea ce contravine la varianta dată de fosta guvernare comunistă despre un răyboi civil,de, fapt acest conflict poate fi sigur numit război între două state și nu
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]
-
voștri de același sânge.” Smochină a revenit la locul său de origine, care era în nou constituita Republica Populară Ucraineană și a început să apere interesele românilor. În decembrie 1917 s-a implicat împreună cu Gheorghe Mare, în organizarea Congresul moldovenilor transnistreni de la Tiraspol, unde au fluturat tricolorul românesc. Smochină a declarat: "Ne iubim țara noastră atât de mult, încât chiar și icoanele noastre se uite spre România." În anul 1918 a fost ales președinte (prefect) al Земствей (județului) și deputat în
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
luna iunie 1922, ca membru al „Comitetului de Ajutorare a românilor de peste Nistru” , constituit din inițiativa sa, la 21 ianuarie 1921 a prezentat regelui Ferdinand un memoriu, semnat de Pantelimon Halippa, ca președinte și Nichita Smochină, ca secretar, pentru ajutorarea transnistrenilor și plasarea elevilor în școli. Drept urmare mulți elevi transnistreni au fost plasați, gratuit, în școlile din România, o parte din aceștia ajungând personalități ale științei și culturii. La începutul anului 1922 i-a trimis profesorului Nicolae Iorga o scrisoare, solicitându
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
a românilor de peste Nistru” , constituit din inițiativa sa, la 21 ianuarie 1921 a prezentat regelui Ferdinand un memoriu, semnat de Pantelimon Halippa, ca președinte și Nichita Smochină, ca secretar, pentru ajutorarea transnistrenilor și plasarea elevilor în școli. Drept urmare mulți elevi transnistreni au fost plasați, gratuit, în școlile din România, o parte din aceștia ajungând personalități ale științei și culturii. La începutul anului 1922 i-a trimis profesorului Nicolae Iorga o scrisoare, solicitându-i sprijinul pentru transnistreni. Acesta a publicat-o în
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
în școli. Drept urmare mulți elevi transnistreni au fost plasați, gratuit, în școlile din România, o parte din aceștia ajungând personalități ale științei și culturii. La începutul anului 1922 i-a trimis profesorului Nicolae Iorga o scrisoare, solicitându-i sprijinul pentru transnistreni. Acesta a publicat-o în „Neamul Românesc”, nr. 98 din 5 mai 1922. A mers la Congresul „Ligii Culturale” de la Curtea de Argeș, unde la a prezentat Congresului, din memorie, conținutul scrisorii. După congres a devenit colaborator ale revistelor „Neamul Românesc” și
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
minorităților, de la Geneva până în anul 1935, inclusiv. A prezentat Președintelui Societății Națiunilor, în martie 1932, un memorandum, susținut în Comisia a șasea a minorităților, semnat de 634 de refugiați, în care erau condamnate ferm acțiunile represive ale Sovietelor față de românii transnistreni. Memorandumul a fost publicat în cotidianul „L'Ordre” din Paris, la 23 martie 1932. Este cunoscută alocuțiunea pe care a avut-o la Societatea Națiunilor, la 13 decembrie 1933, pentru admiterea „Comitetului Refugiaților Moldoveni din U.R.S.S”, sub autoritatea
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
cea mai mare greșeală dacă cedează Basarabia fără război". A refuzat propunerea de a fi guvernatorul ținutului dintre Nistru și Bug, al “Transnistriei Mari”, propunere făcută în ședința din 12 august 1941 a Președinției Consiliului de Miniștri. Ca președinte al transnistrenilor a pledat pentru unirea Transnistriei cu țara, după război, pe baza unui referendum. A fost ales, la 2 iulie 1942, membru de onoare al Academiei Române. A fost în Crimeea, ajutând istoricul român Gheorghe Brătianu pentru recuperarea scrisorilor adresate de strămoșul
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
să se distanțeze două grupări: una promoscovită, condusă de arhiepiscopul Vladimir Cantarean și episcopul Vichentie Moraru de Tighina și alta românească, în frunte cu episcopul Petru Păduraru de Bălți. În lupta dintre cele două grupări, intervin forțele separatiste ale cazacilor transnistreni și ale Armatei a 14-a ruse, pentru a-l scoate din reședința episcopală din Bălți pe episcopul Petru. Temându-se să nu piardă jurisdicția asupra Bisericii Ortodoxe din Basarabia, Patriarhul Alexei al II-lea a cerut arhiepiscopului Vladimir al
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
l-a numit pe PS Iustinian ca rector al Seminarului Teologic, care funcționa în cadrul Mănăstirii, ceea ce practic a însemnat trecerea mănăstirii sub jurisdicția Tiraspolului. Bine-cunoscut ca un suporter deschis al administrației separatiste din Transnistria și al președintelui auto-proclamatei Republici Moldovenești Transnistrene Igor Smirnov, episcopul Iustinian a început să folosească unități ale Armatei a XIV-a ruse din Transnistria cu scopul de a-i subordona pe călugării și profesorii de la Seminarul monahal , care nu l-au recunoscut ca rector. După câteva luni
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
unități ale Armatei a XIV-a ruse din Transnistria cu scopul de a-i subordona pe călugării și profesorii de la Seminarul monahal , care nu l-au recunoscut ca rector. După câteva luni de confruntări, de partea sa fiind situați cazacii transnistreni și organizații publice, conflictul a fost formal rezolvat prin noua soluție a Sinodului, care l-a revocat pe PS Iustinian din funcția de rector și l-a numit în locul său pe mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului. În urma demersului Mitropolitului Vladimir
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
a triplat, a fost deschisă o mănăstire și o școală teologică . IPS Iustinian vorbește foarte bine limba română. Episcopul Iustinian de Tiraspol s-a făcut remarcat prin declarațiile sale politice, în care susține dreptul la autodeterminare al așa-numitului „popor transnistrean” și necesitatea ca Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove să rămână sub oblăduirea Patriarhiei Moscovei. Începând din anul 1996, el a salutat din tribună, alături de liderul separatist Igor Smirnov și de ceilalți lideri politici din Transnistria, toate paradele militare ale
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
în toate interviurile și pastoralele publicate în revista eparhială de la Tiraspol, „Pravoslavnoie Pridnestrovie”, că Transnistria este pământ rusesc . De asemenea, într-un interviu acordat revistei „Zarubejie blijnee i dalnee” (nr. 3/1998, pag. 41), PS Iustinian a afirmat că "„republica transnistreană este un garant al independenței Moldovei și, concomitent, o santinelă a intereselor Patriarhiei Moscovei în regiune. (...) În situația creată îmi văd sarcina în consolidarea pe toate căile a poziției Bisericii Ortodoxe Ruse în regiune. Daca vom reuși să rămânem devotați
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
din postul de inspector și profesor la Seminarul Teologic din Chișinău. În anul 1992, arhimandritul Marchel Mihăescu i s-a adresat public lui Igor Smirnov cu formula de „Excelența Sa, Președintele Republicii Moldovenești Nistrene”, în telegramele și scrisorile lui către liderul transnistrean din timpul războiului din 1992, publicate în revista separatiștilor „Râbnițki Metallurg”. La data de 26 august 1992, arhiepiscopul Vladimir Cantarean al Chișinăului și întregii Moldove l-a numit pe arhimandritul Marchel Mihăescu în funcția de secretar al Vicariatului Arhiepiscopal din
Marchel Mihăescu () [Corola-website/Science/308686_a_310015]
-
început să se distanțeze două grupări: una promoscovită, condusă de arhiepiscopul și episcopul Vichentie Moraru de Tighina, și alta românească, în frunte cu episcopul Petru Păduraru de Bălți. În lupta dintre cele două grupări au intervenit forțele separatiste ale cazacilor transnistreni și ale Armatei a 14-a ruse pentru a-l scoate din reședința episcopală din Bălți pe episcopul Petru. Temându-se să nu piardă jurisdicția asupra Bisericii Ortodoxe din Basarabia, patriarhul Alexei al II-lea a cerut arhiepiscopului Vladimir al
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
divizie Ion Costaș este numit ca primul ministru al apărării al Republicii Moldova, dar a fost eliberat din funcție (împreună cu Anatol Plugaru, ministrul securității) după înfrângerea trupelor moldovenești în luptele pentru readucerea Transnistriei în componența Republicii Moldova, lupte purtate cu formațiunile paramilitare transnistrene și cu Armata a XIV-a Rusă, condusă de către generalul Aleksandr Lebed. A fost numit Ministru consilier,atașat militar în România, de unde a fost rechemat în octombrie 1993 și trecut în rezervă. Ion Costaș a fost decorat cu Ordinul "Pentru
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
solicitat anularea licențelor de emisie eliberate, încetarea activității de licențiere și stoparea activității întreprinderilor respective în domeniul audiovizualului. Litigiul continuă până în prezent, procesul de judecată fiind tergiversat și se află pe rol încă în prima instanță. Autoritățile din autoproclamata republică transnistreană gestionează, pe parcursul mai multor ani, audiovizualul din regiune în absența unei coordonări cu instituțiile de profil din Republica Moldova. Conform CCA, acțiunile administrației separatiste creează o serie de probleme, printre care: concurența neloială față de distribuitorii de servicii de pe malul drept al
Mass-media în Republica Moldova () [Corola-website/Science/306696_a_308025]
-
serviciilor de programe ale radiodifuzorilor prin difuzarea pe frecvențe neautorizate, incompatibile din punct de vedere electromagnetic cu cele eliberate de CCA în bază de concurs. Problema în cauză se referă și la televiziunea digitală, care deja se implementează în zona transnistreană. Prin scrisoarea nr. 01/1884 din 24.12.2013, Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor a informat CCA despre rezultatele monitorizării spectrului de frecvențe, conform căruia în eter au fost depistate două stații de televiziune digitală terestră pe canalele de televiziune
Mass-media în Republica Moldova () [Corola-website/Science/306696_a_308025]
-
a fost depistată înlocuirea stației analogice pe canalul 36 din orașul Slobozia cu o stație de televiziune digitală. Aceste stații noi emit semnale de televiziune în standardul DVB-T2, cu lărgimea de bandă a canalului 8 MHz. În prezent, în regiunea transnistreană funcționează 19 stații de televiziune digitală terestră, care formează 2 rețele (multiplexuri), prin intermediul cărora sunt difuzate programe de televiziune din regiune, din Federația Rusă, precum și piratate. Potrivit estimărilor, semnalul acestor rețele poate fi recepționat de circa 30% din populația raioanelor
Mass-media în Republica Moldova () [Corola-website/Science/306696_a_308025]
-
stații de televiziune digitală terestră, care formează 2 rețele (multiplexuri), prin intermediul cărora sunt difuzate programe de televiziune din regiune, din Federația Rusă, precum și piratate. Potrivit estimărilor, semnalul acestor rețele poate fi recepționat de circa 30% din populația raioanelor adiacente zonei transnistrene, iar grila acestor programe nu este coordonată cu Consiliul Coordonator al Audiovizualului.
Mass-media în Republica Moldova () [Corola-website/Science/306696_a_308025]
-
în prezentarea raportului s-a menționat: „Conținutul programului a încălcat articolul 2 și 10 al Codului Audiovizualului, articolul 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului”. „M-am simțit ofensat atunci când am auzit în film că soldații moldoveni au atacat regiunea transnistreană și că aici era tot bine, iar acolo au murit sute de oameni. Se constată că Federația Rusă a intrat să apere cetățenii Moldovei. Este o formă gravă de manipulare și minciună. S-a arătat un punct de vedere și
TV7 () [Corola-website/Science/306790_a_308119]
-
Vadim Șevțov, șeful acestui departament, i-a propus să „vorbească conform scenariului” în schimbul eliberării, ceea ce Garbuz a și făcut, el fiind singurul dintre acuzați care a recunoscut toate învinuirile aduse grupului „Ilașcu”, precum și legitimitatea autorității Republicii Moldovenești Nistriene asupra teritoriului transnistrean. Din acest motiv el a fost considerat informator de către ceilalți membri ai grupului „Ilașcu”. Valeriu Garbuz a fost eliberat la 25 iulie 1994. De frică, a plecat, cu ajutorul generalului Alexandr Lebed, cu traiul definitiv în Federația Rusă, regiunea Reazani.
Valeriu Garbuz () [Corola-website/Science/307799_a_309128]
-
este un politician român-moldovean, luptător pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova în cadrul conflictului din Transnistria. Unul din cei mai activi și dur luptător al Grupului "Ilașcu". El a fost arestat la Tiraspol în data de 4 iunie 1992 de forțele separatiste transnistrene, cu ajutorul serviciilor secrete ruse (GRU). A condus operațiunea de arestare căpitanul GRU Victor Gusan, în prezent șeful Imperiului financiar din Transnistria "Sheriff". , ultimul deținut din grupul „Ilașcu”, a fost eliberat la 4 iunie 2007 după 15 ani de detenție în
Tudor Petrov-Popa () [Corola-website/Science/307794_a_309123]
-
și Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg au hotărât că Transnistria și Rusia trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt detenției arbitrare a reclamantilor - Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa - membri ai Grupului Ilașcu aflați în închisorile transnistrene de peste 12 ani și să asigure imediat punerea lor în libertate.. Eliberarea sa a survenit abia la 4 iunie 2007, la două zile după eliberarea unui alt membru al grupului „Ilașcu”, Andrei Ivanțoc, și s-a petrecut, fără incidente, la
Tudor Petrov-Popa () [Corola-website/Science/307794_a_309123]