880 matches
-
pe profesorul Camestres și pe alții pe care-i Întâlnisem În seara aceea În Piemont. Și, cred că În calitate de Cavaler al Tetragramatonului, l-am văzut pe domnul Garamond, sobru și hieratic, pătruns de noul său rol, atingându-și cu mâinile tremurătoare Lâna de Aur pe care o avea pe piept. Iar În timpul acesta, Bramanti continua: „Mistic Legat de Karnak, Mistic Legat de Bavaria, Mistic Legat al Barbelognosticilor, Mistic Legat de Camelot, Mistic Legat de Montsegur, Mistic Legat al Imamului Ascuns... Suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din aceste rămășițe contorsionate ale unei lumi Încă pline de energie negativă. Îi vine În minte Diavolul. ZÎmbește trist, ca și cum ar vrea să spună „Înțelegi ce vreau să spun?“. Wakefield nu Înțelege ce vrea să spună Diavolul. Îi Întrevede forma tremurătoare. Majestatea Sa aduce foarte tare a țap În costumul ăsta de Pan. Nu mai are nimic din aspectul său pămîntean, ușor obosit pe care l-a afișat la prima lor Întîlnire. Pare odihnit și proaspăt. În spatele său se află ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
al gazelor lacrimogene și un ciobănesc german cu dinții rînjiți se așează pe marginea patului mîrÎind la el. Toarnă Într-un pahar două sticluțe de whiskey din minibar și le dă pe gît. Ia meniul de room service cu mîini tremurătoare și numele hotelului, ștanțat pe carton, Îi trezește o amintire. Aici au stat, În 1968, delegații la convenția democrată. Ceea ce aude este... istorie. CÎinele dispare, dar camera Începe să salte și să se legene. Îi e rău. Sunetele revoltei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la normal. În mod ciudat, băiatul Îl urmează În cameră, ia loc pe un scaun și lasă la iveală o copită cînd se așează picior peste picior. — Arăți ca un cur, spune Diavolul-băiat. — Mulțumesc, Majestate, șoptește Wakefield cu o voce tremurătoare. Asta e opera ta? — Deloc, sînt la fel de nedumerit ca și tine. Se pare că nu sîntem singuri. O urmă de zîmbet apare pe buzele uscate ale lui Wakefield cînd vede uimirea sinceră a Diavolului și sprîncenele lui stufoase Înălțate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru ca demonul care bîntuie lumea să nu Îi afle În somn. Veghea lor era o odă de preamărire a unei noi și vibrante nopți de jazz, sex și vitalitate, care sfida America anilor ’50, o sărbătoare desfășurată deasupra unui munte tremurător de melancolie juvenilă și de teamă. Noaptea americană a lui Kerouac era un carnaval și America Însăși de abia se trezea. Fraternitatea născută la orele mici ale nopții nu cunoștea diferențe de vîrstă sau de situație economică; nimeni nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un loc mai înmiresmat în care să primești o veste proastă. Fran desfăcu repede cutia cu testul și îl așeză pe măsuța de toaletă. O pufni un râs isteric. Era tot alb și albastru. Citi instrucțiunile ținându-le în mâinile tremurătoare. Din adolescență Fran nu trebuise să facă vreodată vreun test de sarcină. Henrietta fusese întotdeauna cea cu dramele lunare. Pe când aveau optsprezece ani, Henrietta nu trebuia decât să se uite la un bărbat, că se și trezea că îi întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
procurase; că s-a răzgândit după ce se gândise să se arunce în Tibru; că a ezitat să-și înfigă pumnalul în piept după ce i-a încercat vârful; abia când a auzit copitele cailor la poartă și-a deschis cu mâna tremurătoare carotida suspinînd: "Ah, ce artist moare în mine!"... De fapt, asta m-au învățat verile. Că teama de moarte, fericirea și dragostea sunt lucruri normale. Și e destul să vezi totul normal, fără deformările pe care le-a impus lumii
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
trei dintre ele se aflau făclii stinse, iar una era goală. Le-am aprins pe toate, înainte s-o pun pe-a mea în firida liberă de deasupra găleții cu nisip pentru stins. Odaia a fost cuprinsă de o lumină tremurătoare, răsfrângând umbre, și m-am apropiat de rămășițele regelui și ale reginei. În cursul lungii mele vieți am văzut lucruri oribile, dar am fost răvășit de ceea ce moartea săvârșise în câteva luni, în ciuda băilor sărate, a plantelor aromate și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mine, fără să spună nimic. Iată-ne ajunși în fața casei ce se-nălța, căci ea încă exista, în mijlocul unui mic ocol de ziduri. Poarta de la intrarea în curte era ferită de soare printr-o boltă de vie. Cu o mână tremurătoare, am ridicat ciocănașul. După trei lovituri, poarta s-a deschis, și servitorul nostru Augusto s-a ițit bănuitor. M-a recunoscut imediat. - Stăpâne! a exclamat el și mi-a luat mâinile să mi le pupe. Îmbătrânise, se stafidise, era adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bărbat drept, pe care l-am cunoscut pe când eram în vizită la episcopul Felice. Trebuie să te mândrești cu tatăl tău, fiule! Rotari s-a prosternat la picioarele episcopului. - Ai fost botezat? l-a întrebat Severo, punându-i o mână tremurătoare pe cap. - Nu, eu cred în Wodan, a răspuns Rotari, în timp ce episcopul a continuat neabătut: - Întoarce-te aici de Paște, și-am să te botez așa cum Ioan l-a botezat pe Hristos în apa Iordanului. Rotari s-a ridicat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încălțările de postav alb, apoi vârful negru al patrafirului. Mi-am ridicat privirea spre el cu ură. Pe față i se întipărise moartea și încerca să-i alunge pe preoții care voiau să-l îndepărteze. - Opriți-vă, spunea cu glas tremurător. Opriți-vă. Ce-aveți de gând să faceți? Centurionul a făcut o plecăciune și a bâiguit ceva despre trădători longobarzi care voiau să-l omoare pe solul exarhului. Cu o sforțare neomenească, am strigat: - Uită-te ce-i afară, slujitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din nasul lui un bob mare de strugure copt. Felul de a se îmbrăca era simplu, dar țesătura era de cea mai bună calitate. Ne-a măsurat din cap până-n picioare pe fiecare-n parte, apoi a ridicat un deget tremurător spre mine și a glăsuit: - Ești leit tatăl tău la tinerețe, dar parcă mai oacheș. Nu se-ntindea la vorbă. L-a asigurat pe cârciumar să nu-și facă probleme în privința plății, după care i-a spus să plece. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ramurile mai groase, cu spinarea sprijinită de trunchi, încercând să găsim poziția cea mai puțin incomodă, în așteptarea zorilor. Trecuse de miezul nopții, când, în loc de gâfâit de lupi, am auzit zgomot de copite și scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică, s-au ivit câteva umbre de cai. Alaiul era deschis de doi purtători de torțe lungi și sfârâitoare; venea apoi un pâlc de lăncieri: însoțeau un car acoperit, cu felinare la cele patru colțuri ale platformei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spasmele regelui se întețiseră din cale afară, m-am repezit până la el împreună cu Rotari. În pofida stării sale, tocmai acorda audiențe. Un schelet pe tron. De îndată ce m-a văzut, i-a alungat pe toți din sală și, lăsându-și o mână tremurătoare între cele ale lui Rotari, m-a întrebat: - Ai vreun răspuns? Am dat din cap că da. - Regele meu, trebuie să-mi îngădui să mă uit în gura ta, și pe urmă am să pot să-ți spun ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu jăratic fumegânde. Flăcările torței agățate de o grindă riscau să se stingă în orice moment. Eu însă tremuram nu atât de frigul iernii, cât de cel din inimă. Rotari și Gundeperga se confruntau, fețele fiindu-le străbătute de umbrele tremurătoare, de la torță și de la tăciunii aprinși din vasele de încălzit. - Accept propunerea ta, a spus Rotari. Gundeperga nu s-a arătat prea încântată și a rostit glacial precum aerul încăperii: - Există câteva condiții. Te vei împreuna cu mine vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a înduioșat, crezând pe moment că nu încălcam legământul, și am asigurat-o: - Fii pe pace, surioară. Mama ta se odihnește la loc sigur și cuviincios. Și-a ridicat vălul de pe obraz și mi-a luat mâinile. Cu buze tremurătoare m-a întrebat: - Unde? Am clătinat din cap. - Asta nu pot să-ți spun, nu stărui. Mulțumește-te cu ceea ce m-a luat gura pe dinainte. După câteva zile, Rotari, întorcându-se de la Gaila, s-a repezit la mine: - Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o să mi-o îngăduiți mie. Gaila s-a uitat la el uluită, fericită și uluită. Nu atât pentru neașteptata îngăduință, cât pentru dovada de schimbare din sufletul său. Cu ochii plecați și cu mâinile în poală, a spus cu voce tremurătoare: - Dacă pe tine te încearcă mila pentru faptele Gundepergăi și ale lui Romilde, eu n-aș fi demnă de tine dacă nu m-aș răzgândi la rândul meu în privința gestului tău de a mă repudia. Dacă mă mai dorești alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
A parcurs papirusul și s-a făcu alb la față. Iar când i-am spus că, de fapt, ceea ce găsise el în legătura aceea era un fragment din crucea lui Hristos, s-a dat înapoi, fixând înfricoșat lemnul. Cu glas tremurător m-a întrebat: - Nu l-ai desfăcut niciodată până acum? Pe cuvântul tău? I-am confirmat solemn, drept care a îngenuncheat și, având grijă să nu-l atingă cu mâinile, a luat fragmentul de cruce cu tot cu învelișul de piele, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-o manta cu glugă, fără vreo țintă anume, îmboldit de durere și de mânie. Pe când dădeam să intru într-o tavernă, care era și lupanarul cel mai spurcat din oraș, am zărit o ușă deschizându-se și ieșind lumina tremurătoare a unei lămpi. A fost momentul în care El a dat de oaia rătăcită, drept care m-a luat în brațe pentru a mă aduce înapoi la târlă. Lumina ieșea dintr-o bisericuță pe care n-o observasem până atunci, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așa avea să Înceteze să-l mai sâcâie și să-l considere un nenorocit, pentru că locuia În cartierul acela nenorocit - ba mai mult, un nenorocit urât din cauza bandajului de pe ochi. Și astfel, pe când papa Ioan Paul II se arăta alb, tremurător și Îndepărtat În fața marelui altar, printre coloanele răsucite ca niște lumânări, Kevin se cuibărise Într-adevăr pe scăfârlia lui San Pietro și Îl scărpina În cap, de parcă ar fi avut păduchi. Sora se Înfuriase, iar un soldat din Garda Elvețiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și ascuns, pe care nu putuse să-l povestească nimănui: vânzarea lui Pampu, drumul prin livada de pruni, ospățul din curțile lui Mihnea și pe urmă seara în care îl dusese, legat și adormit, la Șotânga, în pivniță. Se ruga tremurător, ținut dintr-o parte și alta de Petru și Ion, care și ei aveau să mai vină câțiva ani buni la poarta mănăstirii, să se închine ori să-și aducă aminte, iar pe urmă, după ce mănăstirea Snagov arsese, să povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sfârșitul verii lui 1520, se văzuseră cu adevărat. Erau doi oameni îmbrățișați și îndrăgostiți pe care Zogru îi simțea din amândouă părțile, ca și când s-ar fi aflat în inima ființei noi pe care o clădiseră. Îmbrățișarea din pădure, trupurile lor tremurătoare și fericirea care urca prin sângele în care Zogru plutea fără grijă l-au luat prin surprindere și l-au aruncat în apa clocită a bălții. A fost prima dată când s-a trezit azvârlit fără avertisment și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rămas încă de la Paște. Au vorbit până după miezul nopții: familia, copilăria, ce-ar fi vrut să se întâmple cu sine și ce s-a întâmplat. Când au început să se sărute, Zogru s-a repezit în sângele lui Bobo, tremurător ca un epileptic. În dormitorul Giuliei toate erau în culoarea prunei, perdelele, lenjeria de pat, covorul. Pe ușa groasă, din lemn vopsit alb, era lipit afișul filmului Pirații din Caraibe. S-au dezbrăcat în lumina veiozei. Giulia avea sexul aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu”, Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Amintiri de neuitat sau Călătoriile lui Stejărel Vântul dezmierdat de soare se alinta cald printre florile pomilor albi. Bunicul așezat pe o bancă își ștergea cu o mână tremurătoare ochii încercănați ca două zorele pe un zid năruit. Avea trupul gârbovit, palmele aspre și bătătorite, fața ridată și înnegrită de vânt, părul și mustața albe ca neaua și ochii căprui, dar care te priveau cu dragoste și bunătate. A
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
început. Bunicul a mâncat bine, luând fiecare înghițitură din mâinile femeii acoperite cu văl. S-a interesat dacă nepoții lui au mâncat la fel de bine și, din când în când, se întindea și-l atingea pe Iacob - își punea o mână tremurătoare pe umărul lui sau pe obraz lăsându-i urme uleioase pe care tata nu le ștergea. Urmăream scena din spatele unui copac, pentru că nu era nevoie de mine să aduc mâncare sau băutură, erau destule ajutoare. Frații mei erau flămânzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]