2,030 matches
-
pâcla energetică a cerurilor. Sub pleoapele-nchise descifrez/ cerurile-n care aripile noastre/ au înotat precum vântul tăcerea.// Ochiul meu privindu-te, Cer,/ al tău este/ și nu-i/ căci dacă eu n-am trup/ și aripa mea stinge în treacăt/ marginile tale, Suflet Infinit,/ ochi ce-mi mai trebuie/ să mă privesc pe mine?// Sunt toate cerurile la un loc./ Ninip, Marduk, Nergal, Samash,/ Iștar, Nebo, Sin cu toate semințiile lor/ și care vor mai fi fiind,/ ce depărtate sunteți
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne-au legănat în fragedă copilărie sau chiar revine un miros care, într-un anumit moment al vieții, ne-a trezit interesul. Este o dovadă a faptului că subconștientul a înregistrat tot ce conștiența obiectivă a perceput, uneori chiar în treacăt. Din acest punct de vedere, subconștientul posedă în arhivă filmul complet al evenimentelor majore care au jalonat existența noastră actuală, din momentul în care ne-am încarnat în planul terestru. Omul se ruga și pământul se învârtea Dar nu vorbea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui Vasile Alecsandri: "Dacă talentul dlui V. Alecsandri a dat zbor acestor cântece poporane, ele încă au revărsat parfumul lor pe talentul poetului nostru. Făcând un grațios buchet de roze, rozele au lăsat parfumul lor pe mânele sale"110. În treacăt, să remarcăm suplețea acestei imagini în utilizarea lui Bolintineanu: "parfumul" evocă simultan ceea ce se pierde din poezie și ceea ce atestă existența ei în prezența noastră; în aceeași figură a "afecțiunii", reprezentarea perisabilității concentrează și o reprezentare a atingerii umane. Procesul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dialog dintre intervievatoare și intervievată (pe care nu l-am inclus aici), vom afla că unul din ei a murit și celălalt a fost rănit extrem de grav. E, cu siguranță, posibil ca vorbitoarea noastră să-i fi menționat doar în treacăt pentru că îi venea greu să se împace cu ceea ce li s-a întâmplat celor doi și, poate, se simțea vinovată de faptul că soțul ei era la volan. Aici se observă clar cât de important este să fim familiarizați cu
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
arc lovely dark and deep ("pădurea e frumoasă, umbroasă si adâncă") - observând caracterul panegiric al celor trei adjective - cu obligația morală și socială exprimata în promises to keep (promisiuni ce trebuie îndeplinite), nu putem respinge cu desăvârșire identificarea, făcută în treacăt, fără insistență, a contemplației estetice cu un fel de dizolvare a individului ca persoană ou răspundere. 251 Credem că nici un cititor constant de poezie nu-l va interpreta greșit pe Frost ; dar, în parte datorită simbolismului său natural, Frost a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
exploziv Nu (1934) să stârnească ecouri incomparabil mai ample. Scrise cu vervă, ele lansau opinii nonconformiste și, în marea lor majoritate, ireverențioase despre literatura unora dintre scriitorii consacrați ai timpului - Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat- Bengescu. În treacăt, nu erau cruțați nici reprezentanții cei mai importanți ai criticii - E. Lovinescu, G. Ibrăileanu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Petru Comarnescu, Pompiliu Constantinescu (fostul profesor de la „Sf. Sava” al lui I.), G. Călinescu. Fapta - așa cum constata peste câțiva ani Călinescu - a scandalizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
chiar dacă acea "relativă diversitate și variabilitate" este indiscutabilă: • dereglări de limbaj; • dereglări ale asociației de idei; • memorie concretă; • izolare și retragere în sine; • întreruperea fluxului ideatic; • folosirea stereotipiilor; • frecventa trecere de la excitația extremă la o imobilitate la fel de severă (ceea ce, în treacăt fie spus, trimite mult mai degrabă la ciclotimie, decât la schizotimie); • dese tulburări neurovegetative; • halucinații, multe nu efective, ci doar adăugate scenariului de moment imaginat; • o poziție nefirească la luarea în brațe (semn prodromal, semn ce poate veni în sprijinul
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
spiritualitatea unui popor: școală și biserică. Și poate din acest motiv acum se lovește tot mai vehement În tot ce avem mai scump - În limbă și școală. Se lovește și Încă vehement sînt termeni ce par a fi folosiți din treacăt, fără o corespondență exactă. Ce argumente se invocă? În Colincăuții Hotinului, 90% din cei 5500 de locuitori sînt români, dar școală românească nu au. Școala medie din Herța, cu 90% din elevi și profesori români, avea ca limbă de predare
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
și teste de personalitate nu-și mai găsește justificarea. Ca urmare, în cadrul psihodiagnosticului trebuie să se producă o modificare serioasă de optică: deplasarea finalității demersului investigativ de la diagnosticarea părților sau componentelor în sine la diagnosticarea personalității ca sistem. Menționăm, în treacăt, faptul că practica psihodiagnostică a rămas mult în urma cercetărilor științifice și teoriei actuale, fiind încă tributară concepțiilor mecanicist-asociaționiste, imanentist-fixiste (structuralismul), unilateral-deterministe (determinismul intern - psihanaliză - sau determinismul extern - behaviorismul). Adoptarea abordării sistemice, care s-a impus deja ca dominantă în planul
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
avut grijă și de mine ca de păsările cerului? Nu mi-a împărtășit harul de a întinde mâna sa divină și spre mine, spre smeritul său rob? Dumnezeu a vârât un deget în rețeaua nervilor mei și discret, doar în treacăt, a încurcat puțin firele. Apoi și-a retras degetul și iată că pe acesta rămăseseră fibre și rădăcini fine, smulse din nervii mei. Pe locul unde pusese degetul, care era degetul lui Dumnezeu, a rămas o urmă, iar pe creierul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
crudități pitorești, un stil discursiv de cronică și de memorii, pregătit în laboratoarele memorialiștilor cu Saint-Simon în frunte. Un scris care, pornind de la prospețimea de expresie a cronicarilor noștri din trecut prin Dinicu Golescu și Ion Ghica, a ras în treacăt oglinzile de apă tare ale scrisului lui Odobescu. Un stil arhaizant și argotizant, cum nu se poate mai adecuat unei materii oarecum prăfuite, oarecum de penumbre aromate, oarecum defuncte. PERPESSICIUS Ce operă frumoasă această carte. Nu poate fi vorba de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
securitatea statului. De aceea din această parte a interogatoriului îmi amintesc mai multe lucruri. Printre altele am fost învinuită că am fost împreună cu acești milițieni, mi-a spus și niște nume și am petrecut la motelul “Hanul Ancuței”. Auzisem în treacăt de existența acestui motel dar nu fusesem niciodată acolo, nici singură darămite cu niște milițieni. Ba chiar mai mult decât atât, au adus o femeie în camera de anchetă care a spus că mă recunoaște că am fost acolo. Ca
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
neutră din punct de vedere rezumativ? În cel de-al doilea rînd, din moment ce timpul trecut ar fi mai concordant cu intermedierea, care e semnalată prin intermediul persoanei întîi, de ce este folosit în schimb timpul trecut? Ambele probleme sînt menționate doar în treacăt; ele nu pot fi rezolvate aici. În ceea ce privește persoana, romanul Călătoriile lui Gulliver ar putea fi servi drept comparație. În titlurile de capitol ale acestei opere, persoana întîi a narațiunii e înlocuită de "Autor" și de referința la persoana a treia
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cititorul o percepe din poziția lui Stephen în interiorul camerei: Directorul stătea în cadrul ferestrei, cu spatele la lumină, cu un cot rezemat de oblonul cafeniu, iar pe cînd vorbea și zîmbea, legănînd și încolăcind încet șnurul draperiei, Stephen sta în fața lui, urmărind în treacăt cu privirea cum pierea lumina lungii zile de vară deasupra acoperișurilor sau cum se mișcau încet și dibaci degetele preoțești. Fața preotului era pe de-a-ntregul în umbră, dar lumina ce pălea îndărătu-i îi atingea tîmplele adînc scobite și curbele
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
îl presupune relația filială (conform cu legea recunoștinței). În schimb, din perspectivă istorică, dominația paternă (și, deci, monarhia patriarhală) se află la originea tuturor statelor sau a celor mai multe dintre ele60. Deși privitor la relația dintre monarh și supuși Hobbes notează în treacăt că "aceștia îi sunt ca și copiii și servitorii săi"61, aceasta nu înseamnă că cele două tipuri de monarhie se confundă: "Regele deși este tatăl copiilor și stăpânul servitorilor, nu comandă niciodată poporul [...] decât printr-o lege anterioară, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
-o pe romanul francez din secolul al XV-lea "considerat drept un intertext rezultând din transformarea mai multor coduri aparent eterogene: scolastica, poezia de curte, literatura orală publicitară a orașului medieval, carnavalul" (J. Kristeva, 1980: 272). Fie și numai în treacăt spus, teoria intertextului și a intertextualității reprezintă tipare mult mai complexe și mai nuanțate ale relațiilor dintre texte, decât noțiunile de sursă și influență - mult prea comune și generale, considerate adesea cvasi-sinonime. În concepția Grupului Tel Quel din anii 60
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
simtă durerea și putem chiar să ne comportăm într-un fel anume față de animale. De ce nu, o vom face pe baza unui calcul de utilitate. Nici din perspectivă deontologică nu excludem raportarea la animale, așa cum o face însuși Kant în treacăt. Așadar, teoriile etice tradiționale, deși dominate constrângător de presupoziții antropocentrice, lasă loc unei discuții despre însemnătatea morală a altor ființe decât oamenii. În teoriile ecologiste radicale viața însăși este considerată o valoare în sine. De aceea, un adept al ecocentrismului
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
el însuși depinde. Nu vor fi recunoscute interese ale naturii sau ale unor entități naturale, ci numai interese omenești în sfera cărora sunt cuprinse și acele entități din natură care pot influența bunăstarea omului. În acest sens, - semnalez aici în treacăt o idee pe care o voi dezvolta mai încolo, - într-o etică a datoriilor se susține că omul are datorii față de natură. Aceste datorii ar deriva chiar din obligațiile pe care oamenii le au unii față de alții. Se poate ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
să fie numită societate, ceea ce ar presupune o anume egalitate, ci numai comandă absolută de o parte și supunere servilă de cealaltă parte... Aceasta este în mare situația în care se află oamenii față de animale"210. Problema este abordată în treacăt și de Immanuel Kant. Filosoful german sugerează un mod de abordare care va fi luat în considerare ulterior. Să explic. Kant se bazează în teoria sa morală pe distincția dintre ființe raționale și lucruri, acestea din urmă fiind lipsite de
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și apoi fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); oricum, opera lui este importantă pentru reconstrucția istoriei Spaniei din secolul al cincilea, iar prin varietatea întâmplărilor prezentate, fie ele și menționate în treacăt, scrierea prevestește punctele de interes ale Evului Mediu. Bibliografie. Ediții: SChr 218-219, 1975 (A. Tranoy). II. SCRIITORII DIN AFRICA VANDALICĂ Am prezentat mai sus o serie de literați pe care i-am numit „discipolii lui Augustin” și nu putem trece
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la cunoștința lui Sidonius Apolinarie, acesta l-a sfătuit pe Claudian să reia discuția problemei într-un mod mai aprofundat. Așadar, Claudian și-a scris opera între 468 și 470 și a dedicat-o lui Sidonius. Aici, scriitorul expune în treacăt postulatul potrivit căruia Dumnezeu este imuabil și impasibil, care era discutat și în epistola lui Faustus, și dezvoltă în prima carte probele imaterialității sufletului. Premisa este faptul că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, calitate, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost un „minor”, fără îndoială, însă relevarea importanței sale este sarcina altor domenii de cercetare, nu a istoriei literare și de aceea, noi, în conformitate cu principiile pe care ne-am decis să le respectăm în cadrul acestei expuneri, îl amintim doar în treacăt. Impunătoare figură de sfânt, de importanță capitală pentru civilizația Evului Mediu ca și pentru istoria monahismului și, indirect, a culturii, Benedict s-a născut la Nursia în jurul anilor 480. Își începe studiile la Roma, dar își pierde apoi orice interes
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
povestire și concept rămîne totuși un rezultat. Numesc "acronie" o asemenea deviere, o deviere temporală care nu mai poate fi analizată. Sînt posibile diverse tipuri de deviații care se aseamănă cu acronia. Unul dintre ele a fost deja atins în treacăt cînd am discutat problemele implicate în determinarea direcției. Era vorba de forma anticipare-în-retroversie, proiectînd în viitor înlăuntrul unei retroiecții în trecut. Această formă nu duce numaidecît la acronie. Exemplul f) se cere a fi definit ca anticipare dinăuntrul unei retroversii
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în cazul științelor sociale, așa ceva nu ar fi de dorit. Ceea ce s-ar putea obiecta la adresa delimitării unei concepții pragmatiste asupra ideologiei ar putea fi, la modul cel mai simplu și eficient, faptul că Richard Rorty nu menționează, decât în treacăt, conceptul de ideologie. Pare că avem de-a face cu o "condamnare" a acestuia, prin punerea sa la zid alături de alți termeni a căror "intensitate" a fost exacerbată de raționalismul iluminist de care filosoful american încearcă să se rupă. Inutilitatea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
topirea contradicțiilor, decepțiilor, revendicărilor”, poezia lui Ilarie Voronca răspunde - În absența, Însă, a dimensiunii „transcendente” - Într-o foarte mare măsură unor asemenea exigențe. Și, de fapt, dacă sîntem atenți, cerințe ca acestea sînt ale poetului Însuși, căci, cum observam În treacăt mai sus, el nu este atît (sau numai) un contemplator al lumii În sărbătoare, ci un agent al transfigurării ei festive, cel care cheamă universul să se sărbătorească, eliberîndu-se de povara grijilor și oprimărilor, conturîndu-și un spațiu al jocului și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]