598 matches
-
chiar de la Mahomed al II-lea. Tatăl său era Halid Bei (1797-1859). A studiat la liceul grecesc din Ioaninna. În 1872, s-a dus la Istanbul, cu intenția de a deveni ziarist. În 1874, a locuit pentru câteva luni la Tripoli, care se afla încă sub stăpânire otomană, ca redactor al unui ziar. A colaborat activ la diverse publicații. Împreună cu doi dintre frații săi, Sami a jucat un rol important în mișcarea națională albaneză. Fratele mai mare, Abdyl Frashëri (1839-1892) este
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
14 iulie 1900, o nouă forță expediționară a fost constituită pentru înăbușirea Revoltei Boxerilor din China și pentru apărarea intereselor puterilor europene din regiune. Pe 29 septembrie 1911 a început invazia italiană din Libia. Primele trupe italiene au sosit în Tripoli pe 11 septembrie. Războiul împotriva Imperiului Otoman s-a încheiat cu ocuparea insulelor Dodecaneze în 1912 și a regiunii Fezzan în 1914. Primul test major al armatei italiene a fost dat în timpul Primului Război Mondial. Italienii au luptat în principal pe frontul
Regio Esercito () [Corola-website/Science/316909_a_318238]
-
atribuită persoanei sale. El a fost un scutier al cavalerului cruciat Balian d'Ibelin din Ierusalim, pe care l-a însoțit într-o ambasadă a regelui Guy de Lusignan al Ierusalimului către contele to Count Raymond al III-lea de Tripoli în 1187. Balian și suita sa au rămas în urmă cu o zi, la Nablus pe parcursul călătoriei către Tripoli; ceilalți au fost surprinși într-o ambuscadă a musulmanilor la Cresson, în data de 1 mai. Ernoul a fost cel care
Ernoul () [Corola-website/Science/324434_a_325763]
-
a însoțit într-o ambasadă a regelui Guy de Lusignan al Ierusalimului către contele to Count Raymond al III-lea de Tripoli în 1187. Balian și suita sa au rămas în urmă cu o zi, la Nablus pe parcursul călătoriei către Tripoli; ceilalți au fost surprinși într-o ambuscadă a musulmanilor la Cresson, în data de 1 mai. Ernoul a fost cel care a investigat aproape abandonatul castel al templierilor de la La Fève, înainte ca vestea bătăliei de la Cresson să fi ajuns
Ernoul () [Corola-website/Science/324434_a_325763]
-
cruciaților, a pornit în urmărirea lor și i-a forțat să se reîntoarcă, prevenind astfel abandonul în masă al soldaților. Ulterior, Tancred a fost implicat în disputele dintre liderii cruciadei, susținîndu-l pe Raimond de Saint Gilles în campania sa spre Tripoli, dar mai târziu s-a certat cu Raimond (nu a fost de acord asupra sumei de bani) și a trecut de partea lui Godefroy de Bouillon, insistând la un atac imediat asupra Ierusalimului. Unitățile lui Tancred mărșăluind în avangarda armatei
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
potrivit cărora Boemund jurase fidelitate împăratului Alexios, și vreme de decenii Principatul de Antiohia a rămas independent față de Imperiul Bizantin. În 1110, el a preluat controlul asupra Crac des Chevaliers, care ulterior va deveni un important castel în Comitatul de Tripoli. Tancred a rămas ca regent în Antiohia și în numele lui Bohemund al II-lea, până la moartea sa, survenită în 1112, ca urmare a unei epidemii de tifos. Tancred a fost căsătorit cu una dintre fiicele regelui Filip I al Franței
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
implicării unor companii străine în executarea sau exploatarea unor lucrări publice, așa cum era cazul Căii Ferate Bagdad, sau a companiilor din domeniul tutunului. Italia a declarat război Imperiului Otoman pe 29 septembrie 1911, cerând cedarea regiunii Cirenaica și a orașului Tripoli. Reacția otomană a fost slabă, iar forțele italiene au ocupat regiunea până pe 5 noiembrie al aceluiași an. (Ocupația a fost confirmată de o rezoluție a Parlamentului Italian de pe 25 februarie 1912). În ciuda amplorii reduse a luptelor, acest război a fost
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
speciale cu Imperiul Rus, Poarta Otomană a început să-și piardă încrederea în britanici. Poarta a început să-și îndrepte privirile spre Imperiul German, în ciuda opoziției din parlament. Regatul Unit și Franța au sprijinit la nivel diplomatic Italia să ocupe Tripoli. Interesul Rusiei pentru strâmtori (pentru acces liber a flotei din Marea Neagră spre Mediterana și Oceanul Atlantic) era bine cunoscut. Toate aceste condiții puneau Regatul Unit, Franța și Rusia pe o poziție divergentă față de cea a Germaniei. Astfel, politica Porții a fost
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
venit cu scopul de a proteja civilii împotriva atacurilor de către forțele regimului. Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare împotriva lui Gaddafi și a anturajul său, la 27 iunie 2011. Gaddafi a fost înlăturat de la putere în urma căderii Tripoliului la 20 august 2011, deși buzunarele de rezistență deținute de forțele loiale regimului Gaddafi au fost ținute în afară, timp de două luni mai mult, mai ales în orașul natal a lui Gaddafi, Sirt, care a fost declarată noua capitală
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
statul libian a fost Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană. După ce mișcările populare au răsturnat conducători Tunisiei și Egiptului, Libia a experimentat un început de răscoală la scară largă în februarie 2011. Până la 20 februarie, neliniștea s-a răspândit până la Tripoli. La sfârșitul lunii februarie 2011, o mare parte din Libia a alunecat de sub control lui Gaddafi, încadrându-se la forțele anti-Gaddafi. Opoziția a început să organizeze un guvern funcțional. Forțele Anti-Gaddafi au mărșăluit spre Sirt (orașul natal al lui Gaddafi
Consiliul Național de Tranziție () [Corola-website/Science/324336_a_325665]
-
și însuși Roger în timpul bătăliei sângeroase, a fost ucis de o lovitura de sabie în față. Balduin al II-lea a fost înaintea lui Il-Ghazi, și primul a venit în Antiohia, și în vara aceluiași an, cu Pons, contele de Tripoli, i-au forțat pe musulmani să se retragă. Până la acel moment în regat au apărut primele două ordine militare. În 1113 a fost fondat Ordinul Ospitalierilor - o frăție religioasă, conceput inițial pentru a ajuta pelerinii săraci și bolnavi de la spitalul
Balduin al II-lea al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326798_a_328127]
-
fost de asemenea, capturat. Regent de Ierusalim, în absența regelui a fost numit Eustațiu Grenier, care pe 29 mai 1123 a reflectat cu succes un atac al fatimizilor. În 1124 Balduin a fost eliberat. În 1125 armata unită a Ierusalimului, Tripoli și a Edessei a dat selgiucizilor o luptă în apropiere de Azaz, oraș în nordul Siriei. În ciuda faptului că armata lui Burzuki, emirul de Mosul, o depășea cu mult pe cea a cruciaților, europenii au fost victorioși, datorită căruia statele
Balduin al II-lea al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326798_a_328127]
-
, cunoscut ca și Raimond de Saint-Gilles (n. cca. 1041 - d. 22 iunie 1105) a fost un marchiz de Provența (1085 - 1105), conte de Toulouse (1092 - 1105) și conte de Tripoli (1102 - 1105). Fiu al lui Pons de Toulouse și a Almodis de la Marche. A fost unul dintre principalii conducători ai Primei Cruciade. Înainte de Prima Cruciadă a luat parte la mișcarea de eliberare a Spaniei, apoi în 1071 a făcut un
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
înfricoșare, care „arunca capetele dușmanilor în loc de pietre peste zidurile Niceii”, efectele acesteui atac nu s-au lăsat așteptate. Astfel că în cele din urmă zidurile fortăreții au căzut. Raymond a murit pe 22 iunie 1105, ne mai așteptând cucerirea orașului Tripoli. Nepotul său Guillaume de Cerdagne în 1109 cu Balduin I al Ierusalimului a cucerit fortăreața și a fondat comitatul de Tripoli, dar în același an, el a fost detronat de către Bertrand, fiul cel mare al lui Raimond. Conții de Toulouse
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
cele din urmă zidurile fortăreții au căzut. Raymond a murit pe 22 iunie 1105, ne mai așteptând cucerirea orașului Tripoli. Nepotul său Guillaume de Cerdagne în 1109 cu Balduin I al Ierusalimului a cucerit fortăreața și a fondat comitatul de Tripoli, dar în același an, el a fost detronat de către Bertrand, fiul cel mare al lui Raimond. Conții de Toulouse, au stăpânit comitatul Tripoli pe tot parcursul secolului al XII-lea.
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
de Cerdagne în 1109 cu Balduin I al Ierusalimului a cucerit fortăreața și a fondat comitatul de Tripoli, dar în același an, el a fost detronat de către Bertrand, fiul cel mare al lui Raimond. Conții de Toulouse, au stăpânit comitatul Tripoli pe tot parcursul secolului al XII-lea.
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
Cilicia. Încurajați de întoarcerea lui Bohemund, cruciații atacat și ei, în vara anului 1103 pe Ridwan de Alep, cu scopul de a-i impune acestuia cedarea de provizii și plata unui tribut. Între timp, Raymond de Toulouse se instalase în Tripoli cu sprijinul lui Alexios și avea posibilitatea de a stopa expansiunea Antiohiei către sud, astfel încît la începutul lui 1104, Balduin și Bohemond s-au îndreptat către Alep, pentru a ataca Harran. Aflat în fruntea atacului asupra Harran, Bohemund a
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
va deveni ulterior patriarh de Ierusalim. Pisa și celelalte "Repubbliche Marinare" au profitat de pe urma cruciadelor pentru a-și instaura puncte comerciale și colonii pe coastele din Siria, Liban și Palestina. În privința pisanilor, aceștia au întemeiat colonii în Antiocia, Acra, Jaffa, Tripoli, Tyr, Joppa, Latakia și Akon. De asemenea, ei aveau posesiuni și în Ierusalim și Caesarea, alături de unele colonii mai mici (cu autonomie redusă) în Cairo, Alexandria și desigur în Constantinopol, în acesta din urmă împăratul bizantin Alexiis I Comnen acordându
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
rămas drept co-conte. În 1164, Thierry a mai efectuat un pelerinaj în Țara Sfântă. Ajuns acolo, l-a însoțit pe regele Amalric I al Ierusalimului (un alt frate vitreg al Sibyllei, ca și Balduin al III-lea), în Antiohia și Tripoli și a participat la atacul cruciaților asupra Egiptului din același an. S-a întors în Europa în 1166. Având un adevărat record de patru expediții în Levant, Thierry a dovedit o rară implicare în fenomenul cruciat. El s-a stins
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
vitregă prințesa Isabella. Soțul Sibyllei, Guglielmo de Montferrat tocmai murise, pe când ea era însărcinată cu viitorul Balduin al V-lea al Ierusalimului. Potrivit cronicii lui Ernoul, Filip a fost de asemenea respins categoric de către contele Raymond al III-lea de Tripoli, care de asemenea revendica regența, ca și de susșinătorii lui Raymond din familia Ibelin, care sperau ca cele două prințese să își găsească soți din rândurile lor. De altfel, Balduin d'Ibelin, senior de Ramla, l-a insultat pe conte
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
care a durat puțin mai mult de o lună, au cucerit Tripoli. A fost un punct de cotitură în istoria decăderii Regatului Ierusalimului și punctul de plecare al declinului ultimei fortăreți creștine din Țara Sfântă - orașul Acra. La căderea orașului Tripoli, Europa a răspuns cu tăcere. Numai Papa Nicolae al IV-lea, imediat după căderea orașului, a trimis spre Acra 20 de galere cu 1600 de mercenari lombarzi, fără însă a se preocupa de plata acestora. Lăsați fără mijloace, lombarzii au
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
mers la Timișoara și la Zagreb pentru a învăța limba slavonă și alte limbi slavice. Csoma a plecat în expediție pe cont propriu în noiembrie 1819 cu un pașaport temporar. A trecut prin București, Sofia, Plovdiv, Rhodos, Alexandria, Cipru, Beirut, Tripoli, Latakia (Siria), Aleppo etc. Îmbrăcat în haine persane, a plecat în 1821 din Khorasan, trecând prin Bagdad, Teheran, Buhara, Lahore. O parte a călătoriei a petrecut-o în compania a doi ofițeri francezi, Jean-François Allard 8 and Jean-Baptiste Ventura, care
Sándor Kőrösi Csoma () [Corola-website/Science/322711_a_324040]
-
Asia de Sud-Vest. Cum amenințarea mongolă a trecut temporar, însă, rivalitățile dintre mameluci au reînceput, iar Baibars, un lider Bahri, l-a asasinat pe Qutuz. Apoi, succesorii săi reușesc să-i alunge pe cruciații catolici din ultimele lor bastioane de la Tripoli și Accra, între anii 1289-1291. În perioada ce urmează, mamelucii transformă Cairo într-unul dintre cele mai importante centre ale comerțului asiatic în Marea Mediterană. În 1377 a izbucnit o revoltă în Siria, care s-a răspândit în Egipt, iar puterea
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
țăranii care s-au refugiat în castel. Deși curtea exterioară a căzut, cruciații s-au retras în castelul interior mai bine fortificat. După zece zile, asediatorii au trimis o scrisoare garnizoanei, se pare, din partea Marelui Maestru al Cavalerilor Ospitalieri din Tripoli care a acordat permisiunea de predare. Deși scrisoarea a fost un fals, garnizoana a capitulat, iar sultanul le-a cruțat viețile. Noii stăpânitori ai castelului s-au ocupat de reparații, axați în principal pe zidul exterior. Capela ospitalierilor a fost
Căderea Crac des Chevaliers () [Corola-website/Science/329731_a_331060]
-
League, unde li s-au alăturat cele opt echipe de pe locul 3 din grupele Ligii Campionilor. Un total de 26 de asociații au fost reprezentate în faza grupelor. Wolfsburg, Torino, Feyenoord, Guingamp, Saint-Étienne, Rio Ave, Dinamo Moscova, Krasnodar, Lokeren, Asteras Tripoli, Qarabağ, HJK, Astra Giurgiu, Dinamo Minsk și AaB și-au făcut debutul în faza grupelor. "Vezi departajările dacă două sau mai multe echipe au același număr de puncte." În faza eliminatorie, echipele au jucat una contra celeilalte în două manșe
UEFA Europa League 2014-2015 () [Corola-website/Science/329932_a_331261]