2,886 matches
-
dați lui Eminescu doar 39 de ani. A adunat în ei: sori călători, luceferi și flori albastre, geneza, apocalipsa și timpul estetic, lacul, cetina și teiul sfânt, salcâmul, buciumul și trandafirul, îngerul, demonul și visul, luna, lumânarea și steaua, balta, trestia și părul de aur, obrazulca mărul, ochii mari și mâna rece, Venere, Madona și amintirea, marea, moartea și plopul. O listă nesfârșită a lui trei în multiplicare și iar multiplicare, în continuă reașezare. Azi îl chemăm pe cel treaz cu
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
rouă a cuvintelor înveșmântate în mireasma grâului tânăr, în care hălăduiesc macii, privighetorile și noi, oamenii, cei care ne rezemăm de o umbră, repede trecătoare suflare de viață. Afară, melancolii-unduiri-ale toamnei, chemări spre departe, doruri frânte precum gâturile lebedelor în trestii subțiri, pe Nil, în umbra sfidătoare a Piramidelor. Înlăuntru, fețe destinse, distinse, ascultând, ca pe o rugă în munți, lumina căutând, primăvara, când aerul e proaspăt ca laptele crud iar în inimi coborâse însuși Iisus, călcând desculț prin tinerețea noastră
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
dați lui Eminescu doar 39 de ani. A adunat în ei: sori călători, luceferi și flori albastre, geneza, apocalipsa și timpul estetic, lacul, cetina și teiul sfânt, salcâmul, buciumul și trandafirul, îngerul, demonul și visul, luna, lumânarea și steaua, balta, trestia și părul de aur, obrazul ca mărul, ochii mari și mâna rece, Venere, Madona și amintirea, marea, moartea și plopul. O listă nesfârșită a lui trei în multiplicare și iar multiplicare, în continuă reașezare. Azi îl chemăm pe cel treaz
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
nemărginirea albastră se ivește calota solară . Valurile limpezi tremură mărunt . La țărm o pasăre solitară își mestecă-n gușă un cânt . Soarele se ridică ; razele-i mângâie plaja . Apar nudiștii ; se ung cu nămol . Unul mai rotofei își pune din trestie coarne. De departe apare, așa, ca un bivol . E ora ultravioletelor . Cu o tandrețe greu de descris, ele pipăie ploapele, buzele arse, sânii voluptoși și obraznici, burtica suptă și coapsele rotunde și pline - o povară pe care o poartă doar
LA MARE, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341939_a_343268]
-
ce cauți gând pe urma cocostârcilor de mlaștini tu care nu poți fi întoarcere tocmai asta caut întrebare asta caut eu colțurile cuvintelor care au fugit fără să fie atinse în privire starea lor primordială de dinaintea rostirii caut asta caut trestia din care se rup picioarele desculțe ale unui început de strigăt apoi a tăcut Referință Bibliografică: O singură dată / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 750, Anul III, 19 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George
O SINGURĂ DATĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342407_a_343736]
-
altele. Plenitudinea sentimentului iubirii este redată însă, în poeziile Lacul: „Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarcă;/ Tresărind în cercuri albe/ El cutremură o barcă./ Și eu trec de-a lung de maluri,/ Parc-ascult și parc-aștept/ Ea din trestii să răsară/ Și să-mi cadă lin pe piept ... ” și în poezia Lasă-ți lumea, în care natura se însuflețește alături de cei doi îndrăgostiți, îi ocrotește: „Lasă-ți lumea ta uitată,/ Mi te dă cu totul mie,/ De ți-ai
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
de-a zvârlitul ai vrut să ne jucăm, în mijlocul iernii, ca și cum ar fi la îndemâna oricui să ridice piatra nealterată a orientului și să o zvârle, hăt, între ochii albaștri ai unui om. hai să clipim mai întâi, ai spus, din trestia genelor tremurânde să clipim cu de-a amănuntul, iar când va fi să fie stingere, liniștea neatentă a diavolului pusă pe un blid, zvarrrrrl, piatra lunii, neșlefuită, să o aruncăm în luminile serii. prinde-mi degetele, hai, prinde-mi degetele
DE-A NE-SUFLET de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341540_a_342869]
-
clipă o speranță învinsă, poate redobândi cugetat libertatea pierdută nesăbuit, poate regenera frumusețea devastată, poate reansambla idealul irosit... Totul constă în predarea noastră sufletească pe mâinile tulburătoarei muzici clasice. Una dintre fermecătoarele noastre soprane, sub glasul căreia spiritul e o trestie ce se-ndoaie și vibrează, e maestra Felicia Filip. Vocea și raza luminoasă a chipului artistei pot strânge în ele un public grandios, la un spectacol, unul dintre magnificele spectacole cu soprana adorabilă Felicia Filip. Aceste spectacole sunt numai îmbrățișare
FELICIA FILIP. TIMPUL CÂNTĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341069_a_342398]
-
o întoarcere către interior. Intimitatea e ca timpul, când n-o ai, îți faci. Prin vălătucii de abur, în bazinul pietros au intrat și alți bărbați alături de mine, la fel de tăcuți, încruntați și invizibili, făcându-mă să mă undui ca o trestie în valurile pe care le-au făcut până și-au găsit locul. Evrika!, mi-am zis, apa asta ar putea fi parabola lumii în care trăim. Dacă au același volum, oamenii de culori, orientări sexuale sau religii diferite varsă din
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
sigur nu!” „Atât de firesc, de grăbită, de zâmbitoare ai intrat în viața mea!” „Te știam de mult”. „Puțini au transluciditatea ta, credința, rezistența...” „Mă ajuți să trăiesc”. „Și tu mă ajuți să trăiesc. Îți dai seama câte milioane de trestii s-au dat la o parte, ca să ne facă loc unul lângă altul?” „Trestii gânditoare”. „Miraculos! Ne-am ivit, fără nicio premeditare, ca trestiile în bătaia vântului, unul pentru celălalt”. (Autodialog I) Vrea personajul din fragmentul de mai sus să
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Te știam de mult”. „Puțini au transluciditatea ta, credința, rezistența...” „Mă ajuți să trăiesc”. „Și tu mă ajuți să trăiesc. Îți dai seama câte milioane de trestii s-au dat la o parte, ca să ne facă loc unul lângă altul?” „Trestii gânditoare”. „Miraculos! Ne-am ivit, fără nicio premeditare, ca trestiile în bătaia vântului, unul pentru celălalt”. (Autodialog I) Vrea personajul din fragmentul de mai sus să piardă ceva din vraja unui cântec, din splendoarea unei înserări alături de cel drag? Cu
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Mă ajuți să trăiesc”. „Și tu mă ajuți să trăiesc. Îți dai seama câte milioane de trestii s-au dat la o parte, ca să ne facă loc unul lângă altul?” „Trestii gânditoare”. „Miraculos! Ne-am ivit, fără nicio premeditare, ca trestiile în bătaia vântului, unul pentru celălalt”. (Autodialog I) Vrea personajul din fragmentul de mai sus să piardă ceva din vraja unui cântec, din splendoarea unei înserări alături de cel drag? Cu certitudine, nu. Și de aici, prudența, grija de a nu
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
fereastră. Visam că sunt nemuritor și zburam pe cai înaripați ca zmeii, lăsând castelele să ardă-n urmă cu fete de-mpărați sechestrate. Soarele s-a pus pe genunchi ca două faruri luminându-mi calea, să pot străpunge noaptea precum trestia întinsele ape. Florile, păsările și stelele mă-ndeamnă să mă disipez în univers, dar din prea multă dragoste îmi voi găsi locul în țărâna părinților mei. Am fost într-o feicire nebună, cât a durat visul din somn. Acum sunt
VISUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343045_a_344374]
-
un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Trec măicuțe târzii, trestii negre prin sate Se așterne omăt peste crucile toate, Viscolește pe pâini și ne ninge cu sare, Tăvălind un bazar de blazări sub picioare. Și mi-e bine cu ea, și mi-e rău, mi-e rușine... Trec căruțe cu
CAMELIA RADULIAN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343326_a_344655]
-
stele îi spânzura zei. Chipuri de vânt pândesc suspinând, Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui, Ploi de-arabescuri în foșnet de gand Mosc risipește în ochii căprui. În mine uitat, în tine pierdută, Vâltoare de brumă-n amestec de tei, Trestii de jar, în prăpastii de iuta, Ecou prin vitralii de albi porumbei. Tumult și risipă, neliniști de veghe, Navală de freamăt ce nu ni l-am spus, Doruri vrăjmașe-n frunzare de zeghe, Iubiri amânate de-o toamnă în plus
CHIPURI DE VÂNT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343428_a_344757]
-
în: Ediția nr. 1745 din 11 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului ’’De la Nistru pân ‘ la Tisa Tot românul plânsu-mi-sa’’ (M.Eminescu, ’’Doina’’) De la Nistru înapoi Cobiliță - i românul sub nevoi... Câte veacuri au trecut Grele grindini l-au bătut! Ca trestia s-a dat sub vânt, Dar vântul încă nu l-a frânt! A rămas drept, sub biruință, Luminat de dreaptă credință. A stat dezbrăcat in ploaie Și desculț tot prin noroaie. L-a-ncălzit pământul cald Și roua ierbii de smarald. Prin
DOINA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344130_a_345459]
-
cu lotul nostru de viță de vie, cultivase în acel an porumb, iar printre rânduri a semănat în niște spații rotunde gaolean, o plantă ce se asemăna cu meiul pentru mături, dar avea miezul plin cu un suc dulce ca trestia de zahăr. Cred că era o variantă autohtonă a trestiei de zahăr. Mama mare obținea din sucul de gaolean un magiun foarte gustos. Avea o presă specială, folosită la storsul sucului care prin fierbere se îngroșa ca magiunul. Acest consătean
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
an porumb, iar printre rânduri a semănat în niște spații rotunde gaolean, o plantă ce se asemăna cu meiul pentru mături, dar avea miezul plin cu un suc dulce ca trestia de zahăr. Cred că era o variantă autohtonă a trestiei de zahăr. Mama mare obținea din sucul de gaolean un magiun foarte gustos. Avea o presă specială, folosită la storsul sucului care prin fierbere se îngroșa ca magiunul. Acest consătean cu pământul megieș cu lotul nostru, în spațiile sub formă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
miliție să întreb de cetățeanul respectiv, în scurt timp am avut legătura cu el, omul recunoscându-mă de rubedenie, după ce i-am expus un amănunțit istoric al originii înrudirii noastre dinspre mamă. De la el făceam rost de niște bețe din trestie și de restul necesar pentru a merge la pescuit. De fiecare dată, după partida de pescuit, nu uitam să înapoiez uneltele și peștele prins, ca să nu mi le confiște pedagogul și să-mi ia prada pescuită pe canal, mai ales
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
Ai jurat... Va fi!” căci „Luptăm în continuare cu destinul,/ Ce pare să ne pună bariere./ Distruge-vă-veți, clipe efemere,/ Câștig etern avea-vom contra chinul// Ce țipă și apasă-n suferințe!/ Suspine și păcate nimici-vom,/ Așa că lângă trestii adormi-vom/ Și mântui-ne-vom între credințe!// Ne-am despărțit, gândesc acum părinții,/ Dar mi-ai jurat să-mi fii mereu aproape,/ Să mă urmezi în tot ce fac, și poate// Lupta-va inima-mpotriva minții!/ Sau invers? Oare
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
gâtul vieții și nici zgomotul trâmbițelor care zornăie arginții nu-mi lua aerul nu-mi crăpa pământul și nu-mi strica izvoarele nu-mi dezbrăca, tu munții nu vreau nopți în loc de zi și nici poruncă în genunchi ca să primesc o trestie stă atârnată de-o streșină de casă vântul bate a pustiu un copil joacă nisipul uscat sau glodul lutul cântă fără negrul de șmoală ce-n drum vărsat ar vrea ca să nu mai miroase iar voi să stați, în prea-înalte
TAVERNA MORŢII de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343677_a_345006]