1,586 matches
-
infantil al adolescentului este construit din ruptură, pierdere a relației, abandonări (spitalizări repetate, plasamente repetate în centre de îngrijire, carență afectivă etc.) trăirea afectivă a tristeții, a pierderii impuse chiar de procesul devenirii în adolescență devin intolerabile sau amenințătoare. În travaliul său de desprindere de relația oedipiană, adolescentul trebuie să se sprijine pe un obiect fiabil și „sigur”. Modelele interne ale atașamentului (Pierrehumbert, 1996) par relativ stabile la individul copil sau adult. Obiectul insuficient poate fi reprezentat ca fiind interiorizarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
altul să pregătească individul pentru această inevitabilă experiență de viață: noi trebuie cu toții, într-o zi sau alta, să trăim experiența unei separări. Astfel, dacă copilăria mică a fost dominată de relația simbiotică, fundamentul narcisiac riscă să fie fragilizat deoarece travaliul de diferențiere dintre planul narcisiac și planul obiectual este confuz, estompat. În adolescență această fragilitate va fi resimțită ca pe o suferință insuportabilă. În forma cea mai extremă aceasta poate merge până la o intolerabilă percepție a dependenței de trebuințele noi
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
legate de tensiunea narcisiaco-obiectală decât în legătură cu o pierdere. DEPRESIILE ADOLESCENȚEI: PROPUNERI PSIHOPATOLOGICE Pornind de la ideile teoretice enunțate în paragraful precedent, propunem acum o prezentare a unor diverse stări depresive ale adolescenței în funcție de capacitatea sau incapacitatea tânărului de a efectua acest travaliu de dezangajare, de renunțare la obiectele dragostei infantile și în funcție de locul pe care aceste obiecte l-au ocupat în reprezentările psihice ale copilului. PROASTĂ DISPOZIȚIE, TRISTEȚE (SAU SINDROM SUB-DEPRESIV) ȘI CRIZĂ ANXIO-DEPRESIVĂ: AȘTEPTAREA UNUI OBIECT DE SUBSTITUȚIE În această fluctuație
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
zilele noastre această primă iubire este supusă unui risc mai mare de a fi trăită în spațiul acțiunii și al împlinirii: decepția, apoi depresia, riscă să devină soluțiile obișnuite în aceste situații. Criza anxio-depresivă apare la momentul culminant al acestui travaliu intra-psihic de așteptare a unui obiect nou și de transformare a obiectului atașamentului originar. Această criză traduce „starea conflictuală dintre două modalități de relație obiectuală, una care se referă la obiectul care urmează a fi pierdut și cealaltă la
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
imaginea unei interacțiuni în care eul este abandonat într-o „groapă neagră” iar obiectul este inaccesibil. Dacă rezultatul consultațiilor a fost o relaxare imediată în ceea ce o privește pe Sandra și o ameliorarea a relațiilor mamă-fiică, ne temem totuși ca „travaliul intra-psihic de separare” să nu fie foarte dificil pentru această adolescentă. DEPRESIA SAU IMPOSIBILĂ RENUNȚARE LA UN „OBIECT SATISFĂCĂTOR” Opus cazului precedent, adolescentul deprimat recunoaște o pierdere dar rămâne fixat, înțepenit în resturile acestei pierderi. Persoana deprimată, adult sau
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
interne. Adolescentul deprimat nu acceptă ca un obiect interimar să se substituie acestui obiect al trecutului a cărui pierdere începe s-o resimtă, dar asupra căruia privirea sa rămâne fixată, ca și cum ar fi aspirată. Această fixare a obiectului pierdut împiedică „travaliul de doliu”, face să persiste „umbra obiectului asupra eului”, împiedică orice travaliu de detașare de obiectul pierdut și, în aceeași măsură, orice investiție într-un nou obiect. Pentru Denis (1987) această situație a culminat cu apariția unui „obiect depresiv”, substitut
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
acestui obiect al trecutului a cărui pierdere începe s-o resimtă, dar asupra căruia privirea sa rămâne fixată, ca și cum ar fi aspirată. Această fixare a obiectului pierdut împiedică „travaliul de doliu”, face să persiste „umbra obiectului asupra eului”, împiedică orice travaliu de detașare de obiectul pierdut și, în aceeași măsură, orice investiție într-un nou obiect. Pentru Denis (1987) această situație a culminat cu apariția unui „obiect depresiv”, substitut al obiectului pierdut. De ce oare travaliul anterior, travaliul de reprezentare a obiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
umbra obiectului asupra eului”, împiedică orice travaliu de detașare de obiectul pierdut și, în aceeași măsură, orice investiție într-un nou obiect. Pentru Denis (1987) această situație a culminat cu apariția unui „obiect depresiv”, substitut al obiectului pierdut. De ce oare travaliul anterior, travaliul de reprezentare a obiectului pierdut și apoi de punere în relație a obiectului vechi cu obiectul nou nu este posibil? Primul răspuns se referă la descrierea particularităților acestei relații cu obiectul din trecut. Cantitatea de energie investită în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
asupra eului”, împiedică orice travaliu de detașare de obiectul pierdut și, în aceeași măsură, orice investiție într-un nou obiect. Pentru Denis (1987) această situație a culminat cu apariția unui „obiect depresiv”, substitut al obiectului pierdut. De ce oare travaliul anterior, travaliul de reprezentare a obiectului pierdut și apoi de punere în relație a obiectului vechi cu obiectul nou nu este posibil? Primul răspuns se referă la descrierea particularităților acestei relații cu obiectul din trecut. Cantitatea de energie investită în această relație
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
relație a obiectului vechi cu obiectul nou nu este posibil? Primul răspuns se referă la descrierea particularităților acestei relații cu obiectul din trecut. Cantitatea de energie investită în această relație se poate să fi fost prea importantă pentru a permite travaliul de detașare, excesul investiției pulsionare provenind fie de la una dintre cele două imagini parentale (sau de la amândouă), fie de la copil. Unele depresii observate la adolescenți copii unici pot fi explicate astfel. Este aceeași situație ca în cazul unui părinte decedat
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o deplasare cu fixație tranzitorie a unei angoase paranoice de discontinuitate spre reprezentarea sinelui printr-un fragment al corpului (cf. cazul lui Sylvie sau al lui Gérard). În același mod, integritatea imaginii parentale nu trebuie să fie amenințată de acest travaliu de detașare: aici intervine nu numai imaginea parentală, ci și părintele real cu posibilitățile sale interactive. Clinica reprezentărilor interne regăsește clinica situațiilor interactive. Depresia, prăbușirea, fragilitatea excesivă a unuia sau a ambilor părinți amenință cu siguranță travaliul psihic al adolescentului
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
amenințată de acest travaliu de detașare: aici intervine nu numai imaginea parentală, ci și părintele real cu posibilitățile sale interactive. Clinica reprezentărilor interne regăsește clinica situațiilor interactive. Depresia, prăbușirea, fragilitatea excesivă a unuia sau a ambilor părinți amenință cu siguranță travaliul psihic al adolescentului. Din acest punct de vedere, existența unui părinte depresiv și, mai ales, deprimat este pentru adolescent un factor de risc major: nu numai că acest părinte deprimat constituie o imagine de identificare potențială, dar mai mult, adolescentul
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Toate anchetele epidemiologice relevă frecvența existenței părinților deprimați în cazurile de adolescenți deprimați. Putem invoca factorul genetic ereditar: o astfel de ipoteză este probabil justificată în unele cazuri. Dar ea nu trebuie să conducă la ignorarea ipotezelor psihogenetice, deoarece un travaliu psihoterapeutic poate ajuta în mod considerabil adolescentul. În sfârșit, evenimentele trecute sau recente pot apărea ca tot atâtea imixtiuni în dezvoltare (Naguera, 1966), „dramatizând” această trăire a pierderii în adolescență. Existența în trecut a pierderilor reale și concrete, avertismentul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de calitatea relațiilor familiale în perioada adolescenței (vezi capitolul 4). CONCLUZII Din punct de vedere psihopatologic, adolescența și depresia întrețin relații complexe confirmând, credem noi, cele două ipoteze de la început: - în toată perioada adolescenței există o „amenințare depresivă” legată de travaliul psihic propriu acestei vârste, travaliu de separare-distanțare ce implică un „doliu al copilăriei” și ale cărui simptome le observăm în cadrul a ceea ce am denumit „disforie pubertară”. Variabilitatea și sensibilitatea la factorii de mediu caracterizează această disforie, care amenință în același
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
perioada adolescenței (vezi capitolul 4). CONCLUZII Din punct de vedere psihopatologic, adolescența și depresia întrețin relații complexe confirmând, credem noi, cele două ipoteze de la început: - în toată perioada adolescenței există o „amenințare depresivă” legată de travaliul psihic propriu acestei vârste, travaliu de separare-distanțare ce implică un „doliu al copilăriei” și ale cărui simptome le observăm în cadrul a ceea ce am denumit „disforie pubertară”. Variabilitatea și sensibilitatea la factorii de mediu caracterizează această disforie, care amenință în același timp să se fixeze în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de mediu caracterizează această disforie, care amenință în același timp să se fixeze în anumite circumstanțe, transformându-se în acest caz în depresie; - această depresie, manifestată în adolescență, își are originea cel mai adesea în refuzul de a efectua acest travaliu psihic în adolescență: doliul copilăriei este imposibil. Totuși, această cramponare ce pare adesea disperată ia forme variate în funcție de calitatea fundamentelor narcisiace și a sistemului de idealizare în relație cu calitatea obiectului parental interiorizat. Am propus trei forme principale de depresie
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
stare de exaltare la faze de repliere sau de depresie (sub acțiunea, între altele, a neurolepticelor) sau invers, apariția unei stări de excitație sau de stare maniacală după o fază depresivă. Autorul acordă în mod sigur o poziție privilegiată unui travaliu de reflexie psihopatologică și de elaborare psihodinamică. Se pare însă că unele cazuri ar fi putut, probabil, să beneficieze de o poziționare în prim plan a problematicii depresive și de o abordare farmacologică care să țină cont de această situație
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
rezuma la semiologie și nosografie ignorându-se orice abordare psihopatologică. Putem desigur să considerăm că un episod hipomaniac survenit după un episod depresiv reprezintă un semn sigur al unei afecțiuni genetice și biologice clare. Dar, putem considera, de asemenea, că travaliul psihic al adolescenței, prin disforia pubertară pe care o implică acesta, predispune numeroși subiecți să exprime, prin aceste oscilații ale dispoziției, problemele pe care le întâmpină în efectuarea travaliului de integrare și de interiorizare pe care îl necesită perioada pubertară
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
afecțiuni genetice și biologice clare. Dar, putem considera, de asemenea, că travaliul psihic al adolescenței, prin disforia pubertară pe care o implică acesta, predispune numeroși subiecți să exprime, prin aceste oscilații ale dispoziției, problemele pe care le întâmpină în efectuarea travaliului de integrare și de interiorizare pe care îl necesită perioada pubertară (Gutton, 1991). În urma experienței noastre clinice am putut constata de mai multe ori că manifestările de tip hipomaniac apăreau la adolescenții care, din motive personale sau familiale (cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
foarte mult. Sigur, un astfel de tratament n-a „vindecat” tulburările de personalitate asociate, dar a permis organizarea unui cadru mai stabil și mai eficient pentru îngrijirea adolescentei. Dacă, așa cum am spus deja, abordarea psihoterapeutică rămâne prescrierea preferată pentru ca acest travaliu psihic să se poată realiza, trebuie să recunoaștem că adesea nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea unui astfel de tratament datorită fie adolescentului însuși, care refuză un astfel de tratament, fie datorită faptului că părinții constituie un obstacol și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
risipească astfel!), tentativa de suicid ridică problema chiar a rolului activității medicale, ceea ce explică poate și faptul că gestul sinucigaș a constituit întotdeauna, pentru medicină, o situație greu de înțeles. Ideea morții face parte din adolescență. Ea face parte din travaliul de subiectivare care conduce individul să se perceapă într-un timp anume, diferit de celălalt și gândind asupra gândurilor sale, adică gândind la sensul gândurilor sale. Acest travaliu de reflexie preocupă un număr mare de adolescenți și îi constrânge a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de înțeles. Ideea morții face parte din adolescență. Ea face parte din travaliul de subiectivare care conduce individul să se perceapă într-un timp anume, diferit de celălalt și gândind asupra gândurilor sale, adică gândind la sensul gândurilor sale. Acest travaliu de reflexie preocupă un număr mare de adolescenți și îi constrânge a reflecta, la un moment dat, asupra sensului vieții lor (Marcelli, 2000). Dar dacă un număr așa de mare de adolescenți, ca să nu spunem toți, se gândesc la moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
vă provocați o suferință? Dacă da: de când? Cu ce frecvență? Dacă da, sunt gânduri sinucigașe? V-ați gândit deja la modul de a o face?) sfârșesc prin a revela medicului adevărata față a suferinței depresive. Este adevărat că, odată enunțată, travaliul clinic abia începe... Este posibil ca clinicianul, în mijlocul unei consultații obișnuite și cu sala de așteptare plină, să nu dispună de timpul necesar pentru a continua imediat această investigare (vezi capitolul 13), totuși el poate oricând: - să recunoască imediat această
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
la act, iar consecințele unei astfel de eventualități să fie foarte clar examinate în cadrul convorbirilor. Putem reține ca factori de risc pentru o stare suicidară și, în consecință, pentru recidivă: - existența unei afecțiuni depresive. Aceasta se opune depresivității adolescentului deoarece travaliul de doliu este blocat în această situație: există „un sentiment de abandon catastrofic”. În plan simptomatic notăm în mod frecvent o prăbușire recentă a performanțelor școlare, existența unor acuze somatice, tendința spre accidente repetate. Există o corelație din ce în ce mai evidentă între
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
referitor la psihopatologia depresiei. Nu vom aborda aici decât ceea ce pare a fi specific unei tentative de suicid, reamintind că, în mod sigur, depresia adolescentului se organizează mai degrabă în jurul unui conflict narcisiaco-obiectal și a imposibilității de a înfrunta durerosul travaliu de renunțare la omnipotența infantilă decât în jurul unei pierderi anume: adolescentul trebuie să înfrunte mai întâi o „pierdere internă”. Atunci când această suferință nu este tolerabilă, ea riscă să activeze unele mecanisme patologice de apărare printre care, în primul rând, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]