611 matches
-
te cunosc de undeva. — De la moartea lui Roman, instalatorul polonez. În fața taxiului apar Jean, cu trena de la rochia lui Liliane și foarfeca Solingen, și Gustave, cu lada de șampanie. — Domnule Lionel, ați uitat trena și foarfeca, îi spune chelnerul. Păstrează trena bacșiș. Împarte-o cu Gustave, deși nu merită. M-a făcut de râs cu Château Piérrot-ul lui. Foarfeca o luăm. Era pe notă. Gustave, de rușine, e gata să scape lada. O scapă până la urmă în portbagajul taxiului, pe care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în gândurile mele ca un flaut. Lauda naturii, atât de pasionat îndrăgită, capătă accente sublime: Tu ești felurită la nesfârșit în exuberanța universului, Doamnă cu multiple măreții ! Calea ta este semănată cu lumini, atingerea ta face să se nască flori, trena rochiei tale mătură un dans de stele și muzicile tale cu note felurite își află ecoul prin lumile fără număr! Imnurile adresate vieții de Tagore sunt de mare puritate și frumusețe, un elan liric pasionat incluzând atât ființarea de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
atunci când șeful Poliției a întârziat o secundă lângă ea, admirându-i rochia. După ce-și însemnă toate acestea, începu memorarea, deschizând din când în când carnețelul pentru verificarea cunoștințelor. Care e deosebirea dintre purpura vasculară a rochiei, purpura trombocitopenică a trenei și albastrul de metil al tavanului de la Versailles? Cum se poate diferenția prin testul Koller hipoprotombinemia dintre un icter mecanic dansant și o hepatită regală? Ce semne de laborator ajută la deosebirea unei fibrinogenopenii prin fibrimoliza ochilor de păun imprimați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asfaltează, o apă rea le surpă, noaptea este și ea plombată cu bitum, un penel gigantic adaugă asimetric o Lună goală, lumina ei murdară se revarsă pe străzi, apa Dunării o spală și o duce în mare ca pe o trenă, ceea ce a rămas din spațiul lunar, lucește în ochii peștilor. Brăila a devenit dric, oamenii nu-și dau seama că trăiesc vulgar de mult în raport cu dezastrul implacabil. Oamenii au grijă mai mult de orașul lor interior, mai întins decât Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bust, un cap, două brațe țintuite spre extremități, pe aripi imense cât toată suprafața orașului. Și lin, Cel țintuit pe propriul său zbor, de propriile sale aripi, care fâlfâiră ca ale unui pterodactil răscolind vidul, ne uimea privindu-i lungimea trenei pe care o puteau face stelele așternute pe cer, toate cuvintele Universului cu miriadele lor de familii, care apoi se micșorară ca o șosea, stârnind o ploaie de cuvinte peste noi. Și am fugit cu toții care încotro... D a, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
priviri oglinzile reflectărilor. Deși era soare, trenurile spre viitor erau înconjurate de noapte, la ferestrele luminate călătorii păreau desenați. Fulger pe roți, Rapidul ne lipea de pământ cu o putere magnetică atât de mare, încât credeam că ne absoarbe în trena lungă a vidului creat. Trenul Intercity ne șterpelea și murdăria de sub unghii. Cele dinspre trecut veneau pe rând. Înspre viitor, trenurile plângeau în hohote. Marfarele erau mereu prezente, neștiindu-le niciodată gara de destinație. Când credeam că am scăpat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
păsat. S-a adaptat perfect, dar nu a amestecat cuvintele În mocirlă. Le-a lăsat libertatea de-a se lupta cu el, le-a pus la treabă cum se spune, le-a supravegheat, și le-a ținut ca un paj, trena. A reușit! Cartea e darul pe care și-l oferă, acum, la 55 de ani. Prin fereastra cavoului, privește prima ninsoare de decembrie, ca un copil convalescent care nu are voie să iasă din casă, să se bucure de fulgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din răpitori l-a contactat pe mire.O negociere scurtă.” Gata băieți! Avem o navetă de șampanie”. Au plecat de la bufet,dar tot fără mireasă. Pe malul lacului se dansau manele. Mireasa și-a făcut intrarea triumfală în rochia cu trenă din holul toaletei. Nașul a comentat evenimentul la microfon... Mai târziu,Codin a luat parte la un botez.Pe când admira micuțul sărbătorit,o voce misterioasă i-a propus:”Hai să răpim copilul!”.”De ce?”.”Așa e tradiția...”. „Mătasea umbrelor foșnește, Fantome
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
la cules. Această atmosferă de basm m-a inspirat. Vrei să-ți citesc ce-am notat? „Da!”. Te ascult cu atenție și nerăbdare. „M-am Întâlnit cu toamna // Într-o seară // În poarta casei de la țară // purta pe umeri o trenă lungă // de frunze ruginii”.... ... „Alo!”. Mai ești prin apropiere? Sper că n-ai avut cruzimea să mă lași să vorbesc singură. Și am făcut-o cu atâta patos... „Sunt aici!” și m-am lăsat purtat de fiecare cuvânt... prin toamna
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în flagrant delict? ― A, nici vorbă!... Nu ne înțelegeam... Asta a fost pricina... ― Va să zică nepotrivire de caracteriologie? ― Chiar așa... Ne despărțim prin consimțământ mutual... ― Dacă mulier nu e doloroza să știi că are în vedere un homo-homini lupus. Attent, il treno! ...M-am întors acasă devreme (pe la ora 9), sătul până-n gât de vocabularul lui Charlot și de el însuși. Zamfira mă aștepta cu masa întinsă și mai ales cu ochii umflați de plâns. Am înțeles numaidecât că Mihaela plecase. Foarte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
invitați erau mai mulți membri ai guvernului și însuși primul ministru. (Socrul meu avea relații foarte înalte.) Bineînțeles veniră și părinții mei, tata într-o dispoziție excelentă ― mama puțin cam tristă, nu știu ce avea. Cecilia, în rochia albă de mireasă, cu trenă fără sfârșit, ea însăși înaltă și suplă, părea neverosimil de frumoasă. (Fotografia ei apăru în ziare și pe coperta unei reviste ilustrate.) Am poftit și pe Alexa la nuntă. (Să nu pară cuiva ciudat faptul, dar nu concepeam această nuntă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rochia de cearceaf alb imaculat, cu mânecuțe și spate din brustur-brodat-de-zâne, cu nasturi de chihlimbar de lacrimi de urși pași mici din clanul abenaki, cu talie de albinuțe superpolenizatoare, dungate auriu cu argintiu, care te pot face să plutești, cu trenă de fire de trifoi cu cinci foi, ei, așa mai merge, ești pe deplin mulțumită, acum poți să intri bucuroasă în bisericuța-marii-tale-speranțe, la brațul prințului cutezător shangdi di liwu. șase în al doilea loc: te grăbești către cuibulețul tău de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
intrarea mea, am auzit cele patru uși ale camerei închizîndu-se în grabă. Am început conversația, jenat. Irina mă încuraja. "Nu te speria, așa e la noi!" Apoi, pe rând, au intrat, membrii familiei. Madame Lisa, cu o rochie beige cu trenă, cu evantail și coafată "Pompadour", cu obrazul de 60 de ani vopsit gros, mereu cu vorba "Noi, femeile"... Apoi madame Cleo, încorsetată și cu sânii pepeni, examinîndu-mă cu pince-nez-ul; apoi madame Aspasie, subțire și nesfârșită, întoarsă ca un cinci. Se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toate că a vrut să o facă pretențioasă; parcă și-a luat modelul nu de la o mare croitoreasă unde se îmbracă de obicei, ci din vitrina prăvăliei principale din Cavarna. Câteva zorzoane inutile, și la spate chiar un început de trenă. Totul nepotrivit pentru atmosfera rustică de acolo, și, de altfel, praful a bătut stofa și a făcut garniturile și mai caraghioase. Dar această haină dădea un farmec nou Ioanei, o arăta sinceră, îi bănuiam toate gândurile ei pentru mine, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
veștile. Tot ceea ce în anul trecut făcuse doar parte din construcție - mirosul de lemn proaspăt, intarsiile de aur și argint, frumusețea mobilierului și a ustensilelor - acum nu mai păreau decât să stea în drum. Însoțită de o cameristă, ținându-și trena kimonoului, o doamnă de onoare cu un mesaj de la soția lui Katsuyori trecu din învălmășeala grădinii, în holul întunecat, privind fără teamă, prin mulțimea de bărbați. În acel moment, sala era plină de generali, tineri și bătrâni, cu toții exprimându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Zgomotele ușilor și ale paravanelor lovite cu piciorul se auzeau de peste tot, iar urletele femeilor întețeau atmosfera tensionată de sub acoperișul de țigle care se zgâlțâia. Femeile alergau în dezordine, dintr-o cameră în alta, străbătând coridoarele și sărind peste balustrade. Trenele și mânecile lor cu volane fâlfâiau prin penumbră ca niște flăcări albe, roșii și violete. Dar gloanțele și săgețile zburau peste tot - prin obloane, printre coloane, peste balustrade. Nobunaga ieșise deja într-un colț al verandei și trăgea cu arcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reușește scamatoria asta. Construiești singurătăți. Femeia solară, Femeia cu părul roșu, tu. Voi. Uneori scoți rochia albastră și o întinzi pe fotoliu. Așa cum ar face Sybille dacă s-ar pregăti să meargă la o serată. Este un veșmânt lung, cu trenă, care nu se va demoda însă niciodată. Femeia solară este înaltă și are trupul drept: în rochia albastră, pare o regină. Ai însoțit-o, de mii de ori, la Balurile Operei, sunt secvențele tale de vârf; ați petrecut împreună vacanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de polemici nerezolvate. Dante Își aducea aminte cum, În copilărie, de armindeni, se cântau isprăvile de vitejie ale companiei florentine care participase la acea Întreprindere nefericită. — Ați auzit? exclamă Antonio, Întărit de cuvintele lui Baldo. Da... s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
versul lin de ministrel, Să-și amintească gura rea, Că vom trăi alăturea, Cu Dumnezeu. Luceferi în căutarea ta, râvnind perfecțiune, în setea ta de patos și sfântă împlinire, Mă treci ades, iubire! Eu sunt timidul june, Ce iți adoră trena, când treci spre nemurire. îți încetează zborul și fă popas o clipă, Acolo, lângă Lună, să te privesc un veac, Să mă îmbăt de tine, să îmi întind aripa, Cu setea ta de viață, o mantie să-mi fac. Mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o piele de porțelan și niște diamante care picură în prelungirea fiecărui lob al urechilor. Mă învârt puțin, ca să văd dacă Mireasa Perfectă din oglindă o să se ia după mine - și sigur că ea exact asta face. Apoi își examinează trena spectaculoasă, care a fost făcută pe comandă chiar de Vera, în persoană, și pe care, ulterior, douăsprezece cusătorese de la Casa Lesage au cusut cele mai frumoase diamanțele, astfel încât efectul să fie acela de praf de zâne. — Ești superbă, Claire, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-și palmele micuțe cu bucuria anticipației. și iată și rochia mea. Prima rochie. Era strânsă pe trup, de culoarea unei șampanii palide, cu un văl suprapus de tul, cu cristale și niște flori delicate din paiete. La spate, avea o trenă lungă, incredibil de romantică. Nu era o rochie încărcată sau genul de prințesă și totuși era, indubitabil, departe de a fi simplă - ceea ce speram c-avea s-o satisfacă pe Lucille. — Încearc-o, a gâfâit Lucille. Până și mama arăta nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu eram mai încântată? Eram chiar geloasă pe răsfățata din camera de probă alăturată - ea măcar știa exact ce voia. Înainte să-mi dau seama ce se întâmpla, Lucille chemase croitoreasa și-i dădea ordine: mai multă broderie manuală pe trenă... House of Lesage... să nu se facă nici un fel de economie... o prietenă personală a Verei... m-am deconectat, privindu-mă în oglindă și dând peste cap încă două pahare de șampanie. — Ești sigură, Claire? m-a întrebat mama, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
i-o provoca prezența lui William, care traversase Atlanticul, ca de obicei, În ultima clipă, În primul rând pentru a-și vedea sora bolnavă, dar și pentru a fi alături de fratele său În seara cea mare. Venea purtând el Însuși trena gloriei, căci monumentala lucrare de Principii de psihologie, care apăruse În sfârșit cu un an Înainte, strângea acolade din Întreaga lume. Toată viața, cei doi frați rivalizaseră Încercând să atragă atenția, mai Întâi a familiei, apoi a publicului larg. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cât mai mare, și să prinzi doar sclipiri din noapte. Trufașă era. În trufia ei fugea nemișcată și Luna i se închină aruncând spre ea sclipiri din noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Da? Intrigată, Alison a indicat din cap o canapea liberă, poziționată pe una din laturile foaierului. —Să ne așezăm acolo? Amândouă au mers la canapea și s-au așezat. Alison și-a netezit rochia sub ea și și-a adus trena într-o parte. Fiona a aruncat o privire scurtă de jur împrejur, apoi și-a fixat ochii cenușii asupra chipului miresei. Ce s-a întâmplat acolo a fost foarte urât, a spus ea înclinând ușor capul în direcția sălii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]