616 matches
-
Călinescu, pe care marea artistă îl numește „reputatul profesor de literatură”. Ei bine, gândul mi-a fugit către Néné (Ioan Petru Culianu, de curând, 20 de ani de la asasinarea sa, la Chicago). O, Doamne! Să se fi cunoscut oare?! îmi tresaltă inima gândind la un posibil răspuns pozitiv. Pentru prezumtivii cititori, această succintă prezentare este, firește, și-o invitație spre lectură, dezlegând în acest mod și misterul acestui muzical titlu: „Canta che ti passa” („Cântă, că-ți trece”) Eugène Ionesco Limbaj
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
făptură mînioasă are picioare superbe. Este îmbrăcată din cap pînă în picioare într-un costum de piele impermeabilă. 5. Și inima îi bate tare, pleoapele i se plisează și gura ia forma unei expresii de uimire. 6. Așa durdulie, ușor tresăltînd, ea se apropie. 7. Dreaptă, înaltă, cu ținuta îngrijită, cu pălărie pe cap, una obișnuită ca formă și stil, vine mereu în acest bar să își petreacă serile. 8. Își aranjă o șuviță rebelă. 9. Toată artileria sa de bijuterii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
enoriașii și soborul de clerici, trimise-n liturghie de prea slăvitul Domn ceresc. Robert un cavaler rătăcitor aștepta pe marmura treptelor catedralei, scrutând intrarea acesteia. Frumos cu trăsături fine, simțea în piept iubirea triumfală. Văzând-o pe Roberta inima-i tresaltă, când liturghia suna-n divină simfonie, în trupul tânăr simțea armonia, exaltarea și triumful fluidului dragostei. Cu stirpea-i din prinți cu blazon, Roberta o prea frumoasă fată, dânsa bogată prințesă, Robert un cavaler cazon. Prăpastia socială dintre ei și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
încleșta mâinile pe minerul de lemn al unui topor primitiv, făcut din piatră. Marin își dădu seama că nu mai era un animal micuț. Simți, mai degrabă decât văzu, cum pieptul și umerii îi erau acoperiți de mușchi imenși, care tresăltau. Ba chiar avea convingerea că putea face față monstrului aflat de cealaltă parte a falezei. Era o creatură insensibilă, masivă și complet lipsită de inteligență care va da înapoi în fața loviturilor sale, dar care va sfârși prin a pune ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
noaptea toate stelele se aprinseră pe cer ca în ajunul unei sărbători mari. A doua zi orășelul se trezi înveșmîntat numai în flori albe și trandafirii, care îmbălsămau întreg pământul... Apostol, ieșind în cerdac și văzând atâta bogăție de frumusețe, tresăltă ca în fața unei minuni. Nu mai avea stare și se mira cum a putut atâta vreme să mocnească pe jilțul din cerdac în loc să alerge în lume, printre oameni sau în mijlocul firii, bucurîndu-se de fiece clipă a vieții. Acuma era dornic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu știu de ce... toate, toate trenurile, toată ziua... Pe fereastra dinspre grădină bătea soarele din asfințit. O fâșie de aur tremura pieziș, peste masă, pe podeaua gălbuie, până aproape de ușă, despărțind pe Ilona de Apostol ca o punte fermecată. Fericirea tresăltă în inima lui ca niște junghiuri dureroase și prin creieri i se învîrtea în cerc același gînd: dacă Ilona și-ar da seama ce vorbește, i-ar fi rușine și l-ar părăsi. Se sculă brusc în picioare, vrând să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ah! cântă la mormântul ce astăzi e-n serbare Că glasu-ți pentru lume și cer este făcut. Te leagănă pe vânturi, și-a ta melancolie Misterioasă limbă în inimă lovind, Fă lacrime să curgă, colo fă-n veșnicie Eroul să tresalte, al tău glas auzind. {EminescuOpIV 57} Și strunile plesnite, și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. O munți și văi profunde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adusă de vânt, s-a ițit în fața străinului, dar... n-a putut să scoată măcar o vorbă și a rămas cu ochii înfipți într-ai bărbatului... Haiducul o privea șerpește, gata parcă s-o înșface... Pieptul hangiței a început să tresalte de parcă sub ie se zbăteau doi hulubi, iar răsuflarea dădea năvală ca și cum ar fi urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin... din cel bun. Hangița s-a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
omenirii dispăruse în negurile cerului! Mașina porni din nou și femeia încurajată își scoase pardesiul contorsionându-se și icnind de efort în acel spațiu îngust, punându-și involuntar în evidență pieptul. Moliciunile trupului se expuneau rând pe rând, sânii îi tresăltau victorioși cum își dezbrăca mânecile pardesiului. Bărbatul nu a văzut mai mult decât știa dar a fost suficient... din oglinda retrovizoare o săgetă cu-o privire imprecis-pofticioasă; atracția ambiguă se împrăștie până la nivel de erecție. Uimit se uită mai atent
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
multe și cu haz, deodată însă el se opria de mai vorbi, lăsa în jos buza inferioară și nici un cuvânt nu mai putea scoate din gură"18. Știa bine ce avea să urmeze: Și... deodată îl scutura o cutremurare. Bustul tresaltă, capul se proiecta în sus, ca pe un resort. Fruntea se încrețea, sprâncenele se strângeau, tot chipul se deforma într-o haină crispare. Cu ochii albi de spaimă privea scurt, cu alarmă, înapoi.. . Desigur și el simțea că se pierde
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că În toate cele trei exemple avem de a face cu metafore și personificări. SÎnt ele prohibite sau se dovedesc cum nu se poate mai utile nu numai pentru a formula sensul poemului ci și pentru a-l face să tresalte, să-și ia zborul, atingîndu-și nivelul simbolic? Sigur că putem să botezăm acest gen de metaforizare paradox, În fond imaginile respective sînt insolite și contradictorii, dar schimbă asta cu ceva lucrurile? Paradoxul este un concept logic, are de a face
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-te uimită după ce ne întoarcem din dragoste cu broboane de apă vie la tâmple sunt zile în care te împotrivești legi orele faci un nod strâns le păstrezi în inimă captive acum suntem veșnici (îmi spui) numai atunci simt cum tresaltă timpul împreună cu tine iar secundele se răzvrătesc sub piele în așteptarea unui sărut infinit 21 mai 2011 Siestă soarele curgea pe zidurile caselor lumea întreagă își făcea siesta respirația întretăiată a vântului sfâșiat de anemie se înșuruba în mine fără
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
-le nădejdea și bucuria creșterii copiilor. Îi privea cu duioșie pe cei trei băieței, care-și încropiseră, din coceni de porumb, adevărate tabere militare, cu care se războiau, țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându-și sprâncenele de-abia arcuite și agitându-și, neputincioasă, brațele și picioarele prea strânse în legătoare. Scâncetul o trezi din cascada amintirilor. Legănă, încă lunatic, pătuțul, deșteptându-se ca dintr-un somn adânc. De o săptămână, născuse o fetiță
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
porni pentru amândoi, 6 februarie, dimineața, cu câtă bucurie am pătruns din nou în bibliotecă, așezându-mă pe scaun în sala de lectură aproape goală, încerc să mă scutur de toate vocile pământului, scriu pe acest caiet, fiecare nerv îmi tresaltă cu înfrigurare pe măsură ce mă las prins în acest spațiu sacru al bibliotecii, încetul cu încetul mă pierd în acest timp al uitării de sine, în așteptarea cărților răsfoiesc atlasul de anatomie, mușchi, oase, nervi într-o perfectă organizare, Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și deasupra acestora, dar nu le poți ignora, ele sunt acolo în mintea, în sufletul tău, omenesc, prea omenesc, înainte de a fi statuia de marmură a indiferenței glaciale ești și tu alcătuit din carne și oase, iar trupul tău nu tresaltă numai la spațiul sacru al bibliotecii ci și, Taci acum! Închid caietul și tac! Dar nu-l vei închide, pentru că vei sta să asculți până la capăt de ce astăzi ieșind de la examen te-ai agățat de primul telefon s-o suni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
soare mi-am lăsat privirea, prin ușa întredeschisă se aud glasuri șoptite peste vocile protagoniștilor din filmul de la televizor, mi-e mai bine acum, slăbit numai și-o dulce toropeală se lasă peste ochii mei, unghiile roșii ale Dianei, pieptul tresăltând al preotesei sub capul meu, îi aud inima, clopoțeii de argint de la gâtul Floriței, adorm, XVIII Mă simt mai bine acum, am luat și medicamentele pe care mi le-a lăsat doctorul, mi-a făcut și o injecție, am suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fusese o încântare pentru mine să-i simt moliciunea sub braț. A fost tot ce-am putut face ca să mă abțin să n-o sărut rapid câtă vreme mă retrăgeam din mașină, dar eram suficient de rațional, în ciuda bucuriei care tresălta în mine ca un mielușel sprinten, pentru a-mi păstra speranțele ațintite ferm asupra viitorului și să evit orice risc care ar fi putut să-l primejduiască. —Acum, Stacey, am zis cu o voce care speram să fie potrivit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Hei, Emmy? Paul o atinse cu degetele pe mână. — Mai ești aici? — Scuze. Ce ziceai? — Ziceam că trebuie să plec. Trebuia să mă întâlnesc cu niște prieteni la zece, dar, ăă, am uitat detot. Zâmbetul lui galeș făcu să-i tresalte un pic inima. — În altă împrejurare te-aș invita și pe tine — aș insista chiar — dar, știi, de fapt e ziua de naștere a fostei mele prietene și nu sunt sigur că ar fi încântată dacă aș veni...cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe care o folosește când se află în dificultate, aceea cu care se preface că mă înțelege, în timp ce mă abandonează mie însumi. Se ridică, se îndreaptă spre bucătărie, a ajuns aproape de ușă. Cu spatele ei drept și părul minunat care tresaltă la fiecare pas. Țintesc centrul corpului ei și lansez cuțitul... Vrei să știi dacă mă culc cu alta? Se întoarce: — Ai spus ceva? Ceaikovski acoperă vorbele. Nu m-a auzit. Sau poate că da, de asta se clatină puțin. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gura lui, „lèvre à lèvre“. Înfăptuirea acestui act stârni Într-atât dorința lui Julien, Încât, pentru prima oară, ea provocă o reacție de răspuns din partea lui Jeanne. Se lipi de el și Îl trase În jos, la pământ, cu pieptul tresăltându-i, cu ochii umezi, murmurând: „Julien, je t’aime!“ și cerând supusă să fie posedată acolo, pe loc. „Elle poussa un cri, frappée, comme de la foudre, par la sensation qu’elle appelait.“ Henry auzise țipătul acela de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
treze cu rândul. În orice moment, cel puțin una din noi era trează. Deși similitudinile se opreau aici fiindcă eu, una, nu puteam să spun - cel puțin nu cu sinceritate - „E ora patru și totul e în regulă“. Stomacul îmi tresălta din cauza groazei. Nu-mi venea să cred că eram în casa părinților mei din Dublin, și nu în apartamentul meu din Londra alături de soțul meu. Mi se părea că trebuie să fi înnebunit de plecasem din Londra și-l lăsasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mintea Îi zbura nebunește. Se gîndi la toate lucrurile pe care le-ar putea face. Și-ar putea părăsi slujba! Ar putea pleca din Streatham, să se mute singură Într-un apartament! L-ar putea suna pe Reggie! Inima Îi tresălta. Ar putea găsi o cabină de telefon chiar acum. L-ar putea suna să-i spună... ce? Că a terminat-o cu el, pentru totdeauna! Că l-a iertat; dar iertarea aceea nu era suficientă... Toate posibilitățile care-o așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o putu face suficient de repede. — Ei, spuse domnul Mundy cu blîndețe. Ce Înseamnă asta? Asta Îl făcu pe Duncan să plîngă de-a binelea. Își acoperi fața și suspină În palme; umerii i se cutremurau făcînd rama patului să tresalte. Domnul Mundy nu Încercă să-l oprească; nu se apropie de el, nu-i puse brațul pe umeri, nu făcu nici un gest de genul ăsta. Pur și simplu, rămase În picioare și așteptă ca lacrimile cele mai amare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
este s-o convingă să bea puțin lapte, dar nu vrea să se agațe de sân pentru că e prea epuizată ca să sugă. La auzul cuvântului „a suge“, pe Momo o trece un mic fior de silă care face să-i tresalte puloverul de lână gri Donna Karan. Spune că Întreaga idee de a hrăni de la sân i se pare extrem de ciudată. Îi spun că e chiar opusul lui ciudat. De fapt, s-ar putea să fie singura dată În viață când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o inimă înțelegătoare și magnifice înclinații pentru a face pacienții să se simtă bărbați. Somnul de plumb, alternând stării sale de veghe, survenea totdeauna numai în nopțile cu cer senin și țintat cu stele, până când, deasupra unui chiparos, cu inima tresăltând de o bucurie de sarazin, întrezări Semiluna aurită, într-un vârf de minaret, cum răspândea o strălucire lugubră. Creierul lui care, între timp, se dezrobise de toxinele alcoolului, începu să lucreze cu celeritatea dintotdeauna, la fel ca în perioada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]