KorAP: Find »[drukola/base=tresări & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...207 >

5,174 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

măcar la piesa mea să fie programe în ziua premierei", că, după cîtă vodcă am băut împreună... Aș! Ți-ai găsit... Cred că ai oarecare dreptate... Crăpelniță... Apropo: cu ce maistru mecanic lucrezi? Cornea. Ptiu! Ce mă fac de sudor?! tresare Vlad. Vreau, pe la zece, s-o șterg, să fiu la autogară. De unde iau sudor? Ia-l pe Cornea și scutură-l bine, să vezi cum îți aduce sudorul. Ascultă ce-ți spun, Vlade, se ambalează Mihai tu semnezi pontajele pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Crăciun, dar dacă femeia se supără? În fond, nu lucrează oriunde... Ce amestec are mama? Cînd vii la noi ești invitatul lui tăticu'... aude răspunsul supărat la Doinei. Pînă-și inaugurează vila dă Mihai frîu liber gîndurilor. Ce vrei să spui? tresare fata. Prietenia dintre noi e..., așa... se înmoaie Mihai, zicîndu-și din nou că,-n fond, ce vină are fata? Nu înțeleg la ce faci aluzie! izbucnește Doina. Poate că după-masă, cînd vii pe la noi, ai să te explici. Vino tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
începe femeia, dar își schimbă imediat tonul domnule, aș dori ceva de mîncare și o cafea. Un surîs jovial încrețește colțul gurii chelnerului, oprit la numai un pas în fața ei, învăluind-o îndelung cu privirea. Nu mai avem nimic... Cuuum?! tresare femeia, apoi, înfrîntă, murmură: Totuși... Chiar mai înainte am dat ultima bucată de cașcaval arată chelnerul cu privirea spre mijlocul sălii. Dar pentru doi ochi așa frumoși... surîde el păcat că nu i-am remarcat aseară: puteați să mîncați și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și la noapte... Dă-o naibii de pipiță, bufnește Ovidiu o mai fi și bolnavă... De-acu' tot aia-i rîde Pavel. Aici ce-aveți? se aude vocea arhitectului, urmată de lovitura vîrfului de baston în ușa de vis-à-vis. Poftim?! tresare Sultana. A, da, aici e-o magazie, ținem saltelele de la camping. Ptiu, ce cap! se precipită femeia, deschizînd ușa magaziei trebuia să fi dat saltele ast' noapte, să stea pasagerii... Credeți c-o să reziste acoperișul? Sigur încuviințează arhitectul, mereu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Lazăr e întroienit și-am venit să vă spun..., dacă aveți nevoie de ceva... Femeia tace, cu privirea în jos. Îmi pare rău murmură Mihai. Putea să se ducă Negrea, sau să ceară afișele prin poștă... Vin de la autogară... Și ? tresare soția lui Lazăr. Autofreza s-a întors, nu poate avansa. Șeful autogării zice că trimite alt șofer. Ați vorbit cu Lazăr la telefon? Aseară șoptește femeia, trăgîndu-și încet nasul, semn c-o podidesc lacrimile. A plecat fără nici un ban, acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sub pleoape chipul răvășit al fetei ieșind de sub plapumă, în dimineața cu nămeți cît casa, cu camera inundată de lumina ferestrelor, în orbirea cărora ea zîmbea, chemîndu-l, cu brațele întinse lung. Peste un timp, cînd aude pași apropiindu-se, profesorul tresare, face ochii mari, puțin încruntați mai apoi, se ridică și, înclinîndu-și privirea, surîde bătrînei cu cățelușa, care vine dinspre toaletă: Acum nu mai puteți nega: sînteți într-adevăr doamna Maria Bujoreanu; același mers, aceeași ținută... Dacă v-ați îmbrăca așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înainte, îi vine greu să-l recunoască pe tînărul asistent în compania căruia fata ei a plecat spre Operă, în vreme ce ea, cu același mers maiestuos, s-a întors spre musafirul nepoftit: Te-ascult, tovarășe! a pufnit superioară, revenind în fața flăcăului, tresărind o clipă cînd ușa de la intrare s-a auzit închisă cu zgomot. Chiar ai de gînd să-l aștepți pe soțul meu la poartă? Da, doamnă! Așteaptă-l. Numai c-o să dureze; e plecat la București, la conducere. Altfel, voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi apasă burta, simte nevoia să răspundă, încolăcindu-și brațele pe după gîtul tînărului cînd îi simte palmele strecurate cu dibăcie pe sub poalele capotului de mătase... "Doamne!" se cutremură bătrîna, pradă amintirilor. Ce s-a întîmplat? întreabă profesorul întorcînd capul. Poftim?! tresare bătrîna, deschizînd ochii. Aa, viscolul ăsta... adaugă roșind toată, apoi se ridică imediat de pe scaun și se întoarce la locul ei, fără să ia în seamă gestul prin care profesorul ar fi vrut s-o mai rețină. "Mă urăști clatină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în telefon. Nu sînteți doamna Marcu? întreabă Vlad nedumerit. Dac-o aștepți pe Sorina, spune Paula apăsat, cu răutate du-te și tu Dracului, înaintea ei, la Sălcii, că s-ar putea să crape... Alo... spune Vlad încet, abătut, dar tresare și face ochii mari spre receptorul din mîna sa cînd aude declicul telefonului, semn că femeia a închis. Cine era? o întreabă pe tehniciană. O femeie; v-a solicitat pe dumneavoastră. Ce a vrut? M-a trimis la Dracu', înaintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
băutură și n-am mai ținut cont... Doar nu i-am spus eu neveste-mi! Tu ți-ai dat aere, stînd la masă ca prințesa... Lasă asta. Ce mă fac cu... arată cu privirea în jos. Ce vrei să spui?! tresare Ovidiu. O femeie știe foarte bine cînd rămîne gravidă. Ești nebună! N-am fost singurul. Se fac analize, fii sigur, și-o să se stabilească al cui e. Spune-i și nevestei, și colegului, să știe ce-i așteaptă îi aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu sania dacă n-ai cerut la timp. Nu, n-a avut obiecții... Hai, nu fi insinuant, te rog! Fata trîntește telefonul și-și mai face de lucru pe acolo, să se liniștească. Îmi pare rău! spune Mihai ridicîndu-se. Poftim?! tresare Cristina. Ți s-a făcut observație din cauza prezenței mele. A, nu... Ba da; se observă surîde Mihai, luîndu-i mîna într-a sa. Uite, îți mai tremură încă mîna. Ridică încet mîna fetei și o sărută, apoi, după ce o lasă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o ladă cu vodcă. Nu cumpără pentru că au, la discreție, whisky veritabil. Îți place? E o bătură fină; evident, trebuie să te înveți cu ea. Dar vila? Arhitectul a avut gust, fantezie; constructorii au fost meșteri buni... Dar Doina? Poftim?! tresare Mihai. Mi-nchipui spune calm Maria că nu vii la noi de dragul unui pahar sau al vilei; asta o fac oamenii de o condiție morală foarte joasă... Ori tu... arată ea cu privirea spre cărțile din jur. Nu mi-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
făcut-o la beție, înseamnă că-i porc; dacă insinuezi tu, ești și mai! Și dacă-i adevărat? Mă privește pe mine! Și pe el! În nici un caz pe tine! De ce nu-l lași, Maria? menține Mihai tonul ridicat. Poftiim?! tresare femeia, rupîndu-se din curgerea dialogului. Ziceam să-l lași strînge Mihai din umeri. Nu-i păcat de tine? Ești tînără, frumoasă... Și el era tînăr, frumos cînd s-a căsătorit cu "fiica unui reacționar". Tatăl tău a fost reabilitat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spune și soarbe din vodcă. De fapt, surîde ea, ridicînd privirea spre Mihai orbit de obsesia ta pentru mine, sînt sigură că nici n-ai remarcat-o pe Doina în totalitate... Nu mi-am făcut niciodată probleme în privința asta. Zău?! tresare Mihai; "ce fel de mamă ești?!" se întreabă în gînd, stupefiat. Zău confirmă Maria. Tinerii ca tine preferă femeile măritate, care să nu le dea bătaie de cap. Și dacă, vreodată, pentru diversitate, m-aș gîndi la o fată? ațîță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sală, vrînd să pară indiferent. Așa se explică înverșunarea cu care ai pledat împotriva pocherului, cînd am fost discutat. Dacă nu-ți iau eu și chiloții, să mă scuipi!" Ce-i? întreabă șoferul, simțindu-se privit fix de Lazăr. Poftim? tresare acesta. A, da, își revine voiam să știu cine-i stăpînul geamantanelor, să-i mulțumesc. Am mai spus că nu are nevoie nici de bani și nici de... Am eu față de turnător? întreabă Lazăr. Nu-mi dau seama; ești nebărbierit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și ăștia mici, îți scot sufletul. Cred că mi-aș lua cîmpii..." Ce zici de băieți? vine lîngă el studenta, luîndu-l cu brațul pe după umeri, fericită că-l vede cu privirea mereu spre copii. Nu-i așa că-s superbi? A?! tresare Lazăr. Te pomenești că te-a prins frica! rîde fata, bine dispusă, așezîndu-se dincolo de masă, cu obrazul între palme. Gata cu întîrziatul la o bere, că n-are cine legăna, cît face soția mîncare; dimineața, gata cu lenevitul, că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o vorbă; o nedumerire generală plutește pe chipurile tuturor. Doar Lazăr, recunoscîndu-l pe Radu, se ridică de pe scaun și-i vine în întîmpinare. Doctore, strînge el din umeri doamna Aura n-a fost cu noi în cursă... Umerii lui Radu tresar, iar ochii, mărindu-se continuu, stau ficși spre tînărul din față, către pieptul căruia ridică mîinile tremurînd vizibil, cu vîrful degetelor înțepenite de frig. N-a fost cu noi, nu-i aici spune din nou Lazăr, fără să ia în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și ia hîrtia: "Am scăpat cursa rapidă. Vin cu trenul. Te sărut, Aura." Textul e scris cu stiloul pe un formular de telegramă, semn că destinatarul nu a putut fi găsit, să i se dea originalul. "Ce-i cu Radu?!" tresare ea, fără să-și dea seama dacă e îngrijorată ori, mai degrabă, fericită, ca o răsplată pentru cîte a îndurat, în tot cazul, supărată pe ea pentru acel "te sărut" nemeritat. Uită de lift și începe să urce treptele. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sigur că te cred rîde ușor fata. Mai ales că bunica a fost o femeie foarte frumoasă, mult mai frumoasă decît... frumoasa mea mamă. Săteanu a încremenit. Apoi, peste numai o clipă, palma lui lovește cu zgomot obrazul fetei. Tata! tresare Doina stupefiată. Altădată, spune Săteanu calm, vrînd să o dreagă să n-o mai bagi pe mama ta în vreo glumă de felul ăsta. Este mama ta, care te-a născut și crescut. Oprește-te numai la "născut", tata, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doar că era o femeie frumoasă, dar, probabil, ea crede că eu am dat declarația aceea... Apoi, treptat, relațiile între noi s-au răcit, ba chiar s-au înăsprit cînd a vrut să mi te ia... De ce să mă ia?! tresare fata. Cînd asta? Acum vreo nouă ani, ai prins și tu o bucățică de ceartă, tocmai veneai de la școală... Bunicul tău fusese reabilitat, ea primise o pensie frumoasă, pretindea că te poate educa mai bine... E drept, bunica ta se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atingerea mea și a ieșit trîntind ușa mare a Universității, nu înainte de-a-mi fi spus: Ce dovadă ai că-i al meu? Cine-o să te creadă că eu m-am culcat cu fiica unui reacționar?" Nu-i adevărat! tresare Mihai străbătut de un fior. Nenea Toader nu putea face asta! Aaa surîde Maria -, nu el... Cînd a apărut Theo, Doina avea deja doi ani. Mihai e de-a dreptul stupefiat. Are impresia că nu a auzit bine, dar ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Și de asta. După cum te-a descris, mi-am închipuit că ești tu, iar acum, văzînd revista, am fost sigură, altfel nu te întrebam. E frumoasă? Da răspunde Mihai, luat prin surprindere de întrebarea pusă scurt, ca la interogatoriu. Zăăău?! tresare Maria, încercînd zadarnic să-și mascheze sentimentul de durere așternut pe chip. Și nu vrei să-mi spui, totuși, cine-i? Ochii ei, reci, capătă o lucire palidă: rugă născută din durere. Doamne, în ce balamuc am intrat! exclamă Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cap vrînd să se întoarcă. Dacă-ți face scandal Theo, crezi că ăla-și mai amintește? Cum să nu?! Dimineață a venit de și-a cerut scuze că mi-a zis nu știu ce aseară. Mai rar oameni ca dom' Muraru! Muraru?! tresare Maria înspăimîntată. Da. Inginerul Muraru de la noi, de la Sinteză; înainte a fost conferențiar în Iași. Nevastă-sa ce ți-a zis cînd i l-ai dus aseară beat? întreabă Maria vrînd să pară indiferentă. Cine a văzut-o? Era după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la cursuri. E drept, și eu am fost în situație asemănătoare acum doi ani, dar m-am rupt de-ai mei..., ba chiar am avut și divergențe cu tata... Cum să-mi reneg tatăl cînd eu îl cred nevinovat?! a tresărit fata. Săteanu a plecat fruntea, roșindu-se tot. V-am spus ce-am făcut eu a murmurat el. Acum, cu origine albă, am luat-o înaintea multora, e drept... Nu pot să fac asta! clatină din cap cu îndîrjire fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a hotărît bărbatul, vrînd să încheie discuția grăbit, uitîndu-se mereu la ceas. Peste două-trei zile sînt în Iași; trec să vă văd. Nemișcată în visarea ei, bătrîna își amintește că era o zi friguroasă de toamnă cînd, auzind soneria, a tresărit, rămînînd un timp locului, să-și potolească inima, căci de trei ani știe cam ce fel de oameni o caută, apoi, impunîndu-și să fie tare, a mers să deschidă: Sărut mîinile! Am învățat că la oraș sînt sonerii a surîs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]