9,583 matches
-
targă împinsă de o femeie întunecată la chip”, al cărei păr traversa frontierele, luminînd pămîntul ca o mie de sori (Părul ei negru). În unul și același text apare tranziția de la detaliul umil vibrant la amploarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată, cu aparența unui contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
negru al unei femei traversează frontierele, pătrunde în altă țară întunecînd dealurile, munții și cîmpiile, ba chiar luminînd pămîntul ca o mie de sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași tranziție de la detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
-i sărute picioarele, murmură, sunt nemulțumiți. Ar trebui o lege specială, cum bine spunea tov prim de la noi. Care nu vor, să fie trimiși în pușcărie. Cine nu-i cu noi e împotriva noastră! Se enervase rău Gheorghe. Maxilarul îi tremura, iar țigara o aruncase aproape întreagă. Dar cu mama ce faci? Dacă nu acceptă să-și lase casa, o trimiți și pe ea la închisoare? Mi-ar sta chiar bine! Eu și dosarul meu cu o mamă la închisoare! Gândești
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a ales bine Ceaușescu, dar în Securitate nu am încredere, crezi că CIA și KGB dorm? Ești convins, măcar cât de cât, că nu au racolat și securiști de-ai noștri? Ai mai spus de popor... Care popor, cel ce tremură de frig, care n-are lumină și-i flămând?! O scânteie le trebuie și-i destul. Sau tu ai uitat ce a fost la Brașov sau în Valea Jiului? Primul secretar nu mai așteptă răspunsul, închise radioul, care fusese dat la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
așa îi explică pensionarul, puțin mai târziu, când se întâlniră întâmplător lângă toaletă. Ai gândit bine. Nu i-ai văzut că au dat în bâlbâială? O scaldă și ei, încă nu știu clar ce se va întâmpla cu ei, le tremură pantalonii... Am făcut războiul, am făcut apoi zece ani de pușcărie, la canal i-am făcut, căci, tinere, am fost țărănist pe vremuri, cu toate că ei spuneau că am fost legionar... Dar ceva este putred... Mă frământă multe gânduri și m-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
noaptea, o fi pe la un chef sau după... Alo, te aud, spune! Vorbește mai tare, nu înțeleg nimic... Cum!? I-au prins, au spus ceva? Să plec? Unde să mă duc... ce Petrache!? Tălparu se albi ca varul, începu să tremure, o fixă pe Elena cu o privire muribundă și scăpă telefonul din mână. Elena se repezi la telefon și continuă discuția. Alo, sunt eu, Elena, cu Gheorghe nu mai poți vorbi, fii măcar tu calm și spune-mi de unde suni
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
negru care așteaptă la ur mătoarea curbă. Nu se întâmplă nimic spectaculos, nu strig țineți-vă bine, nu încerc să deschid ușa să sar ca să scap cu viață, nimic. Doar o neputință care îmi răcește sângele și mă face să tremur de parcă aș fi bote zat într-un râu înghețat. Ne-am oprit. În față suntem bine. Mă uit în spate, mama a fost lovită, câteva fire de sânge îi lucesc pe obraz și îmi spune că o arde capul. Îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu aibă vreo contuzie. Tata strigă ceva la tipul care probabil e șoferul, pe urmă vine lângă noi. Îmi spune să sun la salvare. Două mașini opresc în apropiere. Îmi scot telefonul și încerc să-l deblochez, însă mâna îmi tremură și nu pot să nimeresc nici o nenorocită de tastă. Care dracu’ era numărul de urgență? De ce naiba nu pot face un lucru simplu când e nevoie? Cineva sună totuși după ambulanță, dar aud totul înfundat, de parcă aș fi îngropat la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prea multe sarmale și alcool. Sun acasă și îi spun fratelui meu ce s-a întâmplat. Analizele au ieșit bine, mama n-are nici o contuzie, dar va trebui să se în toarcă la control. Abia atunci observ că nu mai tremur. Ple căm către casă cu un taxi, șoferul ne spune că a fost un accident aproape de oraș. — Noi am fost în ăla, mă trezesc vorbind. Toți vecinii știu ce s-a întâmplat, vin să vadă dacă sun tem bine. Târziu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și lujerii de viță-de-vie, și cădem și ne ridicăm din nou, dar râdem ca apucații, ca demenții, și curând obosim și ne trântim pe pământul uscat. E fierbinte pământul și pe noi ne ard obrajii și ne ustură curul. Și tremurăm, și suntem atât de tineri. — Gustarea! Hai, bă, că a venit gustarea! Sărim ca arși și o luăm din nou la goană, de astă dată pe câmpul de lângă podgorie. Gâză, gradatul de la anul trei, ne trântește în mâinile murdare câte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cumva. Aș vrea să nu mă gândesc, dar nu am cum să n-o fac pentru că nu văd vreo scăpare. Din oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să nu mă gândesc, dar nu am cum să n-o fac pentru că nu văd vreo scăpare. Din oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
gândesc, dar nu am cum să n-o fac pentru că nu văd vreo scăpare. Din oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au dus odată cu rucsacul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mergem cu ele acasă? întreabă Liviu. Adi nu răspunde sau, cel puțin, eu nu aud nimic. Asta doarme cu capul pe masă, cealaltă nu se poate ține pe picioare. Amândouă sunt bete. Vorbesc despre mine și despre Alexandra. Încep să tremur din nou. Alexandra vine la masă și pune mâna pe spatele meu. Mă strigă. Eu tremur în con tinuare și cred că s-a speriat. Liviu spune ironic: Uite, iese alcoolul din ea. Ce-ar trebui să facem? întreabă Alexandra
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Asta doarme cu capul pe masă, cealaltă nu se poate ține pe picioare. Amândouă sunt bete. Vorbesc despre mine și despre Alexandra. Încep să tremur din nou. Alexandra vine la masă și pune mâna pe spatele meu. Mă strigă. Eu tremur în con tinuare și cred că s-a speriat. Liviu spune ironic: Uite, iese alcoolul din ea. Ce-ar trebui să facem? întreabă Alexandra. Nimic, cu toții am trecut prin asta, răspunde Liviu. Ea nu, spune Alexandra serioasă. Niciodată. Adi intervine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se ridică, spu ne Liviu. Și atunci, fix în momentul ăla, îmi dau seama că, dacă mă lasă acolo, o să mor. Că nu o să mă ridic. Că o să zac acolo până când o să mi se oprească inima și gata. Încep să tremur din nou. Să chemăm o ambulanță? N-are, mă, nevoie. Cu toții am trecut prin asta. Ea nu, spune - pentru a treia oară - Alexandra. Mă gândesc că, dacă m ar duce la spital, m-ar bufni râsul. Ajungem la taxiuri. Ăștia
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lor de asfalt a pus capăt jocului. Zgomotul ăla și mâna mare și caldă a taximetristului au deblocat o rotiță din creierul meu. Adi vine lângă mine. Îmi zâmbește binevoitor, dar nu spune nimic. Sunt bine, șoptesc, deși încep să tremur din nou. Se dezbracă de geaca lui de piele neagră și mi-o așază pe umeri. Îmi cuprinde fața în mâini: Atunci hai să plecăm odată de aici, bine? Cezara Gheorghe Cartonașe Mi-am înfundat căștile-n urechi, am dat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rece. Aveam cheia; mi-o lăsase soră-mea când plecase în vacanță cu familia ei, așa că am intrat. Am făcut un duș, apoi mi-am făcut o cafea. M-am întins pe canapea și am băut-o încet. Ceașca îmi tremura în mâini și un dârdâit mi-a cuprins tot corpul. Îmi apărea obsesiv în minte chipul lui aplecat deasupra mea, privirea sălbatică, îi simțeam în continuare parfumul care parcă se încăpățâna să-mi persiste în nări, îi simțeam mâinile cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
scoasă În ultimul timp din manuale, considerată ca fiind depășită. Dar ea este valabilă mereu și pretutindeni, indiferent de treapta de evoluție a societății În care trăim: Într-o familie stau la masă mama, tata, bunicul și copilul. Bunicului Îi tremură mâna și-i curge ciorba din gură și face firimituri pe masă. Părinții hotărăsc să-l scoată pe bunicul de la masă și Îl separă pentru că le este rușine cu el. Peste câteva zile Îl văd pe copil meșterind ceva și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
misterioasă și absurdă, prin care se încăpățâna să străbată cu-aceeași neșovăială sinucigașă apele morții și să ajungă "dincolo". În prima noapte spre dimineață cerul a căzut într-o lumină arzătoare și rece de metal. Femeia cerboaică s-a trezit tremurând goală în tufele de salcie și-n malurile râpoase de dincolo de pădure, zărind în depărtare ultimul salt în cascadă al lupilor de stepă goniți ca de diavol. Poate chiar de diavol judecând după salturile lăsate în urmă îngroșate de cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de lume, aștepta. Sângele ei se aprindea, mistuindu-i carnea. Uneori, la amiază, când văpaia topea asfaltul și făcea să tremure ape de fum deasupra acoperișurilor, sufletul ei părea că se desprinde din carne, din trup, și fuge din nou ca o cerboaică adăpostindu-se în singurătatea pădurii. Se apuca de-o treabă și rămânea cu ochii în gol, uitând ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
N-am unde mă duce și n-am pe cine dori decât pe cine știi. Fata mea, oftă bătrâna. Cât ești de naivă și câte mai ai de-nvățat! O să-nvăț dacă va fi nevoie, izbucni Cerboaica și se ridică tremurând ca varga de slabă și înăltuță cum era. Tu-l ai numai pe unul de așteptat, pe Tom, pe bărbatu-tu. Eu îi am pe tustrei băieții de așteptat și de jelit. Du-te și te plimbă... dacă nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
după dânsa. Cerboaica reușise s-o înșele pe bătrână, să se furișeze pe lângă veghea sau prin somnul ei, și să vină, cum promisese, cu unul din cele trei costume ale lui Tom, cel bej, cu pantofii ascuțiți cu tocuri... Luă, tremurând, costumul și pantofii din mâinile ei, fugi după casă să se îmbrace, temându-se să nu-i fie prea mare. Se dovedi că haina-i era într-adevăr puțin cam largă, dar nu cine știe ce, îl făcea mai bărbat bombându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu cât o privea mai mult îi amintea fața soțului ei, răposatul. Ești mecanic de locomotivă, nu? Dacă nu vrei să muncești unde vor ei, te bagă în lagărul de pedeapsă nr. 21, mai îngrozitor ca o închisoare. Buzele-i tremurau nestăpânit, și fața ei avea ceva orb și absent. Tremura toată, asudă și i se făcu rece. Setea lui îi ardea și ei acum gâtlejul și pieptul și-o simțea urcâdu-i-se, amețitoare, până-n cap. Cad în acest lagăr sute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei, răposatul. Ești mecanic de locomotivă, nu? Dacă nu vrei să muncești unde vor ei, te bagă în lagărul de pedeapsă nr. 21, mai îngrozitor ca o închisoare. Buzele-i tremurau nestăpânit, și fața ei avea ceva orb și absent. Tremura toată, asudă și i se făcu rece. Setea lui îi ardea și ei acum gâtlejul și pieptul și-o simțea urcâdu-i-se, amețitoare, până-n cap. Cad în acest lagăr sute și mii de victime zilnic. Cine le mai știe numărul? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]