15,306 matches
-
tipar karmic, la fel de bine conturat în nevoia limpezirilor de sine: , Semnele stelelor spun că așa mi-a fost dat / n-am să mai plec din această cetate. / Cîndva veți da numele meu unui plop - și o părere de rău / după trista risipă a anilor mei vă va prinde". A. E. Baconsky se naște dincolo de Prut, în județul Hotin, dar se împlinește ca om și ca poet în Clujul studenției și al primelor camaraderii literare, mai ales după ce, la nici 29 de
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
apar una după alta acte de poetică netextuală 1 1 bucuria limpede - pasiunea clară - încrederea sinceră - intensitatea diurnă a apropierii - fascinația calmă - liniștea foșnitoare - respirația completă (niște rigori) sertare febrile Sunt numai obosit sunt numai și numai obosit numai locuri triste numai locuri triste & cine ar plânge pentru asta ar minți numai locuri triste în jurul tău numai zone în care plângi din cap până-n picioare sunt numai obosit sunt numai și numai obosit poate nu chiar atât de obosit încât să
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
alta acte de poetică netextuală 1 1 bucuria limpede - pasiunea clară - încrederea sinceră - intensitatea diurnă a apropierii - fascinația calmă - liniștea foșnitoare - respirația completă (niște rigori) sertare febrile Sunt numai obosit sunt numai și numai obosit numai locuri triste numai locuri triste & cine ar plânge pentru asta ar minți numai locuri triste în jurul tău numai zone în care plângi din cap până-n picioare sunt numai obosit sunt numai și numai obosit poate nu chiar atât de obosit încât să nu pot să
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
clară - încrederea sinceră - intensitatea diurnă a apropierii - fascinația calmă - liniștea foșnitoare - respirația completă (niște rigori) sertare febrile Sunt numai obosit sunt numai și numai obosit numai locuri triste numai locuri triste & cine ar plânge pentru asta ar minți numai locuri triste în jurul tău numai zone în care plângi din cap până-n picioare sunt numai obosit sunt numai și numai obosit poate nu chiar atât de obosit încât să nu pot să tac și deschizi puțin gura foarte puțin zîmbetul mi se
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
de singurătatea prusacă a buzelor ei, prețios numite de alții focuri de tabără - vârstă ingrată, s-ar spune în cartea nedeschisă de ani dintr-o bibliotecă îngustă, prin care alunecă lenevoase femei în paltoane de iarnă - e-o seară prea tristă, cu ploaie, vorbe neînsuflețite și vodcă lemon, și umezeala îți pătrunde în oase, urzind un fel de rețea de friguri și frici - adevăratul motiv pentru care înșir versuri din nou - în biblioteca îngustă, prin care m-adulmecă tandru femei melancolice
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
După un timp zidit ca lutul în luștri, doar cuta din cearșaf mai amintește foșnetul trupului cînd se ridica dimineața din somn ca dintr-un cavou în care înflorise și se veștejise atît de frumos - nu sunt eu acest ins trist, altcineva se așază ca mîlul peste un cîmp inundat, îmi vorbește ca un dicționar nedeschis vreodată, nici celălalt nu sunt eu, chiar dacă arată ca un crin într-o vază în care stă ascunsă inima Mariei Magdalena ca într-un criptex
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
Cît despre bucuria Din cuvintele ,Hristos a înviat!" Ea, precum un prunc, vegheat de icoană Singură se rostește în limba mea mamă: Văzduh, Aier, Cuminecătură. Botezul tîlharului Iar scriu cerul rațele sălbatice și umbra lor iar scrie marea în stoluri triste, tot mai triste semn că vine iarna. Iar drumul spre biserica din deal îl scrie doar bărbatul cu rugăciunea lui. Tot satu-i la ferestre. El cară în spate un cazan cît un clopot pentru botezul de la Mânăstire. Frînt sub greutatea
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Din cuvintele ,Hristos a înviat!" Ea, precum un prunc, vegheat de icoană Singură se rostește în limba mea mamă: Văzduh, Aier, Cuminecătură. Botezul tîlharului Iar scriu cerul rațele sălbatice și umbra lor iar scrie marea în stoluri triste, tot mai triste semn că vine iarna. Iar drumul spre biserica din deal îl scrie doar bărbatul cu rugăciunea lui. Tot satu-i la ferestre. El cară în spate un cazan cît un clopot pentru botezul de la Mânăstire. Frînt sub greutatea bizarului obiect ciudat
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
dincolo și mai departe de orice popi, fără tălmăcire și fără violență. Și așa, fără s-o fi știut, romanul lui García Márquez s-a bucurat de ius-ul primae noctis, asupra mea, pînă cînd m-a preschimbat în cavalerul tristei figuri al sfîrșitului său. Și l-am primit pe de-a-ntregul, și am fost, "niciodată înc-odată", una cu el: post scriptum omne animal triste. Cum s-o spun mai bine? Cînd sîngele prinde a se usca prin precipitarea către sfîrșitul
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
a bucurat de ius-ul primae noctis, asupra mea, pînă cînd m-a preschimbat în cavalerul tristei figuri al sfîrșitului său. Și l-am primit pe de-a-ntregul, și am fost, "niciodată înc-odată", una cu el: post scriptum omne animal triste. Cum s-o spun mai bine? Cînd sîngele prinde a se usca prin precipitarea către sfîrșitul cinehematografic al Veacului unde, citind manuscrisele lui Melquíades și "nerăbdător" să-și afle propria obîrșie, Aureliano ,sări" cîteva pagini și descoperi că Amaranta Úrsula
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
că ea a iubit partidul, dar partidul nu a iubit-o pe ea. Chiar dacă pot să admit că amorul acesta neîmpărtășit ar fi făcut-o să sufere mai mult decît toate celelalte la un loc. Printre amintirile sale vesele și triste apar și două care sînt legate de numele lui Nichita Stănescu și de al meu. Lui îi reproșează că i-ar fi lăudat și pe ea și pe Bucuroiu, care era securistul Uniunii. De mine se plînge că aș fi
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
le eroda continuu țărmurile și amenința mereu să le scufunde. Sentimentul de solidaritate al insularilor era precar și difuz, iar căile de a-l rosti aproape inexistente. Fiecare rămânea prizonierul spaimelor proprii și victima potențială a reprimării. Partea cea mai tristă a lucrurilor era trecerea lor într-un regim al obișnuinței, acceptarea, resemnarea, lipsa speranțelor de schimbare. După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cît e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
creață în Univers. Fii căpitanul nostru" Măi Cezar, Lil e de o tristețe inenarabilă - altfel nu se explică. Doar n-ai vrut să-ți expui femeia publicului plus ce mîzgîlești tu pe ea. Acolo e tristețe & tu ești un om trist. Ești un om trist? Mai ții minte hazul nebun pe care l-am făcut între 2 Mai și Vamă în vara aia fără bani și mîncare? Acuma ești un poet, un om trist... Atunci erai un puștan fermecător "zice âda
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
căpitanul nostru" Măi Cezar, Lil e de o tristețe inenarabilă - altfel nu se explică. Doar n-ai vrut să-ți expui femeia publicului plus ce mîzgîlești tu pe ea. Acolo e tristețe & tu ești un om trist. Ești un om trist? Mai ții minte hazul nebun pe care l-am făcut între 2 Mai și Vamă în vara aia fără bani și mîncare? Acuma ești un poet, un om trist... Atunci erai un puștan fermecător "zice âda>, zice âdomnu' Pop, fii
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
peștii părinți s-au despărțit de peștii copii peștii bărbați s-au despărțit de peștii femei iubiții pești s-au rătăcit de iubitele pești și este în aer un zumzet fără sfîrșit țipetele sînt ascunse însă cu demnitate între solzii triști și disperați și ficatul este în două tăiat și fierea cea amară și-a împărțit amărăciunea leșioasă în două cu un zid de aer cu un zid înalt prin care se vede cît de bine cît de îndemînatic a fost
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
constată stupefiat că locul unde s-a desfășurat "faimoasa bătălie dată de creștinul principe Mihai Bravul" nu e marcat prin nici un monument reprezentativ. Citez câteva rânduri premonitorii ale scriitorului, care ar putea să prefațeze atât de necesarele măsuri reparatorii: "Iată tristul mod adoptat la noi pentru conservarea monumentelor publice! Iată cum se venerează memoria oamenilor mari, care și-au pus viața ca să ne dea o patrie liberă și respectată: în loc să le ridicăm monumente falnice, care să aducă aminte românilor că țărâna
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
lumina prin tărie, De când îmi ridicam câte-un palat Pe fiecare vârf de clipe sparte, De se-ntreba o stea cu chip mirat Ce cată-n cer străinul de departe? Dar se aud pași, se-ntoarce ziua iar, Potecile sunt triste și puține, Și nici un sol cu suflet de Icar Nu cade fără aripi lângă mine; Nevoia mă preface-n călător, Numai în vis vin îngeri să mă poarte, Nici valea și nici dealul nu mă dor, Cărarea lină seamănă a
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
text sunt interzise tinerilor sub ani Tudorel Urian Un scriitor cu probleme: Slavici În epoca multiculturalismului, a identităților multiple și a plurilingvismului se recomandă abordarea cu multă atenție a operelor unor scriitori, inclusiv a acelora așa-zis ,clasici". Un exemplu trist de scriere cu accente nocive, peste care ne-am obișnuit să trecem cu impardonabilă indiferență este nuvela Moara cu noroc, de Ion Slavici, una dintre piesele de rezistență ale programelor școlare din secolul trecut. E drept, scrierea face parte din
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
1949. Istoric n-ar fi de justificat prea multe. Acei ani reprezintă un punct de cotitură, de opțiune existențială și sociopolitică, de schimbare, de reînnoire, de potențial futurologic larg deschis. Că fereastra deschisă atunci s-a închis repede, dur și trist, este altceva: putem să fim în dezacord chiar asupra motivelor închiderii. Fapt este că ea a existat, și a fost un moment de enorm interes, de enormă promisiune și, cum avea să dovedească viitorul, cu valori abundente. A fost momentul
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
Pe dunga frunții licărinde, Trecu o mână de copil Călătorind spre va să fie. Auzul - frate cu tăcerea - Prinse zvâcnirea unui chiot Și larma pașilor cu aripi. Ce gust avu acel departe, Adus de foamea unui vis? - Și cald și trist, pustiu de- aproape - în nări pătrunse ca parfumul Același timp de nepierdut Ce decanta rugina-n aur... Contrast Să fie iadul un revers Al nostalgiei de-a fi singur Stăpân pe toate câte sunt? Puterea umbrei stinge fala Celui mai
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
mor discret și anonim, după ce numele meu (și unele scrieri ale mele) vor fi Ťreabilitateť, cineva care va avea răbdarea să parcurgă toate etapele ascunse în articolele (1940-1946), jurnalele, manuscrisele mele de sertar - poate acela să reușească a-mi desena trista și penibila mea siluetă spirituală." În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal se regăsește, foarte aproape de final, această frază ce condensează o întreagă existență, schițând totodată liniile unei posibile posterități. La data la care așternea aceste rânduri (borna anului 1989), Ion
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
închisoare, trădarea primei soții și iubirea fortificatoare a celei de-a doua, apăsătorul domiciliu obligatoriu și întârzierea cu care își vede operele publicate, nefericirea de a nu putea avea un copil, disperarea ce-l inundă în ultimii ani, cei mai triști, ai regimului Ceaușescu și speranța că, într-o bună zi, toată minciuna se va risipi, mesajul de adio romanesc transmis Europei indiferente și paginile scrise noaptea în caiete, cu translarea unor personaje (Moșul, Napocos, Limpi, Sommer, Tutilă I, Tutilă II
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
caiete, cu translarea unor personaje (Moșul, Napocos, Limpi, Sommer, Tutilă I, Tutilă II...) din spațiul ficțiunii în cel al confesiunii: toate aceste fragmente de viață și de literatură se completează și se contopesc, la temperatura înaltă a spiritului. În prezentul trist al redactării, scrisorilor și operelor de sertar le rămâne șansa de a fi citite, peste umărul autorului și al prietenilor săi apropiați, de către bunul Dumnezeu. În viitorul sperat altfel, cu totul altfel, opera sa ficțională și confesivă va putea însă
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
Emil Brumaru Erai aît de subțire Cu ochii tăi verzi și imenși Pluteai printre noi din privire Parfumul în nări să ni-l verși Anume și-n sufletul nostru Căci nu mai știam să iubim Și nici să-nțelegem triști rostul Surîsului tău copilin Ci-ntruna cădeam și-n neștire De îngeri cu-aripile șterși Cu ochii tăi verzi și imenși
Erai atît de subțire by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11998_a_13323]
-
publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. Un cântec melancolic de violoncel Sărută fruntea-nmiresmat-a serii ... Coardele-i săltărețe ca un brotăcel Mângâie, în amurg, obrazul primăverii. Primăvară, primăvară, însorită primăvară, Te-ai smuls, cu greu, dintre tristele zăpezi! Darnică, ți-ai despletit peste țară Ale tale calde plete de mătase verzi. Iar mi-ai adus un firav ghiocel ... Mi l-ai sădit în păr și în grădină ... Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]