2,004 matches
-
evenimentelor, ca și istoricii de mai târziu, au încercat să caracterizeze conduita domnitorilor români cu o doză mai mare sau mai mică de subiectivism, încercând să opună sau să împace morala cu politica. Ambasadorul englez la Poartă, Robert Sutton, și trimisul englez pe lângă Carol al XII-lea, Jefferyes, dau vina eșecului de la Stănilești pe Dimitrie Cantemir pentru că, între altele, n-ar fi pregătit proviziile, deși Sutton recunoștea că „Moldova este în întregime ruinată”, nu numai - am preciza noi - după Stănilești, ci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că măsura era suficientă pentru declanșarea războiului între cele două imperii. La 29 august 1768, Friedrich al II-lea îi comunica ambasadorului său, von Solms, duritatea comportamentului Turciei față de Rusia: Poarta a interzis domnitorului Moldovei să primească scrisori de la Obreskov, trimisul țarinei la Constantinopol, încât avertismentele ce trebuiau să-i parvină lui Repnin întârziau (datorită ocolului impus) prin Viena. În sfârșit, să mai reținem două alte incidente, ce figurează printre cele trecute la ceea ce s-a numit „seducția moldovenilor”. În cursul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rușilor și să restituie Porții fortărețele și posesiunile teritoriale invadate de ei, spre a se reveni la condițiile păcii de la Belgrad (1739), fără ca independența și libertatea Poloniei să sufere cea mai mică atingere. Între altele, ca urmare a acelui tratat, trimisul Austriei la Constantinopol, Thugut, lua titlul de internunțiu (15 august 1771). După cum se știe, jocul compensațiilor, cu deosebire pe seama Poloniei, a scutit Austria de povara și riscurile războiului. Presiunile sale aveau să-și facă efectul. Când Berlinul a comunicat Vienei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Tereza, Kaunitz și Iosif al II-lea au optat pentru alternativa a doua, „nemenajându-se” însă pentru a treia. Or, cum alternativa a doua, maximală, s-a dovedit irealizabilă, s-a impus, în cele din urmă, cea de a treia. Trimisul Franței la Constantinopol, Saint-Priest, vedea și el în renunțarea Rusiei la independența Principatelor cel mai bun mijloc de încheiere a păcii, citându-l pe colegul său austriac (Thugut), care aprecia, asemenea împărătesei sale, „că piatra unghiulară a negocierii este ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de cât serioasă. Poporul fanatizat murmura. În acele condiții, Poarta a înclinat spre o conduită mai receptivă și chiar, după cum vom vedea, la renunțări parțiale, în nici un caz totale, în poziția sa față de Principate. Ea l-a eliberat pe Obreskov, trimisul Rusiei la Constantinopol; după ce Franța refuzase o propunere otomană de alianță, demnitarii Porții s-au arătat dispuși să primească mediația de pace a Austriei și Prusiei. Teama de o gravă defecțiune a constrâns Poarta să semneze, la 6 iulie 1771
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
era lipsită de temei. Ecaterina a II-a a calificat pacea drept glorioasă pentru Rusia. Or, tocmai pentru că era glorioasă a întârziat să facă publice prevederile ei. La întrebarea (septembrie 1774) lui Kaunitz, de ce Rusia nu difuza tratatul de pace, trimisul Franței la Viena, Georgel, i-a răspuns: fie că ea aștepta ratificarea sultanului, fie din cauza prerogativelor și privilegiilor stipulate pentru Moldova și Muntenia, limitrofe Austriei, la care Kaunitz a răspuns prin tăcere. Hammer constata și el că pacea de la Kuciuk
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1859, Cavour principelui Napoleon - este un imens eveniment”. Nu atât evenimentul a surprins diplomații, cât modalitatea executării sale, ceea ce ne sugerează de ce unii s-au sfiit să-l atribuie „intrigilor politicii franceze”. În această falsă capcană a căzut vremelnic și trimisul Belgiei la Constantinopol, Joseph Jooris, un observator fin, atent și pătrunzător; deși tot el se raliase bunului simț atunci când raportase la Bruxelles că Unirea era voința generală a românilor, că „prezintă caracterul unui protest împotriva Conferinței de la Paris, care, contrar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă prompt seismele și meandrele politice, chiar și pe cele văduvite de valoare certă și profitabilă. Acei corifei aveau emisari și agenți plasați în toate punctele geografice de interes oportun ale continentului. Ei erau, de regulă, mai bine informați decât trimișii diplomatici ai puterilor care, deseori, își întocmeau rapoartele către „centrală”, ori își modelau comportamentul politic în funcție de ceea ce socoteau de cuviință „să transpire” acei emisari și agenți. Era și aceasta o cale bine statornicită de menținere a relațiilor utile și de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a popoarelor, atunci când nu era posibil apelul la ultima ratio regis. În această ordine de idei, proiectele de compensații teritoriale, inclusiv cele vizând Principatele, circulă nedeghizate între marile cancelarii, inițiatorul aflându-se acum, de regulă, la Paris. J. L. Mothley, trimisul S.U.A. la Roma, îi scria, în februarie 1859, lui Bismarck că Rusia este, în toate privințele, tot atât de îndepărtată ca și America. Diplomatul se înșela amarnic, încât e de presupus că misiva sa i-a stârnit lui Bismarck un zâmbet îngăduitor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
neștiința evaluării diferenței între declarațiile (mărturiile) unui împuternicit de stat (P. Kiselev) și cele ale publicistului. Ne interesează însă fluxul de idei și, indiferent de „rangul oficial” al promotorilor, experiența istoriografică ne-a convins cât de mult „fură sau mint” trimișii acreditați ai statelor, inspirându-se din „producția” publicistică. Influența acesteia din urmă este covârșitoare. Mult mai târziu, Albéric Cahuet avea să consemneze ceea ce mulți istorici și-au însușit și transmis, adică autorii Convenției din 1858 nu s-au gândit să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
n-a condus personal lupta în contra insurgenților, iar pe noul rege, Ludovic Filip, l-a numit „uzurpator” și „rege al baricadelor”. A. V. Fadeev notează că țarul era gata să rupă relațiile diplomatice cu noul regim francez; aflând despre aceasta, trimisul Franței la Petersburg, Bourgoing, i-a cerut o audiență, cu care prilej, bătându-i cu pumnul în masă, țarul a strigat: „niciodată, niciodată nu voi putea recunoaște ceea ce s-a întâmplat în Franța”. Bourgoing i-a replicat că Franța, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
India, diplomația țaristă urmărind propagarea influenței ruse și slăbirea celei engleze. Pentru Rusia, principalul loc al luptei cu Anglia în Asia Centrală era Afganistanul, unde influența engleză era deosebit de puternica, motiv pentru care emirul Afganistanului nici nu l-a primit pe trimisul Rusiei. Nici Rusia n-a acceptat oferta iraniană de alianță contra Angliei și Afganistanului, nefiind pregătită pentru o confruntare militară. Ignativ va fi însă cel ce va impune după 1864 linia militară în politica asiatică a Rusiei. După stabilirea raporturilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
materie de inspirație, prin abundență invențiilor melodice, prin dezvoltarea lor muzicală și prin orchestrație.“ Giuseppina vorbea într-o scrisoare că opera a fost: un excelent succes, o reușită reprezentație prin toți factorii: soliști, cor și orchestră.. În corespondență trimisă de trimisul revistei Gazzetta Musicale de la Milano se consemna: “Opera La Forza del Destino este o capodoperă a ilustrului compozitor“ și continuă: Impresia a fost profundă și de neșters... aplauzele au început după primul număr și nu au încetat, astfel că Verdi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ministru, fiind primit la 15 octombrie 1878 (stil vechi), de către domnitorul României, prințul Carol I, Rusia recunoscând astfel independența României. La 29 noiembrie 1878, generalul Ion Ghica a depus scrisorile de acreditare împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei, în calitate de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Petersburg. Reprezentanțele diplomatice ale celor două țări au fost ridicate la rangul de Legație. Și după anul 1900, schimburile comerciale româno-ruse au rămas aproape nesemnificative; la finele anului 1912, Rusia deținea 1% din
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Pakistanului, n.n.); și acest mesaj, ni s-a spus, fusese "revizuit de președintele Mao și de Lin Biao". Taiwan-ul, se spunea, era "o problemă de maximă importanță" între SUA și China: dacă SUA erau pregătite să o rezolve, un trimis special american ar fi fost binevenit la Beijing; Kissinger remarca, de asemenea: exista însă și un comentariu, pe de-a-ntregul nou și uluitor, a lui Zhou Enlai. Zhou sugera dezarmant că, deoarece președintele Nixon vizitase deja Bucureștiul și Belgradul, el
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
s-a produs. Au mai fost și alte elemente remarcabile ale unui proces de decizie căruia i se consacră azi tomuri întregi. În vâltoarea evenimentelor direct sesizabile, nu erau uitate relațiile SUA cu alte țări. Imediat după discursul lui Kennedy, trimișii săi se asigurau la Paris de aprobarea și solidaritatea lui De Gaulle, iar la Londra de a lui MacMillan. Grija sa de a menține solidaritatea latino-americană cu poziția SUA era prioritară. McNamara nu obosea să reamintească în echipa lui Kennedy
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
obligării tuturor participanților de a continua negocierea până la întrunirea consensului, s-a condus după normele propuse de delegația României, gândite de diplomați români și apărate cu îndărătnicie și convingere pe tot parcursul reuniunilor de la Helsinki, Geneva, Belgrad sau Madrid de către trimișii Ministerului Afacerilor Externe al României. Aceste norme, sau mai bine zis, această unică posibilitate ca vocea, dorința, interesul unui stat mic sau mijlociu să fie nu numai auzită, ci și ascultată, au creat complicații, întârzieri, dezbateri aprinse, dar au dat
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
La un moment dat avea considerabile șanse de a fi ales domn. Renunță însă în favoarea lui C. Negri, susținând apoi, cu multă căldură, pe Al. I. Cuza. Devenit ministru al Afacerilor Străine în Moldova, are de îndeplinit, în 1859, ca trimis al domnitorului, o misiune delicată, de mare răspundere. Se achită cu brio, obținând adeziunea și sprijinul unor personalități politice apusene, precum Napoleon al III-lea, Victor Emanuel al II-lea, Cavour și alții. Acasă, în guvernul prezidat de Ion Ghica
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
cîteva luni mai tîrziu, unei epur...ri radicale și sîngeroase. Un profesor de francez..., Enver Hodja, a reușit s... reuneasc... toate grupusculele comuniste Într-un partid unic și tot el a condus represiunea Împotriva „elementelor fracționiste”. A primit sfaturile unor trimiși ai lui Țîțo. Lipsit de sprijinul direct al Uniunii Sovietice (care a recunoscut Partidul Comunist Albanez abia În septembrie 1942), Hodja se putea baza În schimb pe vecinii lui comuniști iugoslavi. Cei doi lideri ai Partidelor comuniste, Țîțo și Hodja
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
decorați cu distincții supreme. Fort... organizat..., nou... și necompromis..., Partidul Comunist a reprezentat pentru mișc...rile de rezistent... pe care le-a inspirat În Albania și În Iugoslavia un motor important. Majoritatea observatorilor internaționali sînt impresionați de combativitatea forțelor comuniste. Trimisul britanic În Albania, sosit În aprilie 1944, insist... În rapoartele sale pe „forță partizanilor comuniști, disciplina lor, energia și claritatea scopurilor lor, care le lipsește cu des...vîrșire adversarilor naționaliști” (citat de Thomas Schreiber). Comportamentul paradoxal al Uniunii Sovietice făt
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
anii 1941-1945, cuvîntul „conciliant” ar fi cel mai potrivit, mai ales la Începutul acestei perioade. Vremea concesiilor (1941-1943) Pentru Marea Britanie, desprinderea Uniunii Sovietice de Germania și obținerea unei alianțe cu ea a reprezentat o obsesie. În octombrie 1940, unul dintre trimișii s...i le propunea sovieticilor că În schimbul neutralit...ții lor s... recunoasc... anexarea statelor baltice și s...-și ia angajamentul de a nu participa niciodat... la o coaliție antisovietic... (G.-H. Soutou). Ruptură germano-sovietic... din iunie 1941 a bucurat atît
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
în timp. Apariția monedei marfă neconsumabilă, la care are acces din ce în ce mai multă lume, este un fel de timp al unei, să-i zicem, "democratizări" a omenirii, în care omul comun, obișnuit, începe să aibă acces la podoabe asemănătoare zeilor sau trimișilor lor pe pământ preoții și regii. În "Bazele criticii economiei politice"372, Marx ne explică modul în care lumea schimbului începe să se raporteze la cea de-a treia marfă, marfa utilă, căutată, rară, prețuită. Prin intervenția celei de-a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de sânge,/ Iane, Iane,/ Caloiane!” (S.F. Marian, 1994, vol. II, pp. 323). Planul ceremonial, mult mai complex, se construiește În jurul unui rit de trecere (Înmormântarea), asociat cu rituri de sărbătoare (ospățul, colindatul și jocul), cu ofrande pentru lumea de dincolo (trimisul cojilor de ouă pe apă) și cu practici magice de fertilitate (stropitul, ruperea și aruncarea asupra ogoarelor a bucăților magice din păpușă, invocațiile). Pe de altă parte, actorii ritului nu sunt oamenii În puterea vârstei, ci fetițele (nici măcar fetele mari
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
strecoare, noapte de noapte, până la geamul stăpânilor, de unde miaună Îngrozitor. Sunetele pe care le scoate sunt atât de Înfricoșătoare, Încât „Întregul cartier este cuprins de panică; se răspândește zvonul că se face o vrăjitorie pe undeva și pisicile ar fi trimișii celui care se ține de farmece”. Exasperați, stăpânii le cer ucenicilor să scape de pisici - dar matroana Îi avertizează să nu se atingă de la grise, pisica ei preferată. „Vânătoarea este foarte repede pusă la cale. Ucenicii hotărăsc să facă o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la București, cu podărese și cârciumărese, travestite în cucoane, într-o farsă, viu colorată, a viciului balcanic. Constantin Hangerli, ce istovise țara în biruri și dări, sfârșește tragic. Un joc viclean, bine gradat, cu virtuți scenice, se consumă între perfidia trimisului sultanului, ce tocmise ucigaș un harap „buzat”, și lașitatea boierilor, ce îl abandonează pe domn. Echilibrul de forțe se schimbă în panorama deșertăciunilor istoriei, în vremea lui Constantin Ipsilanti, omul rușilor, apar generalii Bagration („Pangration”) și Miloradovici, care ajunge a
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]