2,154 matches
-
hotărî să se relaxeze deocamdată printr-un cântec. Se pregăti, trecându-și limba masivă peste mustață și apoi, zdrăngănind, începu să cânte „Nu zăbovi, mergi în calea ursitei/ Pășește grăbit, cu voia bună alături“. — Isprăvește! țipă domnișoara Annie de după jaluzelele trase. — Cum îndrăznești? îi răspunse Ignatius, îndepărtând cu violență propriile lui jaluzele și privind afară spre aleea întunecoasă și rece. Cum îndrăznești să te ascunzi după jaluzelele acelea? Ridică-le imediat! Alergă înfuriat la bucătărie, umplu o oală cu apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
precedentă. Mulți aveau probabil nevoie de asistența unui medic: o cusătură, două ici și colo într-un orificiu sfâșiat sau un organ genital zdrobit. Puteam doar să-mi imaginez câți ochi sălbatici și depravați mă priveau lacom de dincolo de jaluzelele trase. Încercam să nu mă gândesc la asta. Începusem deja să mă simt ca o halcă de carne deosebit de savuroasă dintr-o măcelărie. Totuși nimeni nu m-a strigat ademenitor de după ferestrele oblonite. Seducători subtili, ale căror minți șirete palpitau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cum era invadat de panică. Se aplecă și își scoase pistolul din toc. — Nu! Dă-mi drumul! Bărbatul chipeș îl privi șocat. Unii începură să țipe. Bărbatul ridică mâinile. — Ușurel, spuse el, totul va fi ... Arma din mâna lui Brad trase. Brad nu își dădu seama că se întâmplase asta decât când îl văzu pe bărbat poticnindu-se și începând să cadă. Omul se prinse de Brad, ținându-se de el, iar Brad trase din nou. Bărbatul căzu pe spate. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
religios“ (Freud dixit). Mai aflasem că a fura cărți reprezintă un simbol al raptului mamei de sub puterea tatălui, precum și un simbol al castrării tatălui. Aflasem că acel cuplu privit de la fereastra camerei mele simboliza coitul părinților mei. Povestea cu perdelele trase, apoi redeschise avea, pare-se, o mare Însemnătate. Pasiunea mea pentru geografie nu era decît un substitut al intensei mele curiozități pentru organele sexuale. Relația mea cu profesorul din clasa a treia de gimnaziu, Dl. Laloux, era o repetiție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Câtă înțelepciune, excelența voastră. Câtă... Liputin i-o reteză scurt: ă Deci, investigatorul nostru, stimabilul Porfiri Petrovici, a considerat necesar să vă convoace aici pentru autopsia acestor bieți amărâți. ă Da, desigur, desigur. Doctorul Pervoiedov aprobă cu nerăbdare, cu fața trasă și încordată. ă Desigur?! Aici nimic nu e sigur. Liputin se întoarse către martorii oficiali. Ce spuneți, domnilor? Să începem această farsă? ă Chiar avem nevoie de asta? întrebă general maiorul Volokonski. ă Nici eu nu văd la ce ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
era mișcare, ci era ca și cum, pentru totdeauna, aceeași clipă s-ar fi prezentat sub diverse perspective și a privi o clipă pentru totdeauna nu Înseamnă a o privi În timp ce trece. De aceea Jacopo rămăsese țeapăn, insensibil chiar la căderea cartușelor trase care i se rostogoleau la picioare, nici nu-și pusese trompeta la șold, ci o ținea Încă la gură, cu degetele pe taste, În poziție de drepți, cu instrumentul ațintit În diagonală spre cer. El suna În continuare. Nota lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cădea-vor întîi nu oameni, ci florile! Dedițeii aceștia cu bluze albastre, păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre! [1938] * DESTIN Cocori s-au porrut spre clime de flăcări în țipăt de-abia auzit peste țară. Vâslesc prin înalturi, trași parcă-n țeapă pe-o rază lunară. Mîne-or ajunge la vaduri. Peste tenebre trei zile pluti-vor dormind, să nu cadă. Fulger monosilabic i-arată în noapte sus peste mări biruind în baladă. [I938] * ASFINȚIT MARIN Piere în jocul luminilor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Am rîs, cînd se auzi o altă voce, precizînd: Încercăm să-i dovedim că nu e totul doar o treabă de femei. Salut! Emma ședea la masa de bucătărie, răsfoind un număr din revista Hello! și ronțăind cu pumnul alune trase În miere, dintr-un castronel de porțelan aflat În mijloc. Își ridică privirea și-și salută fratele, apoi mă măsură din cap pînă În picioare. În secunda următoare, mi-am dorit să mă fi Îmbrăcat altfel, căci mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ai face un favor. Voiai s-o faci pe mama, fă-o, ce pula mea, nu e așa de dificil. Tată, Încercă Încă o dată Valentina, apărând din nou În verandă cu paltonul Încheiat, cu căciula pe cap și cu mănușile trase, chiar dacă mi-ați cumpărat un microscop, e bun și ăla. Am să mă uit la bacterii În loc să mă uit la stele. Zi că nici asta nu-ți iese, spuse Antonio, ignorându-și fata. Zi că nu știi să faci nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poveste, care îi adusese dintr-odată în minte pădurea, întâlnirea cu frații Futacu, răutatea piticului Donțu și poveștile țiganilor lui Chicoș. - Pe-aici, prin zonă, răspunsese Zogru misterios, apoi întrebase brusc: Unde mergem? - Hai că te duc unde suntem noi trași. Și-l dusese într-o curte mare, cu servitori care alergau fiecare după treaba lui, și de-acolo intraseră într-o odaie din dosul casei, o încăpere întunecoasă, cu pereți de lemn vechi și grinzi groase, în care era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
șapte sute șaizeci și opt cu doi, Iza scria foarte frumos, vedeam literele din caietul ei, caligrafiate cu grijă, stătea singură în banca fruntașilor, i se umpluse pagina, iar când a întors-o, am văzut că pagina nouă n-avea marginea trasă, și-a scos rigla, a așezat-o la patru pătrățele distanță de marginea foii și, înainte să tragă linia, m-a privit direct în ochi, iar când mi-a zâmbit, am încurcat numărătoarea, nu mai știam, douăsuteșaizecișidouădemii - și mai cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu care tragem noi aiurea-n tramvai la școală, mi-a luat apoi pistolul din mână, i-a montat încărcătorul, iar când mi l-a înapoiat, mi-a spus să am grijă, că acum arma e încărcată și cu siguranța trasă, și să apăs pe trăgaci numai când îmi spune el, acum să mergem lângă părul din curte, dacă stăm acolo nemișcați, n-o să fim luați în seamă, și să nu-mi fac griji, nu va trebui să așteptăm prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În clipa în care pornim agale aud în fața mea râsetele celor care au plecat înaintea noastră și, undeva în depărtare, o mașină care demarează. Nu există felinare stradale ; singurele surse de lumină sunt luna plină și ferestrele caselor, cu draperiile trase. — Te-ai simțit bine ? Nathaniel pare ușor neliniștit. N-am vrut să stăm chiar toată noaptea... — Mi-a plăcut foarte, foarte mult, spun cu însuflețire. E un loc extraordinar. Și nu-mi vine să cred ce prietenoși sunt cu toții. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că muncești din greu, mă încumet mai blândă. — Mda, păi așa e. Își înalță bărbia. Dar o să merite, până la urmă. Scot untul din tine la început, dar, după ce intri, se mai așază lucrurile. Mă uit la chipul ei mic, obosit, tras și arogant. Și dacă i-aș spune ce știu, tot nu m-ar crede. — Îhâm, spun după o pauză. Sunt sigură că ai dreptate. Cobor iar privirea la broșura cu Carter Spink. E deschisă la o fotografie cu Arnold. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trecut de prânz, își spune Mihaela. După ceasul de la mână, își privește împrejurimile imediate, apoi, ridicându-se într-un cot, examinează restul universului vizibil. O cameră necunoscută, pe jos mochetă verde, un antreu probabil spre o baie, ferestre cu jaluzelele trase, mobilă de dormitor asortată, unde naiba e? Din baie se aude dușul. Pe jos se zăresc articole de lenjerie intimă pe care le recunoaște. Ca în reclama aia tâmpită. Brusc își aduce aminte, cel puțin o parte, partea dinspre baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
când eram gata să izbucnesc în plâns, am văzut ceva la baza ecranului: era un leu care mă privea, exact ca pe Animal Planet. LOGICA LUCRULUI Dumitru Calomfir se ridică mulțumit de pe closet și ascultă cu luare aminte revărsarea apei trase. Fără îndoială că îi compara sunetul cu cel al rezervorului din WC-ul de acasă. Întotdeauna găsea defecte closetelor străine pe care le vizita. Numai acasă, își spunea el, ritmul curățării se face într-un chip atât de firesc, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sevraj. În jumătate de oră trebuia să înceapă spectacolul și electricianul șef venise să facă verificarea împreună cu Bez. Toate pânzele erau sus și bătea vânt de la pupă - ceea ce însemna că luminile erau gata pentru prima scenă și cortina mare era trasă; faimoasa actriță se îndepărtă și, cinci minute mai târziu, scena era goală. La „jumăte“ era întotdeauna ca pe Marie Celeste 1: actorii în cabine, mașiniștii în camera lor, probabil uitându-se la un film, Steve și asistentele directorului de scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de un sentiment zdrobitor de inutilitate. El abia era în stare să încălzească mâncarea pentru copii din borcan fără s-o ardă. Deprimat, Hugo a coborât privirea asupra cărților risipite pe genunchi. Apoi, a auzit un sunet înăbușit. Un nas tras. A ridicat imediat ochii către Alice. Dumnezeule, da, umerii îi tremurau. Alice cea serioasă, buna, dar nesuferita Alice plângea. Lăcrima peste Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. În mod evident, nu era chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Laura își frământa mâinile chinuită. — Dar poate că e ceva ce aș putea... — Nu poți să faci nimic, s-a răstit Hugo la ea. Decât să mă lași în pace. Pleacă. Din cabinetul doctorului Hasselblad se auzea zgomot de scaune trase. Lunga ședință luase sfârșit. Fără nici un alt cuvânt, Laura s-a ridicat și a plecat. După câteva secunde, ușa doctorului Hasselblad s-a deschis. Hugo s-a ridicat în picioare și s-a uitat curios, dar ca din întâmplare, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
iar atmosfera redeveni dureros de naturală (atunci când te doare normalitatea, poți să te retragi, poate că ai băut prea mult, zâmbi). Proiectorul se stinse, scena rămase scufundată în întuneric, cuprinsă de o tristețe iremediabilă, se auzi zgomotul făcut de scaunele trase și clinchetul ultimelor pahare ciocnite, iar el nu întoarse capul. Îi auzi doar pașii câteva secunde, apoi se făcu liniște. În sală, în mintea sa, în anotimp, în viețile paralele care (tocmai pentru că sunt paralele) nu se întâlnesc. Ieșind în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă. Era tot acolo. Bombardată de picăturile de ploaie, cu draperiile trase, adăpostind în ea un vecin care... trăia. O explozie nevăzută de nimeni care mi-a făcut creierul terci. Și mintea. Închise documentul word. Privi câteva secunde displayul, apoi mută cursorul peste fișier. Click dreapta. Delete. Are you sure you want
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Toth, care o punea repede În celofan și o scotea dimineața pe tejghea. la ora aceea nu era nimeni pe străzi, și până și magazinele ungu- rești de haine second-hand, care mișunau de căutători de chili- piruri, aveau obloanele verzi trase. În timp ce Îmi savuram ciocolata care Începuse să se cam topească, m-am trezit În fața unei clădiri cu arhitectură impunătoare, dar pictată vesel, cu pereții galbeni și acoperiș roșu, aflată chiar vizavi de poarta Cetății, lângă fosta cofetărie a verișoară-mii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
grădina lui Toth, care o punea repede în celofan și o scotea dimineața pe tejghea. La ora aceea nu era nimeni pe străzi, și până și magazinele ungurești de haine second-hand, care mișunau de căutători de chilipiruri, aveau obloanele verzi trase. În timp ce îmi savuram ciocolata care începuse să se cam topească, m-am trezit în fața unei clădiri cu arhitectură impunătoare, dar pictată vesel, cu pereții galbeni și acoperiș roșu, aflată chiar vizavi de poarta Cetății, lângă fosta cofetărie a verișoară-mii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe care o va vedea. I-a fost ușor să-i stabilească poziția exactă, pentru că tocmai atunci ea a explicat celor prezenți:Am hotărât să se întrerupă lumina electrică și să se lase lumina naturală, dar ușor difuză, grație perdelelor trase, pentru că soarele este prea puternic afară. Ochiul nu trebuie să aibă primul contact cu lumină puternică. Să nu uitați acest aspect niciodată... Da, acum, domnul Dobrescu, pacientul nostru, poate deschide ochii... În tot acest timp, cei prezenți uitaseră parcă să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în europa (și de care era evident că Victor nu auzise niciodată nimic) atunci Victor îți spunea că el studiază o limbă din zona amazonului care nu mai era vorbită decît de o singură persoană. Din ce povestesc nu trebuie trasă însă concluzia că Victor dorea să aibă întotdeauna, cu orice preț, ultimul cuvînt. nu, nici vorbă... Deseori Victor asculta poveștile altora fără să spună nimic la sfîrșit, deci fără să tragă el concluzia, fără să pună el punctul pe i
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]