1,309 matches
-
din crom și piele de vacă. Rafturile erau pline de cărți și jurnale de medicină, iar pereții erau acoperiți cu lucrări de artă, toate de bun-gust. Rafinament de metropolă, acordat după o sensibilitate europeană. Eram Înconjurați de o viziune psihoanalitică triumfătoare asupra lumii. Ca să nu mai pomenim de perspectiva spre East River de la ferestre. Făcusem cale lungă din cabinetul doctorului Phil, cu uleiurile lui de amator și trusele medicale. Au trecut două-trei minute până să observăm ceva ieșit din comun. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de afară mi se părea bine venită. Dezastrul din jur Îmi alina durerea morții tatălui meu, o făcea să pară un fel de stare normală a lucrurilor. Măcar orașul nu-și bătea joc de necazul meu, afișându-se sclipitor sau triumfător. Centrul orașului părea la fel, doar că mai pustiu. Zgârie-norii nu puteau fi demolați după ce locatarii plecau, așa că se băteau scânduri peste geamuri și uși, punând la păstrare marile și găunoasele corporații comerciale. Pe malul râului se construia Centrul Renaissance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
familia Împăratului. Tatăl meu era fratele Împăratului! Eram mândru. Atât de mândru și atât de trist. Oare venise mama acasă? Nu se înspăimântase când văzuse că lipsesc? Sau nu se mai întoarse? Dacă eram orfan? Ce gânduri deprimante! Un zâmbet triumfător înflorise pe chipul lui Vladimir, dar pierise atât de repede de pe fața sa albă, încât puteam să jur că nu surâse. Am tot dezbătut problema timpului. Câtă vreme ne-am plimbat pe cărările pline de întuneric ale grădinii și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
într-un oraș oarecare... sau, și mai bine, pe o insulă pustie, unde n-are la dispoziție nici mulțimea servitorilor, nici bani... Fața îi înflorește într-un zâmbet. — ...și unde, de este necesar, poate fi pus chiar sub pază. Termină triumfător: — Un astfel de om nu mai poate păcătui! E clar. Dorește să se răzbune. Dar pe cine? Se frământă zadarnic. Nu-și poate da seama. Încântată de propria-i elocință, Augusta merge un pic prea de parte: — Nu încape îndoială
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
felul acesta, lăncile aruncate de pe ziduri nu-i rănesc din lateral pe cei care merg sub scuturi... Nici măcar atunci când cad ca o grindină asupra țestoasei, aprobă germanul. Evreul încuviințează: — ...ci alunecă la vale, fără să facă vreun rău... Întâlnește privirea triumfătoare a germanului. — Uite, că e cu putință să mai învețe și oul pe găină, suspină amuzat. Își scutură hainele de țărână și se ridică în picioare. — Nu ești niciodată prea bătrân ca să afli ceva nou. Își netezește tunica, apoi îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ție. Augustus se decide: — Eu trebuie să ajung la Senat. Astăzi se judecă procesul lui Scribonius Libo. Se preface că nu observă disperarea flaminului. — Sentința se pronunță până la apusul soarelui. Aici am cam terminat, așa că hai să mergem. — Vezi? face triumfătoare femeia. — Dar nu este o zi nefastă pentru procese? se alarmează Paterculus că muza îi va dispărea. Nefastă? ridică Tiberius mirat din sprâncene. Tânărul insistă: — În zilele consacrate lustrațiilor și sacrificiilor către zeii din cer nu e bine să ne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dau bine. Nu-mi vine să cred că eu sunt tipa inteligentă și sofisticată care zâmbește din oglindă ca o pisică Cheshire. Eu! Jemima Jones! Încă o dată, am rămas fără grai. ― Acum ești gata să pornești spre L.A., spune Geraldine triumfătoare, în timp ce eu îmi scotocesc prin geantă după portofel, încercând să nu-mi vină rău la vederea sumei imense pe care sunt pe cale s-o dau. Ei, la naiba, e o experiență unică în viață. Hainele astea or să mă țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asta e voia Ta, sunt gata să mor. Dar știi prea bine că Biserica Ta japoneză are nevoie de mine.” Într-adevăr. La fel ca și conducătorii acestei țări, Dumnezeu însuși avea nevoie de el. La gândul acesta un zâmbet triumfător îi înflori pe față. Misionarul avea încredere în posibilitățile sale. Ca vicar de Edo al Ordinului Sfântul Pavel fusese întotdeauna încredințat că eșecul muncii sale de până atunci în Japonia se datora greșelilor făcute de Ordinul Sfântul Petru care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tăcerea. Faptul că guvernatorul din Mexico ceruse regelui o întrevedere pentru soli era, firește, o minciună de-a lui Velasco, dar cuvintele sale nu rămaseră fără rezultat. Pentru moșierii din Nueva España, cuvântul „rege” avea mare greutate. Velasco îi țintui triumfător cu privirea pe japonezii frânți de oboseală și le vorbi încet și blând: Neghiobii ăștia au rămas uimiți când le-am spus că... vă veți întâlni cu regele Spaniei. Rege... ce înseamnă rege? întrebă Tanaka. Rege înseamnă împărat. De pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
părăsind camera În haina lui cenușie, strânsă pe talie, crăcănat În pantalonii strâmți, Încălțat cu cizmele de văcar cu toc, care bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență individuală, nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-și potrivi pălăria În hol, se Îndreptă spre cafenea. Imediat după picador plecară și preoții, care-și dădură repede seama că sunt singurii care au mai rămas În sufragerie, așa că Paco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de soare, și așa mai departe până a ajuns la unsprezece, moment În care a trebuit s-o ia de la capăt. Într-un final, i-au ieșit doisprezece. I-a făcut semn șoferului că sunt gata și cu o exclamație triumfătoare, „Zou ba!“, au pornit la drum. Transmisia și amortizoarele autocarului au fost puse la grea Încercare În timp ce domnul Fred Își croia drum prin traficul din sens invers și depășea În stil „ruleta rusească“ vehiculele ceva mai lente, pe drumul accidentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ce permite o oarecare libertate de mișcare. În zilele noastre nu se mai folosește variola care este „fumată” demult, ci boli noi nouțe, care au apărut în laboratoarele americane și care prin „bunăvoința” sau neglijența lor, și-au luat zborul triumfătoare în lumea largă. Ar trebui să amintesc aici doar de SIDA - boala care a ucis 25 de milioane de oameni, și vi s-ar zbârli părul pe spinare. Spuneam mai sus că maghiarii, ca popor mic de altfel, au în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
își autodizolvă grupările și redau foștilor membri toată libertatea de acțiune. Atâta așteptau credincioșii sfetnici, senatori și deputați ai Monarhiei. Prin declarații emoționante, publicate în loc de cinste în toate ziarele republicane, oamenii vechiului regim își mărturisesc totala lor "adeziune" la revoluția triumfătoare. Unii o fac ca să-și păstreze posturile câștigate sub Monarhie; alții ca să dobândească locurile de frunte care le fuseseră interzise sub vechiul regim. Chiar unii preoți și monarhiști notorii se declară ultrarepublicani. Începe o supralicitare dramatică și vechile cadre revoluționare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
până la drum. îl găsi pe Gualfard în mijlocul alor săi, adunați în jurul unui trup ce zăcea în praf. Zărindu-l, Geremar îi veni în întâmpinare, încă strângând în mână sabia însângerată. Făcu un semn cu capul către trupul bărbatului și anunță triumfător: „Waldomar!“. Gualfard părea la fel de încins, aproape euforic. Balamber își făcu loc printre burgunzi și cercetă cu atenție cadavrul, în jurul căruia se lățea o baltă consistentă, de un roșu aprins; se întoarse apoi către Audbert, pe care Khaba și Odolgan îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru el, Balamber, deja tulburat de frumusețea tinerei fete, se simți inundat de o căldură pe care o cunoștea bine, căldură ce preceda totdeauna o crudă și nestăvilită excitație. O arteră prinse să-i pulseze la gât. — Așa! bolborosea Rutger triumfător, ținând într-o strânsoare de fier încheieturile copilei, sub privirile îngrozite și neputincioase ale tânărului Waltan, care încerca în zadar să se ridice să o ajute. — Așaaa, bravo! Ai văzut că până la urmă am câștigat eu? Acum, că reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și descoperi balegă de cal; descălecă imediat și îngenunche să vadă mai bine, apoi se grăbi să-i cheme pe ceilalți și le spuse că, după părerea lui, urmele erau foarte recente. Geremar îi aruncă atunci lui Balamber o privire triumfătoare. — Cum vezi, aveam dreptate! Coboară spre Lemanus. De ieri n-au ajuns prea departe. Hunul strânse buzele și ridică din umeri: Băiatul e rănit; și apoi, cu siguranță, ei cred că trăsnetul m-a ucis și pe mine și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împins de masa ce îl urma. Almirus, ce se afla alături de el, primi o lovitură de măciucă în tâmplă: se răsuci și căzu într-un tufiș des, scăpând din mână însemnul. Turignianul care îl ucisese puse mâna pe el și, triumfător, îl flutură ca pe un trofeu. Metronius veni asupra lui, îl doborî cu o lovitură scurtă de sabie și, eliberându-se de scutul spart în mai multe locuri, îi smulse însemnul din mâini.. Alți barbari îl atacară, dar tovarășii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ta și le-au ușurat ceasul greu al morții? Pentru o femeie toți bărbații sunt bărbați, afară de acela pe care nu-l mai iubește. La furie, mintea celui inteligent intră în ebuliție, a prostului se sleiește. În gelozie superioritatea adversarului triumfător te umilește, inferioritatea lui te coboară. Mai multă încredere am în reformatorul social condus de ambiție și de vanitate, decât în acela condus de iubirea de oameni, pentru că cel dintâi este mânat de mobile mai puternice și mai durabile. Când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
M... mi s-a părut o imagine dezavantajoasă pentru Adela. Un memento sinistru: Adela, peste treizeci de ani... Dar după o jumătate de ceas am avut impresia că doamna M... e acolo anume ca să scoată în evidență tinerețea și frumusețea triumfătoare a fetei sale. Adela e aceeași, ca și acum trei ani. Înaltă - puțin mai înaltă decât atunci: "a crescut!" - cu umerii largi, cu o licărire de zâmbet în ochii albaștri, cu nasul de o ușoară și spirituală acvilinitate, cu fruntea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Încăperea. Gică picior de lemn, refuză să deschidă ochii. Câteva secunde mai târziu, acesta scoase un strigăt de fiară rănită. „De ce taci, Balaure...!!” Balaurul refuză să răspundă. Nici Cap de mort, nu avu curajul să deschidă gura; Singur Doctorul, mustăcea triumfător: zarurile hotărâse În favoarea lui. Se așezase pe „4 : 4 „ În cele din urmă, Gică picior de lemn Înțelese, pierduse la mâna lui...! Instinctiv, Tony Pavone se ghemui pe scăunelul lui, În timp ce Doctorul Își Îndesa banknotele În buzunare, pe unde nimerea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
singur cuvânt până În fața binecunoscutei uși de stejar a laboratorului, acționând butonul soneriei. Nu a trebuit să aștepte prea mult, Întrucât laboranta deschise ușa zâmbindu-le malițios. „A fost anunțată scorpia...” - gândi el Înmânându-i adresa poliției, privind la ea triumfător. „Laboranta parcurse rândurile Înscrise pe scrisoare, afișând o figură echivocă. „Veniți peste trei zile...!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor. „Cum adică...?” Laboranta cu un calm enervant preciză. „Dactilografa e plecată În concediu!” „O bat eu la mașina de scris
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone Îl conduse cu privirea până ce individul se pierdu În mulțimea trecătorilor, mai cercetând Încă odată valoroasa hârtie. Nu stătu prea mult pe gânduri alergând la acel minister care se afla undeva prin apropiere. Arătă secretarei hârtia, privind-o triumfător. „Lăsa-ți aici repartiția de carton asfaltat...Dacă aveți timp, treceți mâine să o luați Înapoi...! Nu cred. În mod sigur, nu puteți opține nici măcar câteva foi de material. Totul pleacă la export...” - ținu ea să precizeze laconic. „Mâine e
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nici o plantă care să poată să acopere suprafața lunii? Trebuiau să fie prezente apa și dioxidul de carbon, trebuiau suportate extremele de temperatură. Lichenii, se gândea Govinda, aveau o șansă să reușească. La fel anumiți membri din familia cactușilor. Planta triumfătoare, o combinație de lichen și cactus, desigur ar arăta ciudat În ochii omului. Dar capacitățile vieții sunt chiar și acum inimaginabil de diverse. La ce posibilități n-a făcut față? Cine știe ce-ar mai scoate la iveală adâncurile mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tine?“. Acum mai mulți ani, cu mult înainte de incidentul cu spiritualitatea neagră, am avut neșansa să aștept autobuzul o jumătate de oră împreună cu Sue. La un moment dat, s-a întors spre mine și mi-a declarat, cu aerul imperativ, triumfător, al unei persoane care tocmai izvodise cea mai delicioasă epigramă: „Noi așteptăm aici - și când o să vină în sfârșit autobuzul, să vezi că o să fie cel puțin altele cinci chiar în spatele lui“. În vinerea acelei săptămâni, la prânz, stăteam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Da? a zis Sheba. — Ce meci, a zis Bangs, absolut extraordinar... Sheba a dat din cap. — I-am bătut pe Liverpool cu 3 la 0, a țipat Bangs prostește. Și-a strâns pumnul și a dat cu el prin aer, triumfător. — Yesss. — Ahh. Sheba era atentă acum la un pliculeț de ceai pe care încerca să-l stoarcă de peretele cănii. — Ce bine. Apoi a scos pliculețul cu lingurița și a turnat niște lapte. Ce, ce bluză frumoasă ai pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]