1,097 matches
-
senzualiza elegia, În spiritul, dealtfel, al romantismului minor. Poetul este mai imprudent confesiv decît contemporanii lui, glasul trece mai sincer, mai expus la ridicol printre imagini poetice obosite. Este o explicație pentru faptul că lîngă impresia de platitudine, de galanterie trivială, avem, totuși, sentimentul că o sensibilitate nouă Își face greu loc, dar Își face, În versurile tînărului Bolintineanu. În Florile Bosforului, Macedonele, Conrad, sunetele, culorile ei se percep mai ușor și ele ne duc spre un univers liric pe care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
desfătător”, cerul, aerul, valul mării „se Înveleau” Într-o culoare pală, prin aer trece o „dulce armonie”, valurile „intoană” un fantastic, melancolic concert, blonda dimineață „despică p-orizonte troienele de ceață”... Iată un vers superb. Ce urmează este de o trivială banalitate, Însă acest vers izolat arată o imaginație inspirată. În acest cadru marin, unde Își dau Întîlnire parfumurile naturii magice și luminile eterului, aici se simte mai puternic prezența cosmicului. Galantul Bolintineanu are pentru o clipă revelația marelui mecanism, privind
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întîietatea. Vuietul universului În fierbere și galopul nebun al cavalelor stăpînesc acum poemul. * Erosul, În schimb, este pretutindeni același În poezia lui Bolintineanu, la sud sau la nord. G. Călinescu credea că Bolintineanu atinge, În această temă, „libidinia cea mai trivială, concupiscența aceea fără gingășie”... Trivială, În sens propriu, poezia erotică a lui Bolintineanu nu este pentru că ea nu părăsește niciodată zona suavității. Momentul suprem În idila bolintineană este Îmbrățișarea. Sărutul este figura de vîrf a desfătării. Arătarea pulpei, deschiderea sinului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și galopul nebun al cavalelor stăpînesc acum poemul. * Erosul, În schimb, este pretutindeni același În poezia lui Bolintineanu, la sud sau la nord. G. Călinescu credea că Bolintineanu atinge, În această temă, „libidinia cea mai trivială, concupiscența aceea fără gingășie”... Trivială, În sens propriu, poezia erotică a lui Bolintineanu nu este pentru că ea nu părăsește niciodată zona suavității. Momentul suprem În idila bolintineană este Îmbrățișarea. Sărutul este figura de vîrf a desfătării. Arătarea pulpei, deschiderea sinului, citate de G. Călinescu ca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îmbrățișarea. Sărutul este figura de vîrf a desfătării. Arătarea pulpei, deschiderea sinului, citate de G. Călinescu ca dovezi de vulgaritate, sînt nevinovate gesturi, Înecate dealtfel Într-un val de lumină și acoperite de mai multe straturi de roze și crini. Trivială cu adevărat este imaginea prea convențională a iubirii, stupidă este lipsa de imaginație a versului. Dacă lăsăm chestiunea valorii estetice deoparte și Încercăm să deducem, din abundența determinărilor, care sînt opțiunile poetului, constatăm că Bolintineanu cere femeii să fie Înainte de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uzează acum calcio vecchio, care e o insultă adusă ochiului, o lepră cu pretenții... se mânjesc cu el sălile de restaurant sau cocioabele în ruină. În România n-avem meșteri florentini, nici spații murale somptuoase, expuse soarelui arzător. Rezultatul e trivial. Climatul nostru reclamă var, pe un zid zdravăn, gros, fără fisură. La privește ce candoare, ce naivitate! Ioanide tîrî un fotoliu și se instală în fața unui perete, demonstrativ. Am să fac, vesti el, niște odăi pavate cu piatră, cu tavan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu striga vreo stare maladivă, ci vitalitatea sudică, întreținută în depărtare de ideea că a câștigat un drept la Ioanide. - Precum vezi, îi răspunse arhitectul, lucrez. Meseria meanu permite lenea. - Taci din gură! Îl contrazise Sultana cu familiaritate, însă nu trivial, cu tonul pasionat al unei intime. Lucrezi? Se prea poate. Dar știe toată lumea că trăiești cu Ioana aici, pentru ce? Ioanide nu putu să răspundă la această chestiune pusă cu atâta netezime și începu să se impacienteze. Sultana se trânti
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă impresionează. Chiar dacă ar face glumele cele mai insipide, le-aș socoti cu totul neglijabile față de hotărârea de a înfrunta moartea. E curios, când un bărbat înjură într-o întreprindere extraordinară, unde consumă energii sufletești mari, nu mi se pare trivial. - Nu te credeam așa interesantă, dă-i înainte! - Nu vreau să fiu interesantă, spun ce simt. Aș iubi unintelectual, chiar mediocru, dacă l-aș vedea îndîrjit în țelurile lui, suferind pentru ele. Femeia în general nu-și dă seama dacă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
uită amuzat când la pseudoofițer, când la cartea de vizită, apoi cu mâna mătură cartonul de pe masă, înfundîndu-se, după obiceiul lui, în speteaza de pluș a banchetei și lăsîndu-se cu picioarele foarte jos, sub masă. . - Cine ești, mă? deveni intenționat trivial provocatorul,spre a nu rata conflictul. . - Sunt prințul Hangerliu, își destăinui prin excepție titlulvictima, însă cu intenție glumeață de experiment, lipsită de orice iritație. . - Îți voi trimite martori! strigă falsul ofițer. . - Ce, ești prost? se plictisi Hangerliu. Eu cu tine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
impozite pentru a distribui prime producătorilor de trifoi și de lucernă; ei se vor lovi întotdeauna de acest obstacol: o populație mizerabilă care nu este în stare să plătească carnea și, prin urmare, să determine prima mișcare a acestei rotații triviale. Ei vor sfârși prin a învăța, pe cheltuiala lor, că este mai bine să suporți concurența, în fața unei clientele bogate, decât să fii învestit cu un monopol în prezența unei clientele ruinate. Iată de ce eu spun: nu doar că prohibirea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
o lume grăbită, cu simțul critic diminuat, kitsch-ul e un produs de tip fast food spiritual. "Civilizația ochiului", practicată astăzi, fa-vorizează incultura; tinerii se uită la orice; imaginile comerciale favorizează superficialitatea, proces încurajat de mass-media. Vorbirea este incultă și trivială, comportamentul periferic, frizând intervenția primitivă, se manifestă un adevărat delir al promovării nulităților. Plebeismul este instituit ca valoare supremă. Minciuna mediatică, jurnalismul flecar, subculturile sunt pe cale de a ajunge la rang de culturi dominante. Asistăm la imbecilizarea prin televizor, la
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
nu orice violență este criminală. Ca să luăm niște exemple extreme, ne putem gândi la războaie, chiar dacă le detestăm, la pedeapsa cu moartea în țările care o autorizează, deși este cu totul demnă de ură. Ca să luăm un exemplu și mai trivial, ce să credem despre pedeapsa corporală în țările care încă o permit, că aceasta nu-i violentă? Ba da, e violentă, dar, fără să apreciem cu judecata noastră morală valoarea ei educativă, ea nu este criminală în acele țări. Invers
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
definiție care se limitează la Codul penal omite și multe banalități din viața de zi cu zi a copiilor și a dascălilor, care pot avea însă, prin repetare, consecințe grave. Nu orice violență este delincventă. Să luăm un exemplu voit trivial și care ne poate face să zâmbim, extras dintr-o observație la o clasă specializată, pe când eram institutor la secția de educație specială (Debarbieux, 1990): Christelle, în vârstă de 12 ani, a găsit un joc foarte amuzant astăzi. Scrie pe
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
după dezvăluiri prea mult nedezvăluite. Direcția d-voastră erotica este mai ales prea speculativă și de fapt curat reacționară. Urâți orice cerere teritorială și vă bucurați de situația pe care cererea teritorială a creat-o. Cochetați cu mașinile cele mai triviale, atâta vreme cât vi se supun în întregime, sau își țin gura. Tu ești acel om care scoate și își montează din dulapul din sufragerie un cap de ucigaș în masă. Cui aparții... asta e întrebarea d-voastră, pe care nu ai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
explice rata înaltă a crimei în clasele de jos ale societății. Se argumentează că cultura clasei de jos pune mai multă valoare pe onoarea masculină decât pe viața umană. În consecință, bărbații din clasa de jos răspund violent la remarci triviale și insulte decât cum în mod obișnuit tratează cu indiferență asemenea lucruri cultura clasei de mijloc (middle-class). Astfel, potrivit ideilor subculturii violenței, oamenii devin violenți deoarece ei interiorizează cultura clasei de jos. Se argumentează și existența unei subculturi care susține
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
o prostituată ce îl păcălește pe un tânăr naiv, este malefică și de o șiretenie nativă, și Catella, geloasă, dar înșelată în încercarea ei de a-și păzi soțul, ajungând în patul pretendentului. Limbajul Catellei este unul truculent, uneori chiar trivial, încărcat de invective colorate, în mânia ei femeia dezlănțuindu-se într-o adevărată tiradă de ponegrire a presupusului vinovat și anticipând-o pe târgoveața din Bath a lui Geoffrey Chaucer. Suntem la antipodul eleganței de până acum, dacă cuvântul de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de explorare, de călătorie, de descoperire a sacrului, căci finalitatea unui pelerinaj nu putea fi decât încercarea apropierii de divinitate. Cu toate acestea, grupul pelerinilor care se îndreaptă spre Canterbury este eterogen, hazliu, plin de pitoresc uman, gălăgios și certăreț, trivial și dezinvolt. Nu mai regăsim nimic din manierele cultivate și elegante, din grația și finețea tinerilor brigatei. Personajele lui Geoffrey Chaucer provin din toate mediile sociale, sunt de cele mai multe ori oameni simpli, cu un comportament necizelat, vorbesc deschis și nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Susan Crane, Alison's Incapacity..., p. 26. 446 Ibidem. 125 de care dă dovadă. Pe de o parte, îi apreciem voioșia, firea entuziastă, deschisă, viguroasă. Pe de altă parte, știm că este, ca și Falstaff sau Long John Silver, comună, trivială și infamă. și totuși, tocmai datorită faptului că este rudimentară și vicleană, o găsim atrăgătoare și foarte umană.447 Este o feministă avant la lettre, iar această atitudine se manifestă atât în spațiul public, cât și în cel privat. În
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scuzabilă doar dacă ne gândim că ele reprezintă un factor conservator, de păstrare a unor tradiții ce se văd amenințate prin realizarea unor căsătorii nu tocmai dorite, percepute de aceste femei voluntare ca simple capricii trecătoare. Alteori donnele demonicate sunt triviale, vulgare (de exemplu soția hangiului, cel care însoțește călătorii în pelerinajul spre Canterbury și care se confesează tuturor a fi un soț nefericit, alături de o nevastă rea, de unde și nota misogină în portretizarea femeilor: „Vedeți ce parșivenii zac în ele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
depinde de modele, depinde de educator. În ziua de astăzi constatăm cum mulți copiii nu se respectă între ei, nu sunt indulgenți, nu știu să aprecieze și să iubească binele, nu știu să se comporte în societate, sunt violenți, vorbesc trivial și nu-și mai respectă nici măcar părinții și bătrânii. Regretatul și eminentul profesor Nicolae Enescu, care ne-a călăuzit pașii în însușirea disciplinelor psihopedagogice și care ne-a introdus în tainele mirifice ale profesiei de învățător, ne atrăgea atenția asupra
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o prostituată ce îl păcălește pe un tânăr naiv, este malefică și de o șiretenie nativă, și Catella, geloasă, dar înșelată în încercarea ei de a-și păzi soțul, ajungând în patul pretendentului. Limbajul Catellei este unul truculent, uneori chiar trivial, încărcat de invective colorate, în mânia ei femeia dezlănțuindu-se într-o adevărată tiradă de ponegrire a presupusului vinovat și anticipând-o pe târgoveața din Bath a lui Geoffrey Chaucer. Suntem la antipodul eleganței de până acum, dacă cuvântul de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de explorare, de călătorie, de descoperire a sacrului, căci finalitatea unui pelerinaj nu putea fi decât încercarea apropierii de divinitate. Cu toate acestea, grupul pelerinilor care se îndreaptă spre Canterbury este eterogen, hazliu, plin de pitoresc uman, gălăgios și certăreț, trivial și dezinvolt. Nu mai regăsim nimic din manierele cultivate și elegante, din grația și finețea tinerilor brigatei. Personajele lui Geoffrey Chaucer provin din toate mediile sociale, sunt de cele mai multe ori oameni simpli, cu un comportament necizelat, vorbesc deschis și nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Susan Crane, Alison's Incapacity..., p. 26. 446 Ibidem. 125 de care dă dovadă. Pe de o parte, îi apreciem voioșia, firea entuziastă, deschisă, viguroasă. Pe de altă parte, știm că este, ca și Falstaff sau Long John Silver, comună, trivială și infamă. și totuși, tocmai datorită faptului că este rudimentară și vicleană, o găsim atrăgătoare și foarte umană.447 Este o feministă avant la lettre, iar această atitudine se manifestă atât în spațiul public, cât și în cel privat. În
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
scuzabilă doar dacă ne gândim că ele reprezintă un factor conservator, de păstrare a unor tradiții ce se văd amenințate prin realizarea unor căsătorii nu tocmai dorite, percepute de aceste femei voluntare ca simple capricii trecătoare. Alteori donnele demonicate sunt triviale, vulgare (de exemplu soția hangiului, cel care însoțește călătorii în pelerinajul spre Canterbury și care se confesează tuturor a fi un soț nefericit, alături de o nevastă rea, de unde și nota misogină în portretizarea femeilor: „Vedeți ce parșivenii zac în ele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ce ... lui Hector ?” este egal cu „Ce absurditate mai e și asta?”. Din motive neelucidate, unele nume proprii ale unor persoane reale și contemporane se regăsesc în sintagme pitorești. Probabil spre exasperarea acelora, complet inocenți. Astfel, inexplicabilă pentru mine este triviala expresie „A luat-o ... de Mălineanu” (cunoscut compozitor). La fel de năpăstuită e biata interpretă de romanțe, de mult emigrată, Gigi Marga. Ei i se asociază lucruri de nereprodus prin tipar. Cu Gigi Marga ajungem la numele proprii generice feminine. Unele provin
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]